5,909 matches
-
recomandat să faceți acest lucru seară de seară chiar dacă n-ați gătit (resturile menajere intră rapid în descompunere și emană un miros neplăcut). Ca să nu se strice, puteți păstra coșul de gunoi în frigider, dar e mai simplu să-l goliți. Încă nu aflasem adevărul despre numărul opt și trăiam împreună ca o familie fericită... Terminase cu masteratul, înnopta tot mai des la mine și țin minte că la dus gunoiul se abonase din proprie inițiativă; nu înțeleg ce-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
motiv ele sfârșesc prin a deveni factori de stres. În aceste condiții, senzațiile noastre suprasolicitate cedează și, În mod paradoxal, plăcerea excesivă și prelungită devine o sursă a oboselii, a neliniștii, a suferinței. Astfel, viața apare ca lipsită de sens, golită de valorile morale și spirituale, iar omul sfârșește prin a se pierde. Echilibrul psihic trebuie să stabilească un raport proporțional Între regimul plăcerii și cel al capacităților senzitive ale omului. Creșterea plăcerii suprasolicită sensibilitatea, sfârșind prin a epuiza individul. În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mine, aceeași experiență. Prin această situație de „a-fi-Împreună” este anulată singurătatea, atât cea exterioară, cât și cea interioară. Este cazul experienței Însoțirii mele cu celălalt. Omul nu poate fi și nu poate rămâne singur. Singurătatea sărăcește și sfârșește prin a goli Eul. Epuizarea Eului prin Însingurare duce În final la disperare, care este abandonarea de sine. De cele mai multe ori, această formă de singurătate Îmbracă aspectele patologicului. Asistăm la drama prăbușirii psihice a persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nivel corporal, somatic, exprimată prin durere sau suferință organică difuză; localizarea sufletească a suferinței, resimțită ca epuizare, angoasă, depresie, disperare și Închidere; resimțirea suferinței la nivelul conștiinței morale ca o stare de suferință care apasă persoana, o Însingurează și o golește, o aruncă În disperare și adesea sfârșește prin a o Înstrăina nu numai de lume, ci și de sine Însăși. Aceste aspecte ale suferinței, care de regulă sunt asociate, trebuie considerate de către terapeut ca ținte absolut obligatorii ale acțiunii sale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morale. Totul se reduce la persoana mea și la nevoile pe care urmăresc cu orice preț să le realizez, să mi le satisfac. Dar, astfel sfârșesc prin a mă izola mai mult de ceilalți, a mă Însingura și a mă goli sufletește și spiritual. Condamnarea la singurătate Înseamnă și sfârșitul ființei mele. Soluția ieșirii din singurătatea egoismului o dă Întâlnirea mea cu ceilalți, o Întâlnire care mă deschide și-mi anulează vidul interior prin iubire. Valoarea modelului moral pozitiv constă În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cîntec bătrînesc", era așa de melancolic și cuprins de atîta emoțiune, încît mai că lăcrăma; iar cînd ajungea la versul: "și-nchinați cîte-un pahar lui biet Barbu Lăutar", el își ridica paharul dacă eram la pahare ciocnea cu noi, îl golea dintr-o dată, stînd apoi lung timp, dus pe gînduri. Iar dacă-l cînta cînd nu eram la pahare de vin, el ofta numai și sfîrșea cu cuvintele sale melancolice: "Of... neamul nevoii!"144. De observat că, în asemenea ocazii, Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
conștiinței” nu pot fi accesibile cunoașterii științifice obiective reduce, în general, cercetarea psihologică la studiul comportamentului exterior. Înțelegerea fenomenului de frustrație este redusă, astfel, la analiza recțiilor compotamentale produse sub acțiunea unui agent frustrant; în felul acesta fenomenul frustrației este golit de conținutul său psihologic, de ceea ce formează însăși specificitatea sa. Prin faptul că a practicat în cercetările sale „divorțul dintre conștiință și conduită”, că a așeza „de o parte conștiința ruptă de activitatea practică, în cursul cărei se țes raporturile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
oamenii lui Meyerinck sau Kafka. E un eu redus la elementaritate, adus de presiunea lumii exterioare la limita normalității". Este cât se poate de adevărat că "eul" lui Acosmei, cadavrul viu ce își contabilizează angoasa într-o sumă de gesturi golite de sens, amintește de protagoniștii romanelor lui Meyerinck sau Kafka. Dar nu cred că vinovată de reducția sa la elementaritate, de împingerea lui la limita normalității este presiunea lumii exterioare. Am văzut felul în care, pe nesimțite, cititorul alunecă într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în gol și cu fălcile strânse/ înghit în cădere ecoul pământului/ în hrubele întunecate ale morții" (Cangea ascuțită a lui Seth). În același interval, apar mutațiile de specie... psihologică, al căror rezultat este o alteritate umanoidă, ce execută mișcări dezarticulate, golite de sens sau grotești, ca într-un vast carnaval sabatic, din care orice posibilitate de salvare pare imposibilă. Astfel, "Femeia faraon și slujitoarele levantine cântă/ a jale, în sfera de cristal a lumii" (Cangea ascuțită a lui Seth); "Cântărețul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu trăirile celui inspirat/ OLĒ!" (același Paul Valéry a spus-o cel mai bine: totul se schimbă, în afară de avangarde, din Punțile Stalinskaya). Poezia aglutinează, prin urmare, datele nu doar cele mai semnificative, ci și cele insignifiante, din ordinea mecanicii diurne, golite de sensuri și impulsuri existențiale profunde ale unei vieți de universitar, temporar bursier în străinătate, altfel viețuind în pașnica urbe ieșeană. Actantul liric (să păstrăm încă sintagma, deși, se va vedea și mai departe, se poate vorbi, pe secțiuni întinse
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de unul cu adevărat integrator, care filtrează, analizează și abia ulterior redă, supunând obiectul perceperii unui proces critic de o rară ascuțime. Cu acuratețe este descris, de pildă, peisajul urban prozaic, devenit, în cartea Marianei Codruț, un soi de carnaval golit de semnificație, căzut în derizoriu, deși nelipsit de un anume pitoresc. Martorei unui asemenea spectacol al decăderii totale precum cel oferit acestei priviri critice în chiar primul text din Ultima patrie îi sunt la fel de stridente ca întotdeauna mizeria și falsitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul lung de-o zi cu bicicleta/ tuns zero ca răcanii-n regiment/ statui de ipsos își fac toaleta/ și pajii sorb lichior de piperment// Se dă în vânt fântâna țâșnitoare/ cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi înțeles decît dacă este intens trăit, dar ceea ce este trăit nu permite a fi apreciat în mod obiectiv. Obiect de studiu, el tinde, în compensație, să se fixeze într-o succesiune de date statistice, tinde, de asemenea, să se golească de conținutul său emoțional, adică de ceea ce este esențial în el. E o constatare decepționantă în condițiile de față, dar care poate aduce istoricului, chiar în momentul în care acesta se crede autorizat să pună în valoare acțiunea sa legitimă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
să fie "pur, neamestecat cu ceva rău"; astfel, adaugă el, "oricare ar fi vîrsta copiilor sacrificați, ei să cadă sub cuțitul rabinului înainte ca furtuna patimilor să le fi zdruncinat inimile și să le fi înfiorat trupul". Înainte de a fi golită de sînge, victima va fi flagelată (abatele arată urmele biciului de pe carnea "fragedă și roz") și dacă e vorba de un băiat, el va fi castrat în mod odios. "O altă atrocitate, ne spune tot abatele, se practică în asasinatele
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
curățită, este iertată de vina sa de la început și dobîndește întru totul o legitimitate absolută? Există, în schimb, și legitimități mult timp necontestate în Franța vechii monarhii, de pildă dar pe care timpul le-a uzat, le-a erodat treptat, golindu-le de substanța lor?... Instabilă și echivocă în calitate de concept doctrinal, de neînțeles ca expresie absolută a ceea ce este juridic și moral, noțiunea de legitimitate se impune totuși cu deosebită forță atunci cînd se acceptă situarea ei doar la nivelul observației
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Importanța politicului apare, în schimb, mult mai convingătoare în evocarea, atît de insistentă în ultimele două secole, a unor vremuri de referință istorică, obiecte ale unui cult retrospectiv și totodată modele de organizare colectivă. "De la romani încoace lumea s-a golit", proclamă Saint-Just, și recunoaște rolul pe care 1-a avut imaginea Spartei și a Romei republicane nu numai în retorica iacobină, dar, și mai profund, în universul intelectual și moral al celor din Convenția montagnarzilor și al celor ce s-
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
evidențiată, fiind legată de memorie, de murdărie, obsesia sîngelui. Acest sînge, scrie Edgar Poe citat de Durand, acest cuvînt suprem, acest cuvînt-rege, atît de misterios, plin de suferință și de pămînt, cu silabele sale grele și înghețate." Omul complotului își golește victimele de sînge sau îl spurcă atingîndu-1. 12. Abatele H. Desportes, Misterul sîngelui la evreii din toate timpurile, prefață de E. Dramont, Paris, 1889. Vezi și André Baron, Societățile secrete și crimele lor, Daragon, Paris, 1906 și Albert Monnot, Crima
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
entuziasm, așa cum a fost cazul cu teoriile lui J. Dewey, M. Montessori și O. Decroly, și chiar dacă uneori sînt prezentate acum ca... "pedagogii alternative". A încerca să susținem valabilitatea uneia sau a alteia dintre orientările de atunci înseamnă să le golim de conținut, să le reducem la o idee generală, care nici nu mai are atributul originalității. Așa, de pildă, se vorbește de perenitatea pedagogiei culturii, a localismului și regionalismului educativ. Este recunoscut faptul că idealismul educativ a însemnat un punct
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a raportului între trezirea individuală și trezirea colectivă, care stă în centrul evoluției noastre posibile. Iar evoluția astăzi nu poate fi decît cea a conștiinței. A crea condițiile actualizării acestei evoluții devine astfel o responsabilitate politică. Cuvîntul "revoluție" nu este golit de sensul său prin eșecul revoluției sociale. Revoluția astăzi nu poate fi decît o revoluție a inteligenței, transformînd viața noastră individuală și socială într-un act atît estetic, cît și etic, actul dezvăluirii dimensiunii poetice a existenței. O voință politică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
trebuie să acționeze în mod rațional; societatea poate și trebuie să fie organizată și condusă în mod rațional. În realitate, această Rațiune se dovedea oarbă exact în punctele pe care își închipuia că le elucidează. Se dovedea oarbă atunci cînd golea de orice substanță și consistență miturile și religia, denunțate ca erori, superstiții, înșelătorii. Această orbire în legătură cu miturile exterioare va da naștere miturilor sale interioare, printre care cel al Ordinii raționale; Rațiunea se auto-deifică deoarece se consideră pe sine Adevărul Suprem
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
1953) și începuturile perioadei post-staliniste, care aduc un dezgheț în interiorul sistemului și ideea de "coexistență pașnică" în plan extern. Apoi speranțele de democratizare se năruie odată cu înăbușirea Revoluției maghiare și regresul pe care îl re-prezintă regimul Brejnev, iar coexistența se golește de pacifism după afacerea rachetelor din Cuba (1962). Se trece atunci la o stare care nu mai este nici război rece, nici coexistență pașnică, ci un no man's land între cele două. Ridicarea zidului Berlinului (1961-1962) instaurează și simbolizează
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
producție, rate comparate ale inflației. Reflecția asupra problemelor europene le este rezervată euro-tehno-econocraților și deputaților, pe care nici un alegător nu i-ar putea recunoaște și care tronează într-un Empireu strasburghez. Desigur, nu e de dorit ca servietele să se golească și ca eurocrații să-și înceteze activitatea. Trebuie să nădăjduim întîi de toate că politicienii se vor dedica din ce în ce mai mult destinului comun. Însă pentru aceasta trebuie să răsară noul spirit european, care să creeze conștiința comunității de destin. Analiza noii
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
universul nostru mental filozofiile sau misticile care servesc drept bază acestor practici. Simțim însă mai mult sau mai puțin deslușit că yoga sau zazenul ne îndeamnă să medităm. Și presimțim că există mai multe forme de meditație, de la cele care golesc spiritul pînă la reflecțiile lente, îndelungate și profunde asupra unei percepții, a unui cuvînt, a unei idei, a unui spectacol al naturii. Trebuie să (re)învățăm să medităm. În Europa, meditația era rezervată piosului călugăr trăind departe de lume sau
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
asumat ca regulă supremă, satisfacerea celor mai insistenți și mai rebarbativi în momentele de maximă presiune, ș.a. favorizează într-un sens puterea. Într-un sens, pentru că în altul, mai important poate, ea pierde acea credibilitate, fără de care decizia electoratului se golește de conținut. Un guvern poate fi legitim, de vreme ce a rezultat din alegeri, dar își pierde orice rațiune de a rămâne la putere dacă nu obține și creditul populației. Nu se poate guverna fără credit decât cu instrumentele dictaturii. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu dobândirea (meritul). • De la capitalul privat la patrimoniul public: transmiterea fără obligativitatea posesiei Sunt ușor de identificat modalitățile de capitalizare ale unui particular în regim capitalist: "Capitalul se formează prin constrângerea ascetică de a face economii, [în timp ce] năzuința spre câștig golită de sensul ei etico-religios încearcă astăzi să se asocieze cu pasiunile pur mondene care nu arareori îi imprimă de-a dreptul caracterul de sport. [...] summum bonum al acestei "etici" câștigarea de bani, de tot mai mulți bani, concomitent cu evitarea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]