5,715 matches
-
Novara s-a întors dintr-o călătorie în jurul lumii cu Georg Ritter von Frauenfeld și Johann Zelebor, iar insectele au fost incluse în colecțiile de la Viena. Colecțiile au fost realizate de Ludwig Redtenbacher (Coleoptera), Friedrich Moritz Brauer (Neuroptera și Diptera), Henri Louis Frederic de Saussure (Hymenoptera exclusiv Formicidae), Gustav Mayr (Formicidae și Hemiptera), Ignaz Rudolph Schiner (Diptera), C Felder, R. Felder și Alois Friedrich Rogenhofer (Lepidoptera). Organizarea actuală a muzeului datează din 1876. Entomologii Ganglbauer și Karl Holdhaus (Coleoptera), Rogenhofer și
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
obiectul multor discuții. Casele de-a lungul străzii "Graben" erau în cea mai mare parte clădiri din lemn și din acest motiv va avea loc la 23 martie 1327 o catastrofă. Un incendiu s-a propagat ce la casa preotului Henri de Lucerne din Wallnerstrasse, Kohlmarkt a fost cuprinsă de flăcări și focul s-a extins în întregul cartier. Regele Frederic cel Frumos s-a aflat printre cei din echipa de salvare. "Graben" nu este încă locul privilegiat al nobilimii, însă
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
naturale. După descoperirea din anul 1797 că diamantul este carbon pur, au fost realizate multe încercări de a tranforma diferite varietăți ieftine de carbon în diamant. Primele succese au fost raportate de către James Ballantyne Hannay în 1879 și Ferdinand Frédéric Henri Moissan în 1893. Metoda lor implica încălzirea mangalului până la 3500 °C cu fier în interiorul unui creuzet de carbon într-un cuptor. Întrucât Hannay a folosit o țeavă încălzită direct în flacără, Moissan a practicat metoda sa recent descoperită , cuptorul electric
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
degaja puțin câte puțin. După această condamnare la tăcere în cursul pontificatului papei Pius al XIII-lea, a fost, în sfârșit, numit consultor al comisiei teologice de pregătire a Conciliului anunțat de papa Ioan al XXII-lea, în 1960, alături de Henri de Lubac, apoi a participat la lucrările conciliului Vatican II (1962-1965) ca expert ("peritus"). Acolo, el își ținea un jurnal, care va fi publicat în 2002. Începând din 1963, în sfârșit eliberat de suspiciunea care apăsa asupra lui, Congar este
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
considerabilă de articole și de cărți. Călătorește în America Latină în august 1967 (Chile, Argentina, Brazilia), întâlnindu-l atunci pe episcopul de Talca, Manuel Larraín Errázuriz. A participat astfel la reînnoirea teologiei catolice a secolului al XX-lea. Împreună cu Marie-Dominique Chenu, Henri de Lubac, Jean Daniélou și alții, Yves Congar a introdus istoria în metoda teologică. Prin publicațiile sale, prin colecția "Unam Sanctam", creată în 1937, el a contribuit cu forță la ecleziologia contemporană. Pentru prima oară în istoria teologiei catolice, cu
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
obligat să se se exileze la Gaète, urmărit fiind de insurecția italiană care îl pune în loc pe Giuseppe Mazzini. Pentru a restabili autoritatea papei Pius al IX-lea, Louis-Napoléon Bonaparte trimite în Italia un corp expediționar. Printre soldați se numără Henri Formont, un tânăr melancolic și doi prieteni ai săi, Annibal de Vergennes și Jean Taupin. Tristețea lui Formont are la bază răpirea logodnicei sale, Marie, de către un anume Corsetti, care o ține prizonieră în subteranele Romei. Femeia își pierde mințile
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
într-o familie originară din Franche-Comté. Tatăl său era Armând Vingt-Trois, iar mama sa era Paulette Vuillamy. Numele său de familie sub formă de număr a fost dat, se pare, unui străbun abandonat. Ar putea fi: . După studii la Liceul Henri IV, a intrat în 1962 la seminarul Saint-Sulpice, la Issy-les-Moulineaux. A fost hirotonit preot la 28 iunie 1969 de către cardinalul François Marty, apoi a fost numit vicar al parohiei Sainte-Jeanne de Chantal din cel de-al XVI-lea arondisment al
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]
-
parte din comitetul de redacție al Gazetei Matematice, unde s-a distins printr-o deosebită activitate. În 1965 urma să fie trimis la Paris pentru specializare sub îndrumarea profesorului Paul Germain, în domeniul mecanicii fluidelor și magnetoaerodinamicii și a profesorului Henri Cabannes, specialist în teoria cinetica a gazelor și în mecanică teoretică generală. S-a precupat și de probleme legate de mecanica cuantică și de teoria relativității (1962).
Ion I. Cristea () [Corola-website/Science/329388_a_330717]
-
sa replică: „"Se rupe țara în două, îmi rup și eu sufletul în două."” Rămasă singură cu copilul, Lia se va muta din casa lor din strada Țăranilor (Aurel Vlaicu, azi) la mama ei, în casa Stolojan din strada Cosma (Henri Coandă, actuala ambasadă a Italiei). Ei și Sabinei li se va stabili ulterior, de către autoritățile germane de ocupație, domiciliu forțat la Mănăstirea Pasărea, iar proprietățile le vor fi confiscate. Familia se va reîntregi în noiembrie 1918, odată cu alungarea trupelor de
Vintilă V. Brătianu () [Corola-website/Science/329439_a_330768]
-
que la Terre durera)". La Paris, Troyat și-a făcut studiile gimnaziale și liceale (Lycée Pasteur din Neuilly), pentru a studia ulterior dreptul și a obține o licență. A lucrat în Préfecture de la Seine, la biroul bugete. Dobândind cetățenia franceză, Henri Troyat a fost recrutat și și-a satisfăcut stagiul militar la Metz, în Lorena. Purta înca haina militară când volumul său de debut a văzut lumina tiparului, "Faux jour", 1935. Avea doar 24 de ani. Cartea a fost premiată în
Henri Troyat () [Corola-website/Science/330999_a_332328]
-
Spencer Tracy și Robert Wagner). A fost ales membru al Academiei franceze la 21 mai 1959, în locul lui Claude Farrère (fotoliul al 28-lea). Devenit „nemuritor” devreme și fiind longeviv, este consemnat ca membrul Academiei cu cea mai îndelungată activitate. Henri Troyat s-a căsătorit cu Marguerite Saintagne în 1948, decedată în timpul vieții scriitorului (1914 - 1997). Are un fiu, Jean-Daniel, o fiică vitregă, Michèle, și șase nepoți. A încetat din viață în 2007, la vârsta de 95 de ani.
Henri Troyat () [Corola-website/Science/330999_a_332328]
-
că este un „pumnal înfipt într-un om care este deja căzut, iar președintele american Franklin Delano Roosevelt a remarcat că „mâna care a ținut pumnalul și-a înjunghiat pe la spate vecinul”. François-Poncet și atașatul militar francez la Roma, generalul Henri Parisot, au declarat că Franța nu ar fi declanșat un „război inopinat” ("guerre brusquée"), ceea ce înseamnă că francezii nu planificaseră o ofensivă împotriva Italiei, având în vedere diminuarea resurselor militare ale țării. Mai târziu în cursul aceleiași zile, Mussolini s-
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
aprilie 1930 la Cannes) este un pianist, compozitor și aranjor de jazz francez, una din cele mai remarcabile figuri ale jazzului francez, alături de Django Reinhardt și Stéphane Grapelli s-a născut în anul 1930 la Cannes, ca fiu al lui Henri Bolling și al lui Geneviève, născută Brannens. A fost un copil minune în domeniul pianului de jazz, și în timpul Ocupației, a studiat la Conservatorul de muzică din Nișă, fiind elevul lui MĂrie Louise „Bob” Collin, pianista, trompetista și toboșară într-
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]
-
posibile și imposibile. Succesul acestui disc i-a prilejuit lansarea în lumea variété-ului. Numeroși artiști celebri din anii 1960 și 1970 au apelat la el pentru a le asigura producția muzicală a albumelor lor: Sacha Distel, Jacqueline François, Juliette Greco, Henri Salvador, Brigitte Bardot. Cântărețul Dario Moreno, care devenise vedeta unei producții cinematografice, i-a creat ocazia de a compune pentru prima oara muzică de film. Booling organizează și grupul „Leș Parisiennes”. Regizorul René Clément l-a angajat pentru bandă sonoră
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]
-
proclamase independența Ucrainei - de fuzionare a forțelor ruse de pe fostele Fronturi de Sud-Vest și Românesc într-un front unic - Frontul Ucrainean, numindu-l, totodată, pe Șcerbaciov comandant al acestui nou front și ocupat de Armata Republicii Populare Ucrainene, nou-formată. Generalul Henri Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze din România, l-a sprijinit pe Șcerbaciov, fiind de acord cu începerea de către acesta a negocierilor cu reprezentanții Puterilor Centrale. La 20 noiembrie/3 decembrie 1917, Șcerbaciov s-a adresat lui Mackensen și Arhiducelui Iosif
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
de Turenne, Mareșal al Franței din 1643 și („Mareșal general al Franței”) din 1660, a fost unul dintre cei mai buni generali ai lui Ludovic al XIII-lea al Franței și apoi ai lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Henri de la Tour d'Auvergne a fost fiul lui Henri de la Tour d'Auvergne, viconte de Turenne și al celei de-a doua soții a acestuia Élisabeth de Nassau, fiica lui Wilhelm Taciturnul. S-a născut la Sedan și a primit
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
general al Franței”) din 1660, a fost unul dintre cei mai buni generali ai lui Ludovic al XIII-lea al Franței și apoi ai lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Henri de la Tour d'Auvergne a fost fiul lui Henri de la Tour d'Auvergne, viconte de Turenne și al celei de-a doua soții a acestuia Élisabeth de Nassau, fiica lui Wilhelm Taciturnul. S-a născut la Sedan și a primit o educație protestantă, dar o infirmitate fizică și în
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
ani a plecat să învețe arta războiului în tabăra unchiului său Maurice de Nassau, "Stadthoulder" al Olandei și Prinț de Orania, și și-a început cariera militară (ca simplu soldat în garda prințului) în timpul războiului de optzeci de ani. Frederick Henri de Nassau, care i-a luat locul fratelui său Maurice ca "Stadthoulder" al Olandei în 1625, îl promovează pe Turenne căpitan în 1626. Tânărul ofițer a participat la diverse lupte și a fost recomandat în mod special de către unchiul său
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
încrederea cu care am intrat în 2016: suntem siguri că această creștere va continua, iar Nestlé va rămâne în topul preferințelor consumatorilor români”, declară Hervé de Froment, Country Manager, Nestlé România. Istoria Nestlé începe în 1937 Farmacistul de origine germană, Henri Nestlé, inventează Farine Lacteé, o formula nouă de hrană pentru copii, pe bază de lapte condensat, făină de grâu și zahăr, cu ajutorul căreia salvează viața unui prematur, care nu putea fi alăptat și nici nu putea digera alt aliment. Ulterior
Nestlé aniversează 150 de ani la nivel global și 20 de ani pe piața din România () [Corola-website/Journalistic/101291_a_102583]
-
prezent, are susținerea ministrului Costescu cu condiția realizării unui program de formare/recrutare a personalului în scopul evitării riscului de depopulare a personalului. Totodată, președintele CNMR, Alexandru Cumpănașu, a solicitat ministrului Transporturilor să efectueze o evaluare a conducerii Aeroportului Internațional “Henri Coandă”, ministrul Costescu precizând că acest lucru este deja în desfășurare, la fel ca și în cazul celorlalte companii. De asemenea, reprezentanții CNMR au propus Ministrului ca fostul Directorul General al Romatsa să nu mai aibă competențe de Secretar de
Soarta infrastructurii de tranSport. Ce au aprobat CNMR și Ministrul TranSporturilor () [Corola-website/Journalistic/101379_a_102671]
-
, pseudonimul lui Alexandru Sergiu Sragher, (n. 1 februarie 1922, București - d. 22 octombrie 1992, București) a fost un prozator și traducător român. S-a născut la București într-o familie de etnie evreiască; era fiul agronomului Henri Sragher și al Iuliei (n. Mandel). A absolvit școala primară la București, apoi liceul teoretic evreiesc („Liceul Graur”) în 1941, după care a urmat „Colegiul Onescu pentru Studenți Evrei” și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (absolvită
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
Gregory Dark - W. Scott Darling - Julie Dash - Jules Dassin - Ossie Davis - Joe De Grasse - Brian De Palmă - David Decoteau - Gene Deitch - Cecil B. DeMille - Jonathan Demme - Ted Demme - Johnny Depp - John Derek - Maya Deren - Andre DeToth - Danny DeVito - Tom DiCillo - Henri Diamant-Berger - Kirby Dick - Ernest Dickerson - William Dieterle - Mark Dindal - Walt Disney - Edward Dmytryk - Peter Docter - Donald Petrie - Stanley Donen - Richard Donner - Russell S. Doughten - Gordon Douglas (regizor) - Jackson Douglas - Carl Dudley - Dennis Dugan - Bill Duke - Richard Dutcher - Robert Duvall - Allan
Listă de regizori americani () [Corola-website/Science/337521_a_338850]
-
a picturilor provine din perioada Biedermeier și din artă franceză. Sunt expuse lucrări ale pictorilor francezi din perioada romanticistă (Eugène Delacroix), școala de la Barbizon (Jean-Baptiste-Camille Corot, Gustave Courbet) și din curentul impresionist (Édouard Manet, Claude Monet, Camille Pissarro, Pierre-Auguste Renoir, Henri de Toulouse-Lautrec). Există o mare colecție de sculpturi de Auguste Rodin și Constantin Meunier. Celebrul artist maghiar Victor Vasarely a donat muzeului un număr mare de lucrări proprii. Acestea sunt depozitate permanent în afara galeriei, în vila Zichy din Obuda. Aripa
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
la Conservatorul din Varșovia, al lui Isidor Lotto la Paris iar în 1892 a studiat la Berlin sub îndrumarea lui Joseph Joachim. Deși avea doar zece ani, l-a uimit pe Joachim cu interpretarea unor lucări ale compozitorilor Louis Spohr, Henri Vieuxtemps și pentru transcripția unei nocturne de Frederic Chopin. Cu toate acestea cei doi nu s-au înțeles bine iar după ce Huberman a împlinit 14 ani nu a mai luat lecții. În 1893 a realizat turnee în Olanda și Belgia
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
De-a lungul vieții sale și-a renegat originea lyoneză și a preferat să se identifice ca făcând parte din familia cu "sânge albastru" de burgunzi a tatălui său. Pierre Puvis a urmat cursurile Colegiului Amiens și mai apoi Liceul "Henri al IV-lea" din Paris. A intenționat să urmeze profesia de inginer a tatălui său, dar o boală gravă a făcut să-și întrerupă studiile. Pe perioada convalescenței s-a mutat împreună cu fratele său la Mâcon în perioada anilor 1844
Pierre Puvis de Chavannes () [Corola-website/Science/336458_a_337787]