6,421 matches
-
bucătărie, mi-am mai revenit. Pot să fac asta. Sigur că pot. Doar nu e fizică cuantică. E menaj. — Samantha, mi-e teamă că azi va trebui să te lăsăm singură, spune Trish ușor îngrijorată. Domnul Geiger a plecat la golf, iar eu mă duc să văd Mercedesul cel nou al unei foarte bune prietene. Crezi că te descurci singură ? — Sigur că da ! zic, sforțându-mă să nu par exagerat de veselă. Nu vă faceți griji pentru mine. Serios. O să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un carusel cu rachete spațiale, un centru pentru copii, un centru pentru vârsta a treia, un tunel al dragostei, un pod suspendat, un tren fantomă, un cabinet de astrologie, un local de pariuri, un teren de tir, un câmp de golf, un spital de lux, altul mai puțin luxos, un bowling, un salon de biliard, o baterie, o hartă gigantică, o ușă secretă, alta cu un afiș care spune încercați senzații naturale, ploaie, vânt și zăpadă la discreție, un zid chinezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
năzdrăvan am aflat de existența ei. Mi-am spus deja numele, Benjamin O. Lesage. În pofida rezonanței franceze, moștenire din partea unui strămoș hughenot emigrat În vremea lui Ludovic al XIV-lea, sunt cetățean american, născut la Annapolis, Maryland, pe malurile micului golf Chesapeake, măruntă strâmtoare a Atlanticului. Relațiile mele cu Franța nu se limitează, totuși, la acea Îndepărtată ascendență, tatăl meu s-a străduit să le reînnoiască. A dat Întotdeauna dovadă de o gingașă obsesie În privința originilor sale. Își notase În caietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rămânea pe locul său, susținut de țar sau, mai degrabă, de temuta camarilă reacționară care-l Înconjura și ale cărei obiective politice erau exprimate acum cu voce tare În presa guvernamentală de la Sankt-Petersburg: exercitarea unei tutele complete asupra Persiei și Golfului Persic. Poziția dlui Naus părea de nezdruncinat; așa a și rămas până În momentul În care protectorul său a fost zdruncinat el Însuși. Faptul s-a produs mai repede decât se așteptau până și cei mai visători dintre persani. Și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vedea ce clipă minunată ni s-a dat să trăim! De introdus harta scanatăș mai jos, traducerea denumirilor: Principalele locuri menționate În Samarkand Frontierele indicate sunt cele din anul 1912 MAREA NEAGRĂ MAREA MEDITERANĂ MAREA ROȘIE MAREA CASPICĂ MAREA ARAL GOLFUL PERSIC ANATOLIA IMPERIUL OTOMAN TRANSCAUCAZIANUL AZERBAIDJAN PERSIA IMPERIUL RUS KHORASAN AFGANISTAN CHINA INDIILE BRITANICE Nil Tigru Eufrat Iaxartes (Sâr-Daria) Oxus (Amu-Daria) Indus Istanbul Alexandria Cairo Trapezunt Alep Damasc Ierusalim Medina Mecca Batumi Baku Mossul Bagdad Basra Tabriz Alamut Kazvin Enzeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Să vină atât de departe și să nu exploreze misterul îngropat aici era de-a dreptul de neconceput. Curiozitatea și spiritul întreprinzător, la urma urmelor, au fost motoarele care au condus speța umană departe de planeta originară, izolată, neînsemnată prin golful imens dintre stele. Luă o hotărâre, singura logică în asemenea împrejurări. ― Pare foarte calm, de aici. Mergem mai întâi spre bază. Apoi, dacă nu se ivește nimic... ― Da? întrebă Lambert. ― Apoi... vom vedea. Porniră la drum, ocolind unul din imensele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
au determinat s-o fac nu-mi lăsau alegere, mi-am asumat riscul singurătății. Zilele și nopțile trec aici Însoțite de același vuiet monoton de apă anxioasă. Valurile se rostogolesc continuu din larg și se sparg de stîncile care dau golfului un aer de cetate medievală. Arborii desfrunziți prin care zăresc țărmul nu reușesc deocamdată să atenueze această impresie de peisaj alcătuit din apă și piatră. insă nu e tocmai ceea ce m-ar putea ajuta să-mi văd limpede gîndurile ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
iubească lumea cu simplitate. Fără această iubire, rătăcirile n au altă zare decît un mormînt. Și e suficient un mormînt pentru a justifica o viață? E o Întrebare pe care Oedip nu și-o mai pune. Pe mica plajă din golf, vîntul care, noaptea, a neurastenizat marea a șters urmele din zilele anterioare. Dacă surîd acum Înseamnă că vreau să transform clipa aceasta În piramidă. Nu ascund același lucru și statuile grecești? Ele sînt atît de senine, Încît nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
se pierde În largul mării mă contesta, Însă mă și ajută să mă definesc. Ulise a rătăcit pentru a ne spune că țărmul este nu numai limita, ci și singura speranță a mării. Și În timp ce respirația cenușie a zorilor clarifică golful, mă gîndesc că nimeni n-a iubit, probabil, mai mult Elada decît cei care i-au anunțat naufragiul iremediabil. Rămîne ca fiecare să aibă amintirile pe care le merită, ar adăuga Oedip. Ahile La naștere, mama sa, Tetis, Îl cufundase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
unul din gesturile mele contradictorii... Mi-l doresc pe Apolo ca zeu pentru zilele cît voi sta aici, dar lui știu că nu-i voi fi credincios; Îl voi trăda la prima umbră care va cădea pe aceasta. La capătul golfului, mica plajă coboară În mare ca o rană cicatrizată. Valurile mușcă din ea și o micșorează. Acum cîteva zile au aruncat din nou o meduză gelatinoasă care a putrezit la soare. Dar sunetul apei și soarele atenuează sila de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
O fată Înaltă și osoasă, cu atitudini cam băiețești și ochii verzi-apoși, de o ciudată neutralitate, pe care am mai văzut-o pe aici, stă sprijinită de o stîncă și desenează. Prietenul ei pescuiește alături. Încolo nu e nimeni În golf. În curînd, ploaia Îi va alunga, probabil, și pe ei. Îmi aduc aminte de cel Înecat ieri; iată că marea l-a uitat; nici măcar o picătură de sînge nu se va agăța de trupul Afroditei cînd va ieși din valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
la frumusețea clasică și la zei se ajunge prin renunțare, total ar fi să eliminăm, să dăm la o parte ceea ce Împiedică În noi fericirea să strălucească. Cum aș spune că În stînca bizară ce străiuie capătul de sud al golfului doarme un zeu fericit. Dar, În acest caz, din orice zeu se poate face un om adăugîndu-i ceva. De pildă, rîsul. Căci rîsul aparține singurului animal conștient de destinul său muritor. Pe fețele zeilor vom Întîlni numai acel surîs imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
curgînd dintr-un abis În altul. Și Între ele, această zi căreia acum Îi cunosc bine prețul. Mă gîndesc că, probabil, după multe zile ploioase și confuze marinarii lui Columb au strigat: Pămînt! Cum ar fi strigat corăbierii antici În golful Tarent (amăgindu-se după multe nopți de nesomn) numele acelei cetăți stranii unde erau interzise activitățile care prin zgomotele lor amenințau să tulbure somnul de după-amiază al altora: Sibaris! (Povestea e cunoscută. Mai puțin, poate, sfîrșitul ei. Sibariții, intrînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
moarte tocmai pentru că mă tem de ea, după cum dragostea Îmi Îngăduie să mă uit la lucruri cum simt că mă voi uita la mare În ultima zi. Și dacă m-aș sui, cînd va răsări soarele, pe dîmbul din capătul golfului, acolo unde o stîncă spălată de valuri copiază Începutul lumii a lui Brîncuși, aș descoperi tot ce gîndesc În ritualul bărcilor pescărești. Repet un lucru pe care acum l-am Înțeles bine. Greșeala neoclasicismului, cu statuile sale pictate sau cioplite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lucru. Și poate că de lucrurile ce ne vorbesc despre o trecere limitată prin lume trebuie să ne apropiem cu mai multă pasiune decît de piramide, tocmai pentru a prețui viața și a-i da o justificare. Soarele Înălțat deasupra golfului se revarsă generos Într-o dimineață aurie și aș fi putut să constat strict acest fapt esențial și să-mi spun că dincolo de el nimic, În fond, n-ar trebui să mai aibă importanța, dar simt nevoia să adaug: ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În urmă nu mai e nici o speranță...) Altfel spus, deși nu e atît de tristă ca fuga În neant, fuga În trecut din fața sfinxului nu rezolvă nimic. Această zi plină de toată risipa nobilă a verii care continuă să ardă golful Îmi reamintește cît de lipsită de speranță era hîrjoneala societarilor „Arcadiei” din Settecento, ocupați cu jocuri de păstori afectați, și mă cheamă să Înot În mare pînă mă vor durea brațele. Endimion Endimion dormea Într-o grotă din muntele Latmos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
marmura În statui fericite și de a nu trimite nici un argonaut să demistifice Hiperboreea, cum ar sta cineva În spatele coloanelor Parthenonului și ar șopti: nu credeți În puritatea acestor coloane... Mă uit, poate pentru ultima oară, cum cade Înserarea În golf. Contururile se dizolvă treptat Într-un aer cenușiu În care plutește apropierea ploii. Auzind plescăitul valurilor, m-aș putea crede pe o corabie. Dar undeva un cîine latră, cineva strigă potolindu-l, apoi pe cărarea ce duce spre sat trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
luam doar cheile de la mașină. Devenise un hobby. De plăcerea asta nu mă puteam bucura înainte, când umblam mereu beat. Acum însă exploram zone pe care nu le văzusem și unde nu voi mai ajunge niciodată. Se oprește lângă un Golf argintiu, dezactivează alarma și-mi deschide portiera. Ce maniere! Sunt impresionată! exclam în timp ce urc. Jake o închide și se îndreaptă spre cea din partea șoferului. —Așa am fost crescut, mă lămurește în timp ce pornește motorul. Să deschid ușa, să merg pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care traversăm o linie ferată. (Îmi place să trec peste linii de tren, mă simt ca-n anii ’50). Printr-o poartă ruginită se ajunge la o cărare pierdută în tufișuri decorative și iarbă înaltă; trecem pe lângă un teren de golf, unde niște moșneguți par să joace la marea artă, apoi pe lângă o serie de case mai arătoase, situate chiar pe mal. Mă dezamăgește faptul că plaja e acoperită cu pietriș. Noroc că nu comentez nimic, aș dovedi cât sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri din Univers și înțepeni cu privirea la firimitura umană. Prima împunsătură fu deosebit de curbată, o curbă lungă care nu se observa decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cei din școală? "Încearcă", mă îndemnă Chronosi. Și am încercat. Eram nervos și supărat că fusesem chemat. Noi fusesem chemați. Îi simțeam pe toți, nu doar pe unul din ei. Un convoi vine dinspre Ruinele Cetății, iar celălalt dinspre Marele Golf. Est și Sud. Cam așa. Ruinele Cetății se aflau înspre Est. Cândva, fusese un oraș la baza munților în care voievozii din Evul Mediu își aveau reședința într-o fortăreață. Cu trecerea timpului, domnitorii au dispărut din istorie, dar orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și atunci când erau încolțiți de mari puteri ale continentului. Astfel, orașul a fost izolat și bombardat, căci dura prea mult și costa prea mult ca să trimită o echipă de demolare. Prin urmare, așezarea a devenit asemeni fortăreței, o ruină. Marele Golf e altă poveste. Cândva, pe Fluviul Sudic, se afla un oraș prosper. Era un port mare și avea o zonă industrială cu adevărat prosperă, dar topirea calotei glaciare a ridicat nivelul apei mării. Astfel, portul a fost inundat împreună cu majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Astfel, portul a fost inundat împreună cu majoritatea orașului, iar ceea ce a fost un important centru cultural și industrial a devenit nimic mai mult decât o mlaștină. Câmpia în care era așezat fostul oraș a fost inundată și a devenit un golf împrejmuit de dealurile din jur. Blocurile și turnurile ce au mai rămas în picioare s-au erodat și au căzut. N-a mai rămas nimic decât un mare golf pustiu și trist... Marele Golf. Din câte îmi dau seama, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era așezat fostul oraș a fost inundată și a devenit un golf împrejmuit de dealurile din jur. Blocurile și turnurile ce au mai rămas în picioare s-au erodat și au căzut. N-a mai rămas nimic decât un mare golf pustiu și trist... Marele Golf. Din câte îmi dau seama, vor ajunge aici în vreo două ore. Hai să coborâm! Trebuie să vedem subsolul. Subsolul? întrebă el nedumerit. Da, Vladimir, subsolul. Avem ceva de făcut sub laboratorul de biologie... Aaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fost inundată și a devenit un golf împrejmuit de dealurile din jur. Blocurile și turnurile ce au mai rămas în picioare s-au erodat și au căzut. N-a mai rămas nimic decât un mare golf pustiu și trist... Marele Golf. Din câte îmi dau seama, vor ajunge aici în vreo două ore. Hai să coborâm! Trebuie să vedem subsolul. Subsolul? întrebă el nedumerit. Da, Vladimir, subsolul. Avem ceva de făcut sub laboratorul de biologie... Aaa! Păi, vezi că te căutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]