7,174 matches
-
-ți dai seama cam ce soi de adunătură e. Femeile erau Încotoșmănate În paltoane pînă la urechi și nu li se vedea decît părul. Coafurile lor vulgare, evidențiate de vîlvătaia focului, se potriveau mai bine unei perne de șezut cu gaură la mijloc... Un tînăr cu butoiașe de gaz În ambele mîini călca apăsat pe pietre, dinspre rîu. S-o fi dus după apă. N-ar fi rău să dezinfectăm oden-ul cu puțin saké. O luă direct spre microbuzul din marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
numele, oricum nu mai mult decît este cazul. — Dacă ți-e greu să vorbești, măcar spune-mi unde mă pot interesa. Mă mulțumesc și cu-atîta. Privirea Îngrijorată a bătrînului, ca un șoarece Încolțit care fuge de colo-colo În căutarea unei găuri salvatoare, se mută de la mine la fereastra neagră a localului și apoi la arsura din pătura cu care-și acoperise genunchii, descriind astfel un triunghi. Tuși ușor, Își vîrÎ mînile sub pătură, apoi le scoase și le frecă una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
oricum, era mult mai bine așa decît să Încerc să mi-l scot din minte pe EL - punctul esențial. Am impresia că s-a profilat la orizont silueta LUI. Într-un colțișor din peisajele suprapuse ale orașului se aflau și găuri negre neastupate... Umbre ale CELUI ce nu mai există... Și dacă priveam astfel lucrurile, orașul era plin de astfel de găuri și el nu era singurul; nenumărați EL Împînzeau locul... EL din mine, din ea, din alt el... Începeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că s-a profilat la orizont silueta LUI. Într-un colțișor din peisajele suprapuse ale orașului se aflau și găuri negre neastupate... Umbre ale CELUI ce nu mai există... Și dacă priveam astfel lucrurile, orașul era plin de astfel de găuri și el nu era singurul; nenumărați EL Împînzeau locul... EL din mine, din ea, din alt el... Începeam să văd totul cu alți ochi... Am tras lîngă un telefon public. Nici n-am apucat să cobor bine din mașină, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi aici, da! Sunt sigură că mi-ar purta de grijă. Blândețea și tactul ce îl caracterizează ar fi tonicele mele miraculoase... Laura, Laura, oare să fi făcut tu o fixație pentru bărbatul acela? În trei ani de zile..., în gaură de șarpe de era ar fi ieșit, fată dragă, măcar să... Mda!... Cel puțin așa am trăit cea mai frumoasă poveste de iubire. Cum aș putea uita vreodată? Dar..., asta e! Să nu cer Tainicele cărări ale iubirii Domnului mai mult
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din urmă, la noi, aici, nu-l putem realiza... De altfel, durează mult, niciodată nu suntem siguri cât de mult, pentru că, la trei luni după implantul propriu-zis, se trece la o altă etapă a intervenției. Atunci se va face o gaură în cornee pentru ca lumina să pătrundă în retină. Abia atunci se va ști dacă operația este reușită sau nu.... În plus, costul acesteia este enorm. Se ridică până la aproape 5.000 de euro. La noi în țară, în premieră, această
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
România. Am ajuns în punctul nodal al Poștei Române, centrul de triere a corespondenței internaționale din Giulești - o țigănie cumplită în acel cartier, cocioabe și maghernițe la fel ca în romanele lui Eugen Barbu. Pacientul administrativ, reclamantul vorbește pe o gaură practicată în geamul biroului, la fel de mare cât pumnul de aur al lui Leonard Doroftei. Telefonul de interior nu funcționează. Câinii te latră până să ajungi în clădire, frica ține loc de probă de inițiere în „tainele“ poștei. Doamnele de la biroul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
spus că e un miracol. Acesta e un loc sfânt și Maica Domnului m-a vindecat, e făcătoare de minuni". Maria Nică din Comănești, strada Dumbrăvești nr. 4: „Fata mea Ecaterina Nică s-a îmbolnăvit. A avut din naștere o gaură în inimă. A început să slăbească tare și să aibă tensiunea foarte mare. La Spitalul Militar ni s-a spus că trebuie operată neapărat, că este nevoie să îi introducă o umbreluță specială care se bagă in venele de la piciorul
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
niciodată nimic cu mine. Chiar și de ziua ei eram forțată să fiu „sclava ei personală“ ca să mi se dea și mie câteva dulciuri amărâte. În adolescență ne certam ca nebunele. Mă acuza că o copiez când mi-am dat găuri în urechi la trei săptămâni după ce și-a dat ea. De parcă ar fi fost singura fată de pe planetă care a făcut asta. Mi-a spus Goofy când mi-am pus aparat dentar și i-a zis mamei să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un moment crucial din viața mea și nu-și putea permite să mă lase să-l ratez, pentru că i-aș fi stricat filmul. Atunci am fugit înapoi în casă, și sus mă aștepta un domn gras care venise să dea găuri în pereți ca să monteze dulapurile din bucătărie. Și spunea că nu poate să dea găuri fiindcă se tot împiedică de gândaci. Eu am încercat să-i spun că noi n-avem gândaci, că blocul e nou și n-au de unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
-l ratez, pentru că i-aș fi stricat filmul. Atunci am fugit înapoi în casă, și sus mă aștepta un domn gras care venise să dea găuri în pereți ca să monteze dulapurile din bucătărie. Și spunea că nu poate să dea găuri fiindcă se tot împiedică de gândaci. Eu am încercat să-i spun că noi n-avem gândaci, că blocul e nou și n-au de unde să fie, dar el tot cădea pe jos, se rostogolea și spunea: Uite, vezi? Vezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
ancorate pentru a se asigura stabilitatea lor. Trambulina va fi prevăzută cu materiale antiderapante atât pe suprafața ei cât și pe tălpi. Saltele vor acoperi suprafețe mai mari decât cele strict necesare și se vor îmbina perfect fără suprapuneri sau găuri. Trebuie să fie netede, curate, fără denivelări și rupturi. Bara fixă trebuie să aibă stâlpii verticali, să fie bine ancorată iar plăcile de care se prind ancorajele să fie introduse în podea pentru a fi la același nivel cu suprafața
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă comenzile vitale date de complexa unitate centrală a organismului uman are sub microscop aparența unui odgon format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în lumi diferite ? Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule, spune într-un târziu profesorul, convins că se adresează doar propriei conștiințe. Nu este nimic de descoperit. Uimitoarea replică coherentă iese dintr-o gură lipsită total de dinți, ca o gaură neagră din care un adevăr incontestabil iese la suprafață. Adevărul necunoscutului care trăiește în altă lume ca a noastră. Dintr-un hău al clădirii sumbre, care adăpostește mizeriile celor uitați de noi, cei care ne credem normali, se aude un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Trei militari cu puștile îndreptate spre oaspeții noștri au umplut, fără să știu cum și când, mica încăpere, însoțindu-și atitudinea războinică cu țipete și înjurături. Libertatea fugarilor a fost să fie scurtă. Tânărul a dat să se îndrepte spre gaura care fusese ușa și țevile a două puști s-au îndreptat și mai amenințătoare spre el. Iuliana, mama lui Vasili, s-a grăbit să îl protejeze cu trupul ei. Două gloanțe s-au grăbit și ele să sloboadă moartea. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și foarte vorbăreață, picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa ghetelor cutate și jerpelite de atâta purtat, cu mâinile atârnând moi în poale. Nu se trezi decât atunci când apa se dezlănțui cu zgomot în rezervor. O găsi în picioare, lângă chiuvetă. De, domnișoară îi spuse, vai de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aparține pentru tot restul vieții, crezuse că tinerețea și cumințenia ei sunt atuuri de neînlăturat și pusă în fața realității rămăsese perplexă, îl condusese la autobuz înmărmurită, pierită, Doamne, câte lacrimi vărsase, câte lacrimi, l-ar fi urmat și într-o gaură de șarpe, numai că el pleca spre mai bine, după audiențe și zbateri, mama lui reușise să-l readucă în oraș, lângă dânsa, era văduvă de război, stătuse în lagăr, știa să plângă la comandă și să fie foarte convingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unde se termina pajiștea și era ca o deschizătură neagră în pământ, cu diametrul de aproape un metru, perfect ascunsă de iarba pajiștii. Nu era marcată de vreun gard sau de vreo piatră mai mare, vizibilă. Nu era decât o gaură, o deschizătură în pământ. Pietrele de la gura ei se uzaseră de la vânt și ploaie și deveniseră de un alb murdar, iar pe alocuri crăpaseră sau se surpaseră. O șopârlă mică, verde se strecurase într-una dintre crăpături. Chiar dacă te aplecai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
jumătate iar în două, și îl fracționam tot așa până reușeam să-l cuprind în mână. La ora zece închideam televizorul, mă întorceam în cameră și mă culcam. Pe la sfârșitul lunii, Cavaleristul mi-a adus un borcan de ness, cu găuri în capac, cu câteva firicele de iarbă și un pic de apă. În el se afla un licurici. Pentru că era încă lumină, insecta arăta ca un gândăcel de apă negru, dar Cavaleristul a încercat să mă convingă de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vreo cincisprezece minute până când am ajuns la primul cătun. Nici urmă de ființă umană pe-acolo, iar cele douăsprezece-treisprezece case păreau a fi într-o stare de degradare avansată. Iarba crescuse până la brâu în preajma caselor, iar cuiburile porumbeilor făcute în găurile din zid se uscaseră complet. O casă se prăbușise cu totul, rămânând în picioare doar stâlpii de susținere, iar altele păreau încă locuibile dacă deschideai ușile. Ne-am strecurat pe aleea dintre casele tăcute, fără viață. — Casele astea erau locuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
extras. Însă, În timp ce chirurgul curăța instrumentul cu un prosop de la brâu, mi-am dat seama că nu folosise un clește, ci foarfece. Tăișul minuscul din vârf lucea lipicios de sânge... Odată foarfecele curățate, doctorul așeză o duză de metal În gaura puncționată, și introduse prudent sonda bipartită. Îndreptă capetele În sus și Într-o parte. Trebuie să fi fost dureros, pentru că pacientul Începu să se miște imediat. De Îndată, asistentul Îi dădu drumul organului. Apoi imaginea se estompă rapid. Când filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
receptivă, erau pictate pe câte o parte a despicăturii feselor - ceea ce lăsa scena prezentată suspendată ciudat În mijlocul acțiunii, cu pericolul plutind În aer. După părerea Dorei, era simplu să te gândești că femeia Își invita prietenii sau dușmanii să descopere gaura În care șoricelul mititel se grăbea să se ascundă de urmăritorul său fioros. Cât despre ea, nu avea de etalat nici un tatuaj. „De ce să-mi poluez trupul?“ a ripostat vinerea trecută, când stăteam În fața oglinzii șifonierului ei. Amintindu-mi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
albastru ploua cu pietre de pavaj. De ficare dată când cădea o piatră din cer, dispărea o piatră din trotuarul de dedesubt. Dincolo de cer și dincolo de pământul de sub picioarele ei era același lucru: V-I-D. Pe măsură ce pietrele curgeau de deasupra, mărind gaura de dedesubt, Începu să intre În panică, temându-se să nu fie Înghițită de abisul flămând. „Opriți-vă!“ strigă pe când pietrele se rostogoleau sub picioarele ei. „Opriți-vă!“ le comandă mașinilor care se Îndreptau spre ea În viteză, care treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În care căzuse la pat cu febră mare. Era prin toamna trecută. Zăcuse În pat trei zile Întregi, fără să fie În stare să se miște, tremurând și În același timp transpirând de parcă Întregul său trup devenise un butoi prin găurile căruia apa se scurgea fără-ncetare. Armanoush stătuse tot timpul la căpătâiul lui, punându-i prosoape muiate În oțet rece pe frunte și frecându-i pieptul cu cuburi de gheață. Apoi, la sfârșitul celei de-a treia zile, când febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apă, pe când repeta fără Încetare: — Elemterefiș kem gözlere șiș. Göz edenin gözünekizgin șiș. Plumbul se Întărea rapid În forme care se schimbau continuu. Dacă se Întâmpla să fie vreun deochi prin apropiere, acesta se ivea Întotdeauna În plumb ca o gaură În formă de ochi. Asya nu-și amintea ca până astăzi să fi existat vreo ocazie În care să nu se fi ivit vreunul. După ce se spusese tot ce era de spus și se făcuse tot ce era de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]