5,954 matches
-
vesel aici, nu?“. Kenneth spuse: „Locul ăsta are ceva straniu“. Celorlalți spectatori li se părea amuzant, dar mie mi se făcuse deja frică. Nu mai fusesem dus niciodată să văd așa ceva; deși nu era în sens strict un film de groază, detaliile erau foarte convingătoare și atmosfera lugubră, muzica dramatică și sentimentul permanent că se va întâmpla ceva îngrozitor se împleteau toate, răscolindu-mă cu o ciudată combinație de teamă și exaltare. O parte din mine voia să fugă din sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atunci unul dintre cele mai frumoase ale Londrei. Iarba era pârjolită, straturile cu flori erau răvășite și decolorate de soare, și totuși culorile lor mă uluiau. Parcă le vedeam pentru prima dată. Sub cerul de un albastru palid imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mi-am imaginat contururile ferme, ample ale pieptului și feselor ei, privirea, fără voia ei, pătimașă din ochii pe care și-i ferea de ai mei, pelvisul ei începând să se frece instinctiv de al meu - și dintr-odată, spre groaza mea, am intrat în erecție și tot corpul meu s-a crispat de panică în timp ce încercam să-l dezlipesc de omul de afaceri al cărui scrot era deja în contact direct cu al meu. Dar n-a mers; de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o hârtie de cinci lire fără să spună o vorbă. Zău că e cel mai cumsecade unchi pe care ți l-ai putea dori. 15 decembrie 1942 Cea mai oribilă zi din viața mea de până acum, clar. Scene de groază la Winshaw Towers când am venit să ne aducem omagiul sărmanului unchi Godfrey. Nimănui nu-i vine să creadă că a murit: și cu atât mai puțin că n-a trecut nici o lună de când a fost la petrecerea de ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Phoebe apărând din întuneric. — Phoebe Barton, spuse Roddy înaintând timid. Phoebe e invitata mea în acest weekend. E o tânără pictoriță foarte talentată. — Sunt convinsă. Hilary o cântări cu răceală. Toate sunt talentate. Ai venit pentru prima dată în casa groazei, draga mea? Phoebe simți că se aștepta un răspuns inteligent din partea ei, dar nu reuși să spună decât: — Da. — În acest caz, bine-ai venit la Baskerville, spuse Hilary luând-o înainte pe trepte. Hai, veniți. Mor de foame. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a o încuia înainte de a se băga în pat. Se ridică prudentă în șezut și întinse mâna după veioza de pe noptieră, care aruncă o licărire cețoasă, ineficientă în cameră. Se uită spre ușă. Simțindu-se brusc protagonista unui film de groază ieftin și nu prea original, observă că mânerul se răsucea. Era cineva afară pe coridor și încerca să intre. Phoebe coborî din pat și se duse tiptil la ușă. Avea pe ea o cămașă de noapte groasă, cu dungi, încheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a fost Le Sang Des Bêtes, scurtul documentar al lui Georges Franju despre un abator parizian. Când filmul s-a terminat, sala era pe jumătate goală. Era publicul obșnuit al societății cinematografice: în multe cazuri mari amatori de filme de groază care admirau, după cum era moda, filme cu buget mic despre adolescenți americani sfârtecați de psihopați sau coșmaruri științifico-fantastice pline de efecte speciale sângeroase. Ce avea totuși acest film, atât de duios și de trist pe alocuri, de făcea femeile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de prepeliță, introduse în ardei verzi și roșii copți, care constituiau apertiviul. Henry și Dorothy luau împreună cina într-o sufragerie privată din Heartand Club. — Printre altele, despre asta voiam să-ți vorbesc, continuă Dorothy. Am aflat niște povești de groază din America. Ai auzit de un medicament numit sulfamidă? — Nu cred. La ce e bun? — Este de neprețuit pentru fermele de porci. Absolut de neprețuit. După cum știi, am făcut progrese uriașe în privința productivității în ultimii douăzeci de ani, dar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Se aplecă în față și glasul ei șopti dramatic: editura Vanity. Am zâmbit îngăduitor. — Dar aproape orice editare are la bază vanitatea, dacă stai să te gândești. Eu nu câștig cât să trăiesc din asta și scrisul îmi ia o groază de timp, pe care l-aș putea folosi luându-mi tot felul de slujbe, deci aș putea spune că într-un fel, plătesc pentru acest privilegiu. — Da, dar noi publicăm niște gunoaie îngrozitoare. Romane oribile și autobiografii plicticoase... Chestii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adică altfel? Nu mai e atât de... disperată, cred. Nu mi-a plăcut cuvântul. — Cred că se simte singură acolo, sus, înțelegi? Și are o muncă foarte solicitantă. Noi amândoi ne străduim s-o mai distrăm. Știu că i-e groază când vine vara și noi nu mai suntem aici să-i ținem de urât. Deși să nu crezi că asta e pentru noi o povară, adăugă ea cu sinceritate. Ne înțelegem foarte bine cu ea și sunt și lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din cap. Oricum, nu e decât o biată femeie fără minte. — Ai vorbit cu individul, deci? — L-am invitat la birou. I-am făcut cinste cu o masă. Tot tacâmul. Și cu ce m-am ales în schimb? Cu o groază de întrebări impertinente. Avea o idee fixă despre Westland, spuse Thomas. Voia să știe de ce fuseseră atât de entuziaști să susțină o ofertă americană când era pe masă una europeană. — Ce? Și tu se presupunea că te guduri pe lângă Margaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
contemplând silueta cocârjată, prăbușită a lui Michael. După ce văzu tot ce voia să vadă, tuși tare, de două ori la rând. Michael se trezi speriat și, focalizându-și ochii somnoroși, se pomeni că privește un chip care ar fi vârât groaza în inima multor bărbați mai puternici. Slab, diform și nesănătos, exprima în același timp meschinărie, o inteligență înceată și, poate cel mai cutremurător, faptul că nu puteai avea deloc încredere în el. Era un chip din care orice urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
punctul de a fi ucis, dar de a fi ucis într-o manieră... adecvată, cum ar fi, activitatății lui profesionale. — Exact. — Dar e o teorie ridicolă, dacă nu te superi că ți-o spun. Miroase a scenariu de film de groază de mâna a treia. Interesant că afirmi asta, spuse Michael. Poate unii din voi a văzut filmul Teatrul sângelui, din 1973? Domnul Sloane se întoarse mustrător. — Cred că ne îndepărtăm prea mult de la subiect. — Ba deloc. Vincent Price joacă rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
covrigăriei. Ferestrele dughenei răspândeau o boare caldă, un adevărat zefir îndulcind cu un strop subtropical climatul extrem continental al iernii pe pavaj, sub prelata albastră de polistiren. Acolo găsi domnișoara Carbon, printre coperțile ginecologice ale presei scrise, e ceva de groază la mahala, cum treci de Carol și Ferdinand, cum nu mai dai în loc de Adevărul și Libertatea decât de Bordel, Infractoarea și Sex în grup, ultimul număr din Magazinul internațional. Domnul Iordănel, cu promoroacă în barba-i rotundă, îi numără restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai întâi din oraș. O să-mi prindă bine câmpul cu stelele. Acolo ce mai e? Iar se aleargă Nelu zis Biștar cu gașca lui Bureață din Pipera? Nu mă interesează, mortăciune. Dar nu moartea e rea, ne-moartea e de groază! Îmi reproșează că vânez noaptea ca spărgătorii, că văd prea bine, că-mi fac cuib prin locuri pustii, că am ghiare, că trăiesc prea mult, că iubesc singurătatea, că aduc nenorociri, eu! În fiecare primăvară, nu scot și eu puișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ușa la loc, Mureș vine și se așează din nou pe preș. Tudorel: Hai că m-am încurcat de tot cât ai fost tu plecat. Angheluță: Cum așa? Văd că-ți iese. Tudorel: Până la urmă, dar mi-a luat o groază. M-a zăpăcit vremea asta, ba dimineață, ba seară, dimineață, seară, și toate lucrurile care trebuie să se lege, să fie la fel, dar nu chiar la fel, o nebunie întreagă. Angheluță: Hai că mai e puțin și jucăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
au fost demascați. Dar toți au plătit pentru faptele lor. Jalea celor două familii a durat zeci de ani, căci au rămas copii mici și nevinovați să crească fără de tată. Dintre cei ce au fost printre nelegiuiți în noaptea de groază se știe de patru persoane din sat, iar restul erau din alte cătune. Primul care a murit a fost Bucănos. Pentru că nu-și mai dădea duhul, a chemat preotul și s-a spovedit, recunoscând că și el este unul dintre
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a amuțit și făcea doar semne și arăta cu mâna către sobă încercând să explice că cineva sau ceva a ieșit din spatele sobei și a bătut-o cu capul de tocul ușii, mai apoi de toți pereții. Oamenii, cuprinși de groază, au mers la biserică și l-au rugat pe preot să facă slujbă de dezlegare și să meargă la casa ei să citească „Moliftele Sfântului Vasile”. Au plătit oamenii slujbele făcute de preotul din sat, dar după slujbe urgia a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
chiar gelozia acelor principi față de generalii lor sau față de auxiliari, pe care nu voiau să-i aștepte, de frică să nu împartă gloria cu ei; din toate timpurile, acest fapt a fost cît se poate de potrivnic intereselor lor. O groază de bătălii au fost pierdute din acest motiv și, adesea, micile gelozii au făcut mai mult rău suveranilor decît numărul copleșitor și avantajele dușmanilor. Fără îndoială că principele nu trebuie să facă războiul doar cu trupe auxiliare, dar el însuși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
s-a sfârșit totul, Își spuse el. Deci nu va mai apuca să termine cu toată tărășenia asta. Așa se sfârșea, cu ciondăneala asta În privința băuturii. De când Începuse cangrena din piciorul drept, Încetaseră durerile și odată cu durerile se dusese și groaza, iar acum era doar foarte obosit și furios pentru că totul se termina În felul ăsta. Nu prea era curios În legătură cu ce-o să urmeze. Ani de zile Îl obsedase ideea, și acum vedea că În esență nu Înseamnă nimic. E ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce se ridica deasupra Șărpăriei. „O fi luat foc ceva pe acolo prin gârlă.” Năucită de vâlvătaia ce se proiecta pe cer, a rămas o bună bucată de vreme încremenită, cu mâna la gură, pentru a-și înăbuși strigătul de groază... Prin minte îi umblau o mie de întrebări, 105 dar la nici una nu găsea răspuns. Deodată i-a trecut prin minte ca o viespie imaginea calului zvârcolindu-se în mijlocul focului.... „Și l-am priponit să nu scape ușor! Doamne!!!”... Cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cedează. Se ridică cât ai clipi și dezorientat o ia din nou la fugă nebună... Același lanț îl face să se poticnească... Focul pârâind ca un rug se apropie din ce în ce mai mult... Calul nu mai are unde să alerge... Cuprins de groază, se ridică în două picioare nechezând și sforăind cumplit!... Se zbate ca în fața unei fiare. Lanțul nu cedează! Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vindeca, pentru a alina durerea, pentru a salva viața cuiva. Lurr mergea alături de el, supus, dar neliniștit, cu părul zbârlit și arătându-și colții. Valerius dădu ocol unui pin și deodată, la rădăcina unui tufiș, zări un chip schimonosit de groază și privirea teribilă a unor ochi larg deschiși, de un albastru spălăcit. Se opri; inima începu să-i bată cu putere. Se aplecă încet, însă tresări brusc și se dădu câțiva pași înapoi: era un cap tăiat. Își înfipse degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
blond. O smuci, întorcând-o spre el. În clipa aceea scoase un urlet, căci ceea ce văzu fu chipul monstruos al Morții, încadrat de părul blond. Orbitele goale, țeasta, dinții ce clănțăneau - nu avea să uite niciodată sunetul acela. Era întruchiparea groazei. Începu să lovească orbește, împlântând pumnalul în trupul femeii; sângele desena flori roșii pe mantia imaculată, iar Vitellius se apleca deasupra ei s-o înjunghie din nou, în timp ce vântul se preschimba în furtună. Un lup îi sări deodată în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arăt eu cum? Îl apucă pe instructor de gât și apăsă cu degetele mari în scobitura traheii. I se păru că-l sugrumă pe Vitellius; cuprins de furie, i se păru că-l vede pe imperator cu ochii măriți de groază, gâfâind înspăimântat. — Așa se face! strigă. Toți instructorii și gladiatorii se opriseră și se uitau la ei. Apoi se apropiară încet. — Așa... Ai înțeles? Cu o clipă înainte ca instructorul să se prăbușească la picioarele sale, slăbi strânsoarea. Știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]