12,993 matches
-
rouă. În toate aceste gesturi vechi și mereu noi, neschimbate, veșnic misterioase, ce marcau viața și lumina și dimineața, se simțea prezența uriașă și inevitabilă a războiului. Și se simțea În tăcerea tainică a amiezii, În sunetul cleștilor de apucat gheață de pe stradă, În șuieratul rece al ferăstraielor de gheață ce despicau blocurile aburinde, În frunze, În iarbă și-n flori, În mirosul de asfalt, În pustiul obsedant, verde-auriu, al străzii după trecerea tramvaiului. Războiul pătrunsese pretutindeni: În tot ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neschimbate, veșnic misterioase, ce marcau viața și lumina și dimineața, se simțea prezența uriașă și inevitabilă a războiului. Și se simțea În tăcerea tainică a amiezii, În sunetul cleștilor de apucat gheață de pe stradă, În șuieratul rece al ferăstraielor de gheață ce despicau blocurile aburinde, În frunze, În iarbă și-n flori, În mirosul de asfalt, În pustiul obsedant, verde-auriu, al străzii după trecerea tramvaiului. Războiul pătrunsese pretutindeni: În tot ceea ce se mișca, În tot ceea ce era neclintit, În roșul viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cum vă spuneam, cînd ajungeam la restaurant, părintele Chris O’Rourke Își scotea mai Întîi ceasul și-l punea pe masă, iar tata comanda două-trei sticle de șampanie: se știa că venim, așa că sticlele ne așteptau În frapiere mari, cu gheață. Apoi tata lua meniul - un carton mare, pe care erau trecute cele mai gustoase mîncăruri - se Încrunta, Îl privea cu seriozitate, Își dregea glasul și-i spunea părintelui Dolan: — Ce poftește gîtlejul tău pontifical, Dan? În seara aceea, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să urce scările În patru labe ca un urs bătrîn, cînd el trebuia să facă operații a doua zi de dimineață, și i-a spus că-i cerea să-l bage Într-o baie cu apă rece, cu bucăți de gheață, i-a spus că l-a văzut de multe ori așa și-apoi l-a dus la culcare. „N-am pretenția că pot să-ți spun mai mult“ - zice Eliot. „Nu pricep ce-l ține-n viață“ - zice - „dar uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
privea în jos și în jurul lui, cu speranța brusc renăscută. Trase cu atenție aer în piept. Aerul, deși rece, părea să fie exact așa cum își amintea memoria comună, aerul de pe Pământ. Vârfurile muntoase înzăpezite, apa curgătoare pe jumătate ascunsă sub gheață, erau cu siguranță o variație a miilor de peisaje similare din sutele de zone muntoase de pe Pământ. Sentimentul de speranță îl însoți pentru aproximativ o sută de iarzi de coborâre. În acest timp, își tot băga mâinile, pe rând, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pentru o așa climă. Câteva minute mai târziu, păru că venise timpul pentru o acțiune hotărâtă, când băiatul scânci pe neașteptate: - Nu pot. Nu pot. E prea frig. Îngheț. Coborâseră până pe o stâncă mare. Acolo se opriră. Și stăteau pe gheață, frecându-și mâinile așa cum se procedează de obicei pentru a pune sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de minunat. Din nefericire, faptul că încă mai vedeau zăpadă și gheață în mii de forme fantastice. Încântătoare, atât în față cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Coborâseră până pe o stâncă mare. Acolo se opriră. Și stăteau pe gheață, frecându-și mâinile așa cum se procedează de obicei pentru a pune sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de minunat. Din nefericire, faptul că încă mai vedeau zăpadă și gheață în mii de forme fantastice. Încântătoare, atât în față cât și de jur împrejur. Însemna că mai aveau mult de mers. Gosseyn, nefericit, socoti că se aflau încă la patru sute de iarzi deasupra nivelului râului. Stând acolo, neștiind prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mai e cazul să amintesc până nu ajungem într-un loc cu apă caldă. - Să mergem acolo, spuse băiatul. În sinea sa, Gosseyn nu prea era hotărât. Dar porniră la drum, așa că avea timp să se mai gândească. Zăpadă și gheață cât vezi cu ochii - cu excepția petei întunecate din fața lor, mult mai apropiată, acum... Focul de acolo se afla evident sub control deja, căci nu se mai vedea fum. Asta-l liniști pe Gosseyn, dar în el creștea un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
său alter-ego și. de fapt nu primi nici un semn de existență a gândurilor celuilalt. Așa că, rămase pentru mai târziu! Acum privi în jos spre băiat și îl mustră: - Ne aflăm într-un loc unde e cald. Sau preferai acolo, pe gheață? Enin trecu peste mustrarea lui, fără să se arate însă mulțumit de schimbare. - Cum am ajuns într-un Joc ca acesta? întrebă el, plin de dezgust. Gosseyn zâmbi. - Ei, uite cum stau lucrurile, Enin. Când reușesc să fac saltul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cunosc rîul și în momentele lipsite de glorie, sub nori apăsători, cu valuri care se lovesc unul de altul și fac cea mai robustă navă să se simtă singură și vulnerabilă iarna, chiar înainte ca apa să se transforme în gheață; pe timpul înșelătoarei primăveri; pe durata ploilor de vară, cînd apa este deodată scoasă din indolența sa și plesnită de un torent neașteptat la sfîrșitul unei zile și am ajuns să iubesc toate aceste înfățișări ale sale. Rîul mi-a dezvăluit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a mea și, ca și mine este încă în mișcare, chiar dacă se apropie de punctul în care această mișcare încetează, în care moleculele se transformă în cristale și nu se mai pot găsi unele pe altele, în care apa devine gheață și nu mai curge. Un rîu înghețat nu mai e rîu. Era o sîmbătă crudă de octombrie. Purtam cămașa nouă, cu dunga albastră la înălțimea pieptului, cu un pulover obișnuit de lînă, deasupra, pantaloni scurți de lînă și încălțasem pantofii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
bănuiala constantă că aș putea fi mecanismul defect încă nedescoperit din angrenajul nostru, și că odată ce aș fi îndepărtat, lucrurile se vor îndrepta ca de la sine. Simțeam că nu merit vreo recompensă. La începutul noului an, apa era acoperită de gheață și instructorul nostru indicase pe o foaie care atîrna în șopron acoperită cu desene simple, o serie de exerciții pentru întărirea diferitelor grupe de mușchi. Am învățat exercițiile pe de rost și le-am făcut în fiecare seară înainte de a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
exerciții pentru întărirea diferitelor grupe de mușchi. Am învățat exercițiile pe de rost și le-am făcut în fiecare seară înainte de a mă băga în pat și în fiecare dimineață înainte de a mă îmbrăca; cu picioarele pe linoleumul rece ca gheața, la început tremurînd în vestă, dar încălzindu-mă din ce în ce, pe măsură ce programul înainta. Cu gleznele ancorate sub muchia patului, mă ridicam din poziția lungit pînă cînd nasul îmi atingea genunchii și repetam asta de o sută de ori
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
enorme cu vedere spre apă, a ales o masă într-un colț ferit pe care se afla un pahar mare de bere strălucitoare și un morman de hîrtii împrăștiate. Ne-a zîmbit. A comandat două pahare de limonadă rece ca gheața. A lovit hîrtiile de masă. Totul era gîndit pentru noi. Undeva între afacerile lui, într-o cameră de hotel din Paris, sau Nisa sau Sanary, le acoperise cu programe detaliate și diagrame. Erau planurile lui pentru noi, pentru un an
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mine, pe plită, încheieturile și antebrațele încă îmi tremurau de la efort. În pat, îmi trăgeam pătura aspră peste umerii înțepeniți. Cădeam repede într-un somn fără vise și mă trezeam mulțumit, dar încă înțepenit. Iar la ferestre erau flori de gheață, care nu fuseseră în intenția arhitectului. Schneiderhahn nu a apărut la antrenamente. Doar prima oară ne-a inițiat în folosirea echipamentului și ne-a dat o tăbliță cu instrucțiuni, din nou cu scrisul acela ciudat și înghesuit în coloane net
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a încetat să curgă? Este un moment, trebuie să fie un moment chiar înaintea punctului de îngheț al apei cînd aceasta nu mai curge, dar e încă lichidă. Cu o fracțiune de secundă înainte de a se forma primul cristal de gheață și a cuprinde apa cu un scrîșnet neauzit, divizîndu-se, reflectîndu-se, duplicîndu-se, împrăștiindu-se ca un foc sălbatic în toate variațiile pe care le îngăduie matematica, în toate colțurile volumului de apă, care îngheață într-o structură minunată, o grimasă amorțită
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la ușa din față a clubului, pînă la locul în care era ușa clubului. De cîte ori am parcurs această distanță? Ar trebui să o pot străbate cu ochii închiși. Dar acum, aproape orb, în noaptea neagră și rece ca gheața, s-a dovedit că nu pot găsi drumul. Nu mai mergeam pe lîngă case, trotuarul era larg și luminos, ci pe o alee mică și îngustă la marginea apei care, cu timpul, devenise neregulată, din pricina ploii și a rădăcinilor copacilor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
îngustă la marginea apei care, cu timpul, devenise neregulată, din pricina ploii și a rădăcinilor copacilor. M-am împiedicat, într-un rînd, dar sprijinindu-mă în iarba udă m-am ridicat din nou. Pietrele de pavaj se suprapun precum sloiurile de gheață. Se clătinau, sau eu mă clătinam și ele se mișcau cu mine. Apa de lîngă mine nu făcea nici un zgomot. Casele înalte de pe cealaltă parte priveau în jos, spre mine, cu milă. Îmi imaginam cutiile lor de scrisori închise precum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Ca și cum n-ar mai exista nici o deosebire între sunet și liniște, lumină și întuneric, mișcare și repaus, durere și izbăvire, ca și cum am fi fost deja campioni și încă ar fi trebuit să devenim. La creasta valului, apa se transformă în gheață. Apa devine gheață. Gheața poate deveni apă din nou. Apa e de un negru de cerneală, îmi lipăie la picioare. Este neagră precum ferestrele casei mari a lui David, casa din parc care este acum goală și din care a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai exista nici o deosebire între sunet și liniște, lumină și întuneric, mișcare și repaus, durere și izbăvire, ca și cum am fi fost deja campioni și încă ar fi trebuit să devenim. La creasta valului, apa se transformă în gheață. Apa devine gheață. Gheața poate deveni apă din nou. Apa e de un negru de cerneală, îmi lipăie la picioare. Este neagră precum ferestrele casei mari a lui David, casa din parc care este acum goală și din care a dispărut toată viața
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
exista nici o deosebire între sunet și liniște, lumină și întuneric, mișcare și repaus, durere și izbăvire, ca și cum am fi fost deja campioni și încă ar fi trebuit să devenim. La creasta valului, apa se transformă în gheață. Apa devine gheață. Gheața poate deveni apă din nou. Apa e de un negru de cerneală, îmi lipăie la picioare. Este neagră precum ferestrele casei mari a lui David, casa din parc care este acum goală și din care a dispărut toată viața. Apa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu străvechi rezonanțe: "trec rânduri-rânduri muncitori/ Cu steagu-n vânt desfășurat". Micul investitor Guido-de-loc-din-Padova privește expresivele dărîmături și se întreabă cu o uimire sincer întipărită pe față, asemănându-se el, pentru o clipită, americanilor care descoperiseră un mamut perfect conservat în ghețurile siberiene: "ma, cum e posibil" (se) întreabă dumnealui, la care dom inginer Tibi Neu agent agricol de loc din comuna Biled, rostește următorul adevăr de viață: "s-a furat tot". Investitorul zice dumirit: "aha, furateria" (ăsta-i numele generic pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
profil ortopedic pentru aprecierea gravității leziunii. După competiție (tratamentul de fond) pentru recuperarea entorsei se instituie un tratament fizical, după următoarea schemă: Faza I (zilele 1-4) -antimflamatoare nesteroidiene per os (sub supraveghere); -drenaj limfatic; -crioterapie: aplicații pluricotidiene și masaj cu gheață locodolenti; -unde scurte pulsate; -aplicații de gel antiinflamator local; -ionizari cu salicilat de sodiu (pol negativ) bicotidian; -contenție adezivă inextensiblă continuă; -poziție declivă nocturnă. Faza II (zilele 5-10) -crioterapie pluricotidiană; -masaj transversal profund; -ultrasonoterapie, emisie pulsată, picior în imersie; -mobilizări
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
Armata dacă, astfel cel puțin cum ea apare în luptele ei cu Romanii, era mai toată pedestră. Numai în rari tablouri întîlnim călăreți, precum în acele unde se vede o trupă de cavalerie dacă, căzută într-un râu, a cărei gheață s-a rupt. Acești călăreți par a fi fost Geți, deși ei nu se deosebesc în nimic de Dacii reprezentați pe toate tablourile columnei. Din vechime anume Geții sunt arătați cu toții drept călăreți ca și Sciții, semănând cu ei până
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cu combaterea lor, Dacii, Geții și Sarmații năvăliseră în Moesia. Ovidiu, care tocmai pe atunci fusese surgghiunit la Torni, descrie după însuși a lui vedere incursiunile lor: ,, Atunci dar când Pontul și Dunărea spumândă, De iarnă îmbrățișate prind pielița de gheață Pe-a Istrului lucioasă și măturată cale Călări pe cai sălbatici vrăjmașii vin încoace Vestind a lor sosire săgețile ce zboară Și rămânând drept urmă pamântul despoiat. Țăranii fug departe lăsând cîmpia pradă Și barbarul râpește puțina-i avuție Tot
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]