6,132 matches
-
ziua într-un sat vecin - odată cu înserarea a pornit spre casă. Purta pușca în mână. Voia s-o simtă cât mai bine... Nici nu-și mai amintea de câte ori i-a verificat toate măruntaiele. „Să fiu sigur!” Când a ajuns la han, a rămas o vreme la fântână, cu urechea ciulită. Nici o mișcare. Tiptil, s-a dus până sub fereastra bucătăriei, unde avea patul hangița. Liniște deplină. A deschis ușa cu cea mai mare grijă, dar... țipenie! „Unde-i?” - i s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se îmbrăca, lotrul l-a legat pe hangiu fedeleș și i-a pus un căluș în gură. ― Dormi în pace, că mă întorc îndată - i a șoptit, aruncând un țol peste el... Au ieșit cu repeziciune și au pornit către han. Fără a se fi dumirit ce s-a întâmplat cu adevărat, hangița îl urma în tăcere. Abia se ținea de lotrul care, cu pistoalele în chimir și durda în mână, călca apăsat, fără să scoată o vorbă. Abia când au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi dumirit ce s-a întâmplat cu adevărat, hangița îl urma în tăcere. Abia se ținea de lotrul care, cu pistoalele în chimir și durda în mână, călca apăsat, fără să scoată o vorbă. Abia când au ajuns în bucătăria hanului, a vorbit: ― Dormi liniștită. Dacă el te întreabă unde ai fost astă noapte, îi spui că ai stat mai mult în grajd, fiindcă iapa a dat semne că a răcit... Și te temeai să nu lepede. Pui un argat să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o apuce toate dorurile din lume... Priceput-ai sau... trebuie să-ți dau mură în gură? Tăcerea hangiului a fost marcată doar de un scrâșnet... ― Așa că, dacă dorești să mai ai un gologan în pungă și dacă nu vrei ca hanul să ia foc, adună-ți mințile și fă ce îți spun eu! Nu mai umbla în urma ei... Altfel!... La auzul acestor cuvinte, hangiul s-a cutremurat, dar nu a scos un cuvânt. Clipea des, privind într-un colț al bordeiului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cum s-a terminat povestea - au răsunat glasurile celor din vagon. ― Și cum spuneam, înțelegerea celor doi, acolo, în bordeiul lotrului, s-a sfârșit în „coadă de pește”. După vreo săptămână, așa, la vreme de seară, lotrul a pornit spre han. Începuse să ningă liniștit. Ce mai, ningea dumnezeiește. Când a ajuns aproape de han, se înnoptase de-a binelea. S-a oprit pe dâmbul din preajmă și a cercetat cu grijă tot ce se afla în curtea hanului. Când a fost
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spuneam, înțelegerea celor doi, acolo, în bordeiul lotrului, s-a sfârșit în „coadă de pește”. După vreo săptămână, așa, la vreme de seară, lotrul a pornit spre han. Începuse să ningă liniștit. Ce mai, ningea dumnezeiește. Când a ajuns aproape de han, se înnoptase de-a binelea. S-a oprit pe dâmbul din preajmă și a cercetat cu grijă tot ce se afla în curtea hanului. Când a fost sigur că nu e nici o primejdie, a intrat în han. A rămas preț
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a pornit spre han. Începuse să ningă liniștit. Ce mai, ningea dumnezeiește. Când a ajuns aproape de han, se înnoptase de-a binelea. S-a oprit pe dâmbul din preajmă și a cercetat cu grijă tot ce se afla în curtea hanului. Când a fost sigur că nu e nici o primejdie, a intrat în han. A rămas preț de o minută în prag, cântărind din priviri pe cei de față. Ultimii mușterii tocmai se pregăteau de plecare. Când au ieșit, Irinuța a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a ajuns aproape de han, se înnoptase de-a binelea. S-a oprit pe dâmbul din preajmă și a cercetat cu grijă tot ce se afla în curtea hanului. Când a fost sigur că nu e nici o primejdie, a intrat în han. A rămas preț de o minută în prag, cântărind din priviri pe cei de față. Ultimii mușterii tocmai se pregăteau de plecare. Când au ieșit, Irinuța a apărut, cu gând să facă ordine în urma lor... Cum lotrul era așezat, ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o prindă dacă s-ar fi clătinat cumva. În clipa următoare, însă, s-a așezat. ― Da’ dacă hangiul i-o fi văzut? - a întrebat omul cu afinata. ― Să nu crezi că nu ai dreptate. Hangiul tocmai îi privea din ușa hanului... După un timp, a ieșit. „Aha! Nu ai curajul să vii la masa mea. Sau nu vrei și asta nu-i frumos din partea unei gazde” - gândea amuzat lotrul. S-a întors apoi către hangiță, rămasă stană în mijlocul încăperii. „M ai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
iasă afară, mai ales pe ninsoarea care nu mai contenea. Durerile și fierbințeala îl chinuiau, dar a tot amânat întâlnirea cu hangița. A zăcut o săptămână încheiată. Mergând din rău în mai rău... Cu mare greu a ajuns în curtea hanului. Totul i se părea neschimbat. S-a oprit în umbra fântânii și a privit la fereastra bucătăriei, pe pervazul căreia ardea lampa. Asta dovedea că hangița îl aștepta... Dar cum să intre? Îi pierise curajul parcă. Lui, căruia nu-i
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-a speriat, ci a dus mâna la jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în han?” „Nu mai este nici un mușteriu. Au să vină ei peste vreo șase zile, când se întorc negustorii de la Galați. Da’ hai înăuntru, că îi ger nu șagă”. „Da’ unde-i taică-tu?” „Păi, nu prea știu. A plecat după niște
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
La Cotnari parcă...” „S-a dus singur?” „Nu. Zicea că merge cu sania unui văr de-al lui. Caii noștri îs în grajd”. Lotrul a privit întâi în jur și apoi l-a urmat pe flăcău. Când a intrat în han, Irinuța tocmai mătura încăperea. La vederea lotrului, a scăpat mătura din mână... „Eu mă duc să văd ce fac caii și pe urmă m-oi culca. Dacă aveți nevoie de mine, mă strigați” - a spart tăcerea flăcăul, în timp ce a pornit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ați venit. Cu ce vă putem fi de folos?” - i-a întâmpinat ea, privind cu drăgălășenie la ei. „Dumnealui - a deschis vorba jandarul, arătând spre bărbatul chipeș din dreapta lui - dumnealui este noul arendaș al moșiei pe care se află și hanul. A venit să vă cunoască, ca să știe cu cine are de-a face. Unde ți-i bărbatul?” „S-o dus la Cotnari după niște vin. Îi plecat de trei zile cu vărul lui din deal. Îl știi matale”. La auzul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa. Om mai trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat pe ghimpi până musafirii au ieșit pe poartă. Cu sufletul și mintea năpădite de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
murmurat: „Doamne! Să nu mă oropsești pentru nelegiuirea asta. N-am vrut-o eu. N-am vrut-o!”... Înainte de revărsatul zorilor, cu umerii lăsați ca ai unui bătrân de nouăzeci de ani și cu privirea în pământ, intra pe poarta hanului... ― Ce s-a întâmplat mai departe? - a întrebat un glas din mijlocul vagonului. ― Se desprimăvărase de-a binelea. Într-una din dimineți, jandarul, însoțit de un străin, s-au oprit în poarta hanului. Au venit cu o trăsură. „Bună dimineața
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu privirea în pământ, intra pe poarta hanului... ― Ce s-a întâmplat mai departe? - a întrebat un glas din mijlocul vagonului. ― Se desprimăvărase de-a binelea. Într-una din dimineți, jandarul, însoțit de un străin, s-au oprit în poarta hanului. Au venit cu o trăsură. „Bună dimineața, Irinuță. Ești singură? Unde ți-i bărbatul?” - a întrebat jandarul. „Unde să fie? Cu treburi pe la Huși” - a răspuns hangița, albă ca varul. „De când este plecat?” - a întrebat-o străinul. „Apoi ar cam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Să deie Dumnezeu - a răspuns Todiriță, cu un oftat scăpat din strânsoarea sufletului. Au gustat din rachiu cu aducere aminte... ― Să știi că Aizic aista știe să-și țină mușteriii aproape - a reflectat Todiriță. ― Păi, cine ar mai trage la hanul lui dacă ar umbla cu cine știe ce samahoancă în loc de rachiu de soi? Și uite ce pastramă ne-o pus dinainte! S-o mănânci și cu ochii! - a apreciat Dumitru. Au băut cu măsură și au tot „gustat” din pastramă până au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că el pricepe numaidecât sufletul oamenilor. ― Asta ar cam veni cum spunea unul: „Domnule, mie nu trebuie să-mi spui de multe ori. Nuuu! Eu pricep. Pricep greu, da’... și uit repede”. ― Dacă Aizic era așa, atunci nu mai avea han și crâșmă la vremurile aiestea - a răspuns hangiul, iscodindu-i din dosul ochelarilor. Da’ uite cum mă întind eu la vorbă și clienții mei fac zâmbri - s-a dojenit hangiul, luând-o din loc cu zgomotul încălțărilor scorojite târâte după
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Mulțămim frumos, jupâne - au răspuns cei doi. Surul i-a întâmpinat cu un nechezat gungurit. ― Eu cred că flăcăul îi însetat. Ia să l rog pe hangiu să ne dea o găleată cu apă - a vorbit Todiriță, dând fuga în han, pentru a scăpa de ochii iscoditori ai lui Dumitru... Cei doi, așezați pe capra căruței, priveau înainte, fără să schimbe o vorbă. Calul călca la pas, fără grabă. Când au scăpat de urcușul dealului, Dumitru a îndemnat surul: ― Hai, băiete
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ridice și-o sfântă mănăstire, se jelui clucerul, îmbrățișându-și odrasla. Tătucă, și-o să am și paloș aurit? zise mândru Ilie. O să avem de toate, feciorașul tatei, suspină visător Grigore Iordache, care-și începuse slujba ca grăjdar la curtea unui han din Galați. Du-te să-ți pregătești hainele, ca să nu mă faci de râs! porunci cu asprime prefăcută clucerul. Pe când Ilie era îmbăiat și îmbrăcat cu veșminte potrivite pentru funcția importantă ce-o primise, iar Iordache prânzea, sorbind, gânditor, din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Bine zici, bade, cum m-am gândit că eu voi sta închis într-o dugheană sau atelier?! Porniră amândoi spre dugheana lui Ițic, descărcară marfa, socotiră banii și, după ce târguiră lucrurile însemnate de baba Maria, se așezară pe băncile dinaintea hanului, potolindu-și setea cu o cană de vin. Vântul se opri și se porni o ploaie răcoroasă de primăvară. Drumul unduia anevoios spre marginea pădurii. Gândul bătrânului se îndrepta spre căsuța clădită din bârne de lemn, care-l aștepta, împreună cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mințile, mă invadau stări de care mă credeam secătuit în anii de rutină serviciu-acasă. Stări neortodoxe, de mărturisit doar într-un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea clădită de Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o găsisem pe S. în stația autobuzului, încercând cu cazne să-și desfacă fermoarul înțepenit al gecii. Mă reped s-o ajut doar pentru a-i simți mirosul proaspăt de primăvară, de narcise, de zambile, de... fiindcă eu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de natură să-i deprime pe cei mai mulți oameni. Dar dacă acest lucru se datora unei înălțimi spirituale sau, dimpotrivă, spiritului de contradicție, era greu de spus. Capul Chinezul era numele pe care-l dădeau acești vagabonzi ce măturau plajele unui han nenorocit de pe lângă Rue Bouterie, ținut de un chinez chior, la care cu șase centime puteai să dormi pe un prici - sau cu trei centime pe podea. Aici s-au împrietenit cu alții aflați într-o situație la fel de deznădăjduită ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zdrențuite. Și căpitanul era plin de sânge de la un pumn primit în nas. — Cred că ai face mai bine s-o ștergi din Marsilia înainte de a ieși Bill Ghioagă din spital, îi zise el lui Strickland, după ce se întorseseră la hanul chinezului și se spălau. A fost mai grozav decât o luptă de cocoși, spuse Strickland. Parcă-i vedeam zâmbetul sardonic. Căpitanul Nichols era îngrijorat. Cunoștea bine spiritul răzbunător al lui Bill. Strickland îl îngenunchease de două ori pe mulatru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
audiență la mine, ca să-și exprime urările de Anul Nou. Dar nu fu numai atât. Ca recompensă pentru „taxa de vizitare“, Nobunaga dădu voie să se deschidă unele părți din curtea castelului, în care, de obicei, accesul publicului era interzis. Hanurile din Azuchi fuseseră rezervate, cu mult timp înainte, de către amatorii de atracții - seniori, negustori, cărturari, medici, artiști, meșteșugari și samurai de toate rangurile - care așteptau, cu nerăbdare, să vadă Templul Sokenji, să intre pe Poarta Exterioară și să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]