6,255 matches
-
la care au fost antrenate și cadrele didactice, iar pe izlazul comunal erau prea mulți mărăcini, și tot cadrele didactice ieșeau, după ore, cu elevii și tăiau mărăcinii. Doar toamna, copiii se bucurau, mărăcinii fiind uscați, se adunau într-o grămadă mare după ce erau tăiați și se dădea foc, iar școlarii se distrau în jurul focului. Un adevărat calvar pentru locuitorii comunei a fost „cota”. S-au fixat cote de produse agricole ce urmau a fi predate statului, în funcție de starea socialpolitică și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sărută... iar Marița iese din bătătură în șosea strigând cât putea:„A venit Costică din prizonerat!.. A venit din morți, veniți!...„ . și-și cheamă frații: Gheorghiță, Ioncule, hai... și vă vedeți cu fratele Costică!..„ De-ndată s-au strâns o grămadă de vecini. Ce-a urmat e lesne de înțeles: . îmbrățișări, urări de bine, întrebări de o parte și de alta. Între timp a sosit și Catinca, nevasta sositului, care mai, mai să leșine la pieptul soțului, crezut mort. Alte țipete
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
arătat cu plăcere... Minunea continuă, câteva zile, poate va continua.* Este nevoie de o anumită intimitate cu Dumnezeu pentru a se întâmpla așa ceva. * Astăzi am vizitat la Câmpulung un muzeu intitulat, prea modest, "colecție", în care, un vrednic țăran, dl. Grămadă, a adunat toate minunile pe care le-au cusut sau le-au tăiat în lemn generațiile care s-au perindat pe aici. Am găsit acolo mai mult decât o colecție sau un muzeu, am găsit un suflet pentru care trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de la plecarea din Câmpulung la Iași am găsit o zi de vară. * Am agățat pe perete, în camera unde lucrez, un mic tablou, primitiv, o casă țărănească, într-un peisaj naiv, cu doi copaci. L-am adus de la muzeul domnului Grămadă, unde, văzându-l la loc de cinste și privindu-l cu jind, mi l-a dat stăpânul muzeului, fără a-i cere, fără a-i fi dat cel mai mic semn că l-aș dori, fără a îndrăzni o aluzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de vilă, închiriată în fiecare vară, la Vera Ivanova, o rusoaică refugiată de la Odesa), Buntea, care avea mania curățeniei, a scuturat, de la etaj, hăinuța mea din care a sărit minunatul Roskop Patent; chiar în fața mea s-a transformat într-o grămadă de rotițe, arcuri și fragmente metalice. Nu am plâns, cum s-au așteptat bunica mea și Vera Ivanovna (părtașă directă la asasinat), am rămas mut, împietrit de nenorocirea de a fi văzut omorârea lui Dumnezeu. * În vara aceea am tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
au fost furate de țigani și chiar tramvaiul este o amintire) se întinde câmpul, periferia orașului. Pe câmp se înșiruie, în dezordine, ceea ce a rămas nefurat în decursul anilor: câte o roată ruginită care nu mai poate sluji la nimic, grămezi de petece putrezite, cutii de tablă, prin care zbârnâie seara vântul ca într-o scoică, schelete de umbrele, resturi de găleți și lighene fără fund, capace de plastic, sticle sparte și altele de acest fel, ba chiar și fragmentele dezarticulate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
misterul denumirii de Strada Motocicletei. Dar domnul de lângă mine are o minte de arhitect, foarte organizată și revine la subiectul principal. Iată povestea. În casa în care astăzi are numărul șapte (sunt cu totul douăsprezece case) se află depozitate o grămadă de piese de motocicletă mare, cu ataș, o Jawa de prin 1970. Acolo locuiește un om foarte de treabă, între două vârste. Are grijă de piesele motocicletei, lustruindu-le la intervale regulate, cum se procedează cu armamentul de la cazarmă. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se aduce la reparat un ceas scump, care "întârzie, dar merge"; îl desface meticulos, extaziat de perfecțiunea mecanismelor; masa la care lucrează se umple de măruntaiele ceasului. Când încearcă să remonteze obiectul, nimic nu se articulează, ceasul a devenit o grămadă de piese izolate... Nu pot uita fermecătorul gest de neputință al lui Chaplin, îngrămădind ceasul desfăcut într-o bască și ridicând, dezolat, din umeri. Nu-l mai poate pune la loc... Psihanaliza desface și ea piesele sufletești componente, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cânta Internaționala pe malul rusesc, într-o zi în care la noi era Paștele, de ce au adus câțiva oameni legați între ei și au îndreptat către ei puștile; de ce au căzut oamenii aceia, unul peste altul, dar legați într-o grămadă agitată, de le-au sărit cușmele din cap, de ce urla câinele nostru, Grivei. Când am înțeles, m-a apucat un plâns cu sughiț. Rezultatul a fost curios: am privit de atunci la malul rusesc cu binoclul întors, să îndepărtez (în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai nedisciplinați ca românii (vor avea puțin de furcă sovieticii cu ei, deși românii fiind în genere și tot atât de lași cât sunt de nedisciplinați, vor sfârși să joace și ca ursul în lanț, dacă li se va cere!). Îmbulzit în grămada celor două-trei sute de oameni adunați în fața unei brutării, încercam [20] și eu să mă strecor, doar-doar îmi va veni rândul. Dar până să ajung la tejghea, purtat în dreapta și în stânga de valurile mulțimii ce se zbătea și uneori chiar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
stradă. La un moment dat tânăra directoare a muzeului, Silvia Teodor, avea de rezolvat o problemă grea: directorul care fusese înaintea sa, persoană altfel cu merite în alte domenii, făcuse curățenie în muzeu, cu care ocazie a separat în două grămezi exponatele și etichetele. Silvia Teodor se ducea noaptea pe ascuns cu obiectele în poșetă la profesorul Vasile Ciurea. Stăruința tinerei directoare și memoria bătrânului care îi făcea în parte istoricul fiecărei piese au pus lucrurile la punct. Veche sămânță de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Don Giovanni s-a îngălbenit la gândul că ar putea să se întâlnească cu foștii săi profesori. Însă a acceptat din ascultare. Într-o zi, pe când se îndrepta spre capela seminarului pentru a spovedi tinerii seminariști, a nimerit într-o grămadă de profesori care vorbeau sub portic. Don Calabria a încercat să treacă neobservat, făcându-se mic-mic. Și-a scos pălăria preoțească, în formă de salut, și a încercat să treacă pe lângă perete. Dar acei vulpoi și-au dat seama și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Capitolul VIII Cuibul de pe munte (1908-1911) La muncă Spațiul disponibil la San Zeno in Monte este imens iar poziția geografică uimitoare. Dar, intrând în camere, noii locatari își dau seama îndată că totul trebuie refăcut: pereți coșcoviți, camere urât mirositoare, grămezi de moloz. Numai câteva camere pot fi folosite imediat. Aleg vreo două camere, le curăță și acolo așează paturile metalice, sosite într-un târziu cu căruțele. Toată ziua lucrează grabnic cu mături, lopeți și roabe. Iau numai câte o pauză
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
altă aspirație. Simțea nevoia unei vieți contemplative și ascunse. A cerut să intre ca monah în Abația din Praglia (Padova). Abația se afla într-o stare mizerabilă de abandonare. După confiscarea bunurilor din partea Statului italian s-a redus la o grămadă de ruine. Soldățimea care se încartiruise în localuri a mânjit pereții, a smuls ușile și ferestrele, a rechiziționat sau distrus mobilierul. În acest ambient, mai mult decât sărăcăcios, a intrat Besozzi la 68 de ani și a rămas până la moartea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mărginit de vile cu grădini înflorite, aburii albi se ridicau deasupra porților ecluzelor în trepte, iar poștalioanele, în trapul cailor mărunți cu părul des, mergeau kilometri întregi spre etapa următoare fără a întîlni vreun suflet; ghiceai prezența umană doar prin grămada de colete, mai nevoiașe sau mai de valoare, așezate în stații direct pe drum și de care nu se atingea nimeni pînă la venirea destinatarului: un frumos exemplu de morală colectivă a unui popor nu prea numeros, dar cu suflet
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
eleni asasinați necontenit de bulgari. În piața centrală din Gradobor așteptau cei care mai supraviețuiseră, în genunchi, cu brațele ridicate spre cer, jeluind și bocind în hohote. Din șea, Coromilas adresează frumoase cuvinte de condoleanțe și îmbărbătare în grecește acestei grămezi umane care îl împresoară și-i sărută mîinile, mulțumindu-i... în bulgară! Stupoare generală: funcționarul turc care îi însoțea pe consuli le explică atunci că întregul sat este bulgăresc, dar că o parte cea mai numeroasă a rămas credincioasă ritului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
petrecea ultima sa etapă pămînteană în cadrul zilelor reglate dinainte, o dată pentru totdeauna, ne varietur. Foarte afabil cu străinii, galant cu femeile, făcea să tremure, numai cît apărea, turma de arhiduci, inclusiv și mai ales ginerele său, Franz Salvator. Din această grămadă de Habsburgi se detașau cîteva figuri: arhiducele Leopold Salvator avea într-adevăr competență militară și în această postură îi urmase faimosului Kropacek la Inspectoratul General de artilerie, armă rămasă credincioasă formulei tunului de bronz. Arhiducele Eugen era frumos, de o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
contesei de Santa Croce, prietena cardinalului de Bernis 123, mai plutea în aer. Proprietara actuală, descendentă a ei, fusese una dintre ultimele persoane care-l înflăcăraseră pe regele Umberto 124, iar cancelaria Legației oferea privirii o decorațiune modernă cu o grămadă de amorași bucălați ce evocau distracții mai puțin mohorîte decît acelea de a clasa documente în diferite dosare. Pe scena politică evoluau aproape aceiași actori ca pe vremea cînd eram secretar. Dar omul de la "Dronero", Giolitti, devenise conducătorul, jucînd rolul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
clădirea bizară din Avenue de Wagram 165. Sejurul reginei Maria la Paris mi-a oferit ocazia de a da, prin prezența ei, oarecare strălucire ceremoniei de înmînare a decorației militare orașului Verdun. Ceremonie deosebit de emoționantă. Trecînd pe străzile mărginite de grămezi de cărămizi ce marcau locul caselor distruse, am ajuns în curtea primăriei, unde, în fața primarului și a populației adunate, am rostit discursul ce însoțea înmînarea decorației acestui oraș martir. În subteranele cetății, ultim adăpost intact pe durata asediului, ni s-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu o peniță ascuțită și cunoscîndu-și bine meseria. Sfîrșise prin a-și fixa busola după un magnet berlinez și roman făcut dintr-un alt metal decît fierul și propovăduia o linie de politică românească făcută din nazism și fascism. În grămada de ambiții pe care le avea, postul de ministru la Roma îi părea acceptabil, iar eu eram o țintă ușoară pentru atacuri directe sau piezișe împotriva cărora îmi era imposibil să acționez cum ar fi trebuit. Mussolini a fost acela
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prietenesc între națiuni, este dată deoparte, fiind înlocuită la conferințele internaționale de cuvîntări ce nu sînt decît atacuri brutale, într-un limbaj de cea mai proastă calitate. Eclipsa actuală, dacă ar fi să fie definitivă, ar trimite adevărata diplomație la grămada de lucruri perimate. Dar, acelora care păstrează o credință tenace, le este permis să rămînă convinși că după luptele care tocmai au divizat lumea, prin ură și sînge, valorile morale vor fi repuse la loc de cinste, că vor predomina
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Nicolae Bucaciuc - profesor latină, germană, elenă, română 1919-1937 Emanuil Isopescu - profesor de latină, franceza, germană 1937-1938 Ilie Vișan - profesor de limbă română 1945 (12-29.XI) Ilie Rotaru - profesor de limbă română 1945-1947 Ilie Vișan - profesor de limbă română 1947-1948 Ion Grămadă - profesor de limbă română 1948-1949 Victor Botocan - profesor de educație fizică 1949-1951 Erast Viforeanu - profesor de istorie 1951-1956 Ervin Abramovici - profesor de istorie 1956-1972 Erast Viforeanu - profesor de istorie 1972-1982 Antoa Romencu - profesor de științe sociale 1982-1997 Petru Bejenaru - profesor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93271]
-
vrut să reușească? N-au trecut decât vreo zece ani de când conduce fundația. Și ține cont că a fost și bolnav. Grav bolnav... — În primii ani a organizat lobby în Statele Unite în favoarea președintelui Iliescu. A cheltuit în felul ăsta o grămadă de dolari. Iar dacă s-a îmbolnăvit, îmi pare rău pentru el, dar ar fi trebuit să lase altcuiva locul. Și nu unui romancier sau poet. Ci în cel mai rău caz unui critic. Sau, și mai bine, fundația să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
-mi părerea ta despre articolul lui Tony... — Nu avem decât ce merităm, am spus eu într-un târziu. Ne credem mai cu moț și mai deștepți decât vecinii noștri. — Care vecini? — Bulgarii, ardelenii, moldovenii... Și de fapt suntem proști făcuți grămadă. — Toți? — Nu știu. Mai ales mânuitorii condeiului. — De ce? Pentru că n-am priceput destul de repede că sunt unii pe lumea asta mare care au o nevoie vitală să pună în cârca altora toate relele pământului. Am făcut totul ca să merităm rolul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
sunt și eu în sfârșit în rând cu oamenii, aflu câte-n lună și în stele, mă pun la curent cu ce gândește unul, altul, gânditori mai vechi ai netului precum Culcer sau Goma, citesc ziarele românești în direct - o grămadă de avantaje! Dar sunt și dezavantaje, unele strâns legate de avantajele enumerate mai sus. Aflu chestii pe care mai bine nu le-aș afla, unele știri mi se par cam trase de păr, altele, de a dreptul gogonate, și mă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]