6,717 matches
-
de un miliard de grade. După o secundă de la Big Bang temperatura a coborât la aproximativ un miliard de grade. La 200 de secunde (3,33 minute) de la momentul originar particulele elementare se asamblează pentru a forma izotopii nucleelor de hidrogen și heliu. Datorită micșorării căldurii inițiale (care era numai lumină și care anihila orice alte forțe), deci datorită scăderii temperaturii apar forțele de bază. După 100 de milioane de ani se formează primele stele din vârtejuri de pulberi. Fenomenele se
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
defunctul lider și l-a tratat pe noul lider sovietic ca fiind parvenit și superficial, acuzându-l că și-ar fi pierdut avântul revoluționar. China a detonat prima sa bombă atomică la 16 octombrie 1964 și prima sa bombă cu hidrogen la 14 iunie 1967. La rândul său, Hrușciov, deranjat de atitudinea lui Mao față de războiul nuclear, vorbea despre liderul chinez ca despre un „nebun cocoțat pe tron”. După această afirmație dură, Hrușciov a făcut multe încercări disperate de a reconstitui
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
nu poate fi bine definită. Materia rezultată imediat după Big Bang (supa primordială) a fost denumită plasma; experimentul în care s-a obținut această plasmă a constat într-un bombardament de particule de aur greu și de deuteriu (izotop al hidrogenului) [BBC- emisiune din 28.06.2003 ora 8:15 - www.bbc.ro]. Gamow și studenții săi au ajuns la concluzia că unele elemente chimice din universul de azi provin din primele timpuri ale formării acestuia. Unele radiații se presupune că
Big Bang () [Corola-website/Science/299086_a_300415]
-
unele elemente chimice din universul de azi provin din primele timpuri ale formării acestuia. Unele radiații se presupune că datează din perioada Big Bangului și încă mai circulă prin univers. S-a mai descoperit că cele mai ușoare elemente, ca hidrogenul, deuteriul și heliul, au fost primele elemente în univers, iar celelalte elemente mai grele s-au format ulterior. Cercetătorii susțin că elementele mai grele decât heliul și mai ușoare decât fierul s-au format în procesul nuclear în stele, iar
Big Bang () [Corola-website/Science/299086_a_300415]
-
anterioare ale cantității chimice implicau numărul lui Avogadro, termen istoric strâns legat de constanta lui Avogadro, dar definit în mod diferit: numărul lui Avogadro a fost inițial definit de Jean Baptiste Perrin ca numărul de atomi într-o gram-moleculă de hidrogen atomic, adică un gram de hidrogen. Acest număr este, de asemenea, cunoscut sub numele de în literatura germană de specialitate. Constanta a fost mai târziu redefinită ca fiind numărul de atomi din 12 g de izotop de (C), și încă
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
lui Avogadro, termen istoric strâns legat de constanta lui Avogadro, dar definit în mod diferit: numărul lui Avogadro a fost inițial definit de Jean Baptiste Perrin ca numărul de atomi într-o gram-moleculă de hidrogen atomic, adică un gram de hidrogen. Acest număr este, de asemenea, cunoscut sub numele de în literatura germană de specialitate. Constanta a fost mai târziu redefinită ca fiind numărul de atomi din 12 g de izotop de (C), și încă mai târziu generalizată ca legătură între
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
specialitate. Constanta a fost mai târziu redefinită ca fiind numărul de atomi din 12 g de izotop de (C), și încă mai târziu generalizată ca legătură între cantitatea de substanță și greutatea moleculară. De exemplu, la o , 1 gram de hidrogen elementar (H), având numărul atomic (și de masă) 1, are atomi de hidrogen. În mod similar, 12 g de C, cu numărul de masă 12 (numărul atomic 6), are același număr de atomi de carbon, . este o cantitate adimensională și
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
12 g de izotop de (C), și încă mai târziu generalizată ca legătură între cantitatea de substanță și greutatea moleculară. De exemplu, la o , 1 gram de hidrogen elementar (H), având numărul atomic (și de masă) 1, are atomi de hidrogen. În mod similar, 12 g de C, cu numărul de masă 12 (numărul atomic 6), are același număr de atomi de carbon, . este o cantitate adimensională și are aceeași valoare numerică a lui Avogadro dată în unități de bază. În
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
Majoritatea predicțiilor s-au dovedit a fi adevărate pe măsură ce noi elemente au fost descoperite. De atunci, tabelul periodic al lui Mendeleev a fost dezvoltat și corectat, întrucât noi elemente au fost sintetizate sau descoperite. Toatele elemente, de la numărul atomic 1 (hidrogen) la 118 (oganesson) au fost descoperite sau sintetizate, cele mai recent adăugate în tabel fiind nihoniul, moscoviul, tennessinul și oganessonul (au fost confirmate de către IUPAC pe 30 decembrie 2015), completând astfel toate cele șapte perioade. Primele 94 de elemente există
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
acestă cauză, în reacțiile chimice ele tind să împrumute un electron (tendința de a împrumuta electroni se numește eletronegativitate). Această proprietate este cea mai evidentă la Fluor (cel mai electronegativ element din tot tabelul). Ca rezultat, halogenii formeaza acizi cu hidrogenul, de ex. acidul florhidric, acidul clorhidric, acidul bromhidric, acidul iodhidric, toate în forma HX. Aciditatea lor crește cu numărul perioadei. Știind grupa și perioada unui element, îi putem stabili configurația electronică și numărul atomic. De exemplu să luăm elemetul situat
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
ale atomilor care, la rândul lor, sunt componenții materiei la scară macroscopică. O placă metalică încălzită devine sursa unui nor de electroni, care prin accelerare într-un câmp electromagnetic devine un fascicul de electroni. Protonii se obțin ionizând atomi de hidrogen; cum masa electronului e neglijabil de mică față de masa protonului, un rezervor de hidrogen este practic un rezervor de protoni. Alte particule subatomice (elementare sau compuse) sunt produse în procese elementare care au loc în natură sau în laborator. Particule
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
metalică încălzită devine sursa unui nor de electroni, care prin accelerare într-un câmp electromagnetic devine un fascicul de electroni. Protonii se obțin ionizând atomi de hidrogen; cum masa electronului e neglijabil de mică față de masa protonului, un rezervor de hidrogen este practic un rezervor de protoni. Alte particule subatomice (elementare sau compuse) sunt produse în procese elementare care au loc în natură sau în laborator. Particule de energie înaltă provenind de la surse situate în spațiul extraterestru produc neîntrerupt în straturile
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
era că sarcina pozitivă masivă este concentrată în centrul atomului. Rutherford a încorporat acest rezultat într-un model atomic, care însă nu specifica distribuția sarcinii negative de electroni. În anul 1913, Niels Bohr a propus un model al atomului de hidrogen, care consta dintr-un electron punctual aflat pe o orbită staționară în jurul unui nucleu masiv de dimensiuni mult mai mici decât raza orbitei electronice și de sarcină electrică pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului. Acest model era compatibil
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
în jurul unui nucleu masiv de dimensiuni mult mai mici decât raza orbitei electronice și de sarcină electrică pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului. Acest model era compatibil cu rezultatele experimentului Rutherford și explica structura spectrului de linii al hidrogenului. Ionul de hidrogen urma să primească peste câțiva ani numele de "proton". Extins la atomii masivi, modelul atomic ar fi constat dintr-un număr de electroni (număr atomic formula 6) pe orbite staționare și un nucleu compus din tot atâția protoni
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
masiv de dimensiuni mult mai mici decât raza orbitei electronice și de sarcină electrică pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului. Acest model era compatibil cu rezultatele experimentului Rutherford și explica structura spectrului de linii al hidrogenului. Ionul de hidrogen urma să primească peste câțiva ani numele de "proton". Extins la atomii masivi, modelul atomic ar fi constat dintr-un număr de electroni (număr atomic formula 6) pe orbite staționare și un nucleu compus din tot atâția protoni. În realitate, masa
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
Târnavei Mari si Târnavei Mici la vest, Oltului cu Râul Negru si cele doua Homoroade la sud, Bistriței și Trotușului la est, dar se găsesc și multe izvoare de apă minerală carbogazoase și momofete (emanatii de bioxid de carbon si hidrogen sulfurat), cu scop terapeutic (Tușnad), precum și lacul vulcanic Sfânta Ana, ori lacurile carstice din masivele de sare de la Praid și Lacul Ursu din Sovata, lacul de baraj natural - Lacul Roșu. Râul Mureș izvorăște din Munții Hășmașu Mare, străbate Depresiunea Gurghiului
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
prin condensarea bruscă, în aer lichid, a vaporilor; este solubil în sulfură de carbon (CS), d=1,97, puțin stabil, transformându-se ireversibil în arsenul cenușiu. Arsenul formează cu metalele alcaline și alcalino-pământoase arseniuri ionice și nu reacționează deloc cu hidrogenul, întrucât în seria electrochimică se situează între acesta și cupru și are potențial normal pozitiv. Structura electronică sp a stratului de valență dictează comportamentul chimic al arsenului. Conform acestei structuri, acesta poate forma ioni +/-3, +5 dar și alti ioni
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
O altă scară logaritmică este magnitudinea aparentă. Acesta măsoară logaritmic luminozitatea stelelor. Un alt exemplu este pH-ul din chimie; pH-ul este logaritmul zecimal cu semn schimbat al activității ionilor de ioni (forma pe care o iau ionii de hidrogen în apă). Activitatea ionilor de hidroniu în apa neutră este de 10 mol·L, prin urmare, un pH de 7. Oțetul are de obicei un pH de aproximativ 3. Diferența de 4 corespunde la un raport al activității de 10
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
care sarcinile sunt legate de anumite poziții sunt numite corpuri izolatoare. Și materialele izolatoare există în toate stările de agregare: gaze inerte, cum sunt He, Ne, Ar (sarcinile sunt legate la nivelul atomului), gaze moleculare și lichide moleculare, cum sunt hidrogenul, oxigenul, respectiv apa, cu sarcini legate la nivelul moleculei sau solide formate din ioni, cum este clorura de sodiu. În condiții normale, în substanțe, sarcinile pozitive și negative, egale ca mărime, sunt distribuite uniform. Introducerea unei distribuții neuniforme de sarcini
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
asemănătoare cu cea a lui Uranus, compozițiile ambelor planete fiind diferite de ale giganților gazoși mai mari, Jupiter și Saturn. Atmosfera lui Neptun este asemănătoare cu cea a lui Jupiter și Saturn prin faptul că este compusă în principal din hidrogen, heliu, urme de hidrocarburi și posibil azot, dar are proporții mai mari de apă, amoniac și metan. Astronomii îi clasifică uneori pe Neptun și Uranus ca „giganți de gheață” cu scopul de a sublinia aceste distincții. Interiorul lui Neptun, ca
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
în manta, există posibilitatea ca metanul să se descompună în cristale de diamant care se precipită înspre nucleu. Mantaua poate consta dintr-un strat de apă ionică, în care moleculele de apă se descompun într-o supă de ioni de hidrogen și oxigen, iar mai adânc de apa superionică, în care oxigenul cristalizează, dar ionii de hidrogen plutesc liber în cadrul rețelei de oxigen. Nucleul planetei este compus din fier, nichel și silicați fiind de 1,2 ori mai mare decât masa
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
înspre nucleu. Mantaua poate consta dintr-un strat de apă ionică, în care moleculele de apă se descompun într-o supă de ioni de hidrogen și oxigen, iar mai adânc de apa superionică, în care oxigenul cristalizează, dar ionii de hidrogen plutesc liber în cadrul rețelei de oxigen. Nucleul planetei este compus din fier, nichel și silicați fiind de 1,2 ori mai mare decât masa Pământului. Presiunea din centru este de 7 Mbar (700 GPa), aproximativ de două ori mai mare
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
mare decât masa Pământului. Presiunea din centru este de 7 Mbar (700 GPa), aproximativ de două ori mai mare decât în centrul Pământului și temperatura ar putea fi de 5.400 K. La altitudini ridicate, atmosfera lui Neptun conține 80% hidrogen și 19% heliu. În atmosferă există și urme de metan. Benzi de absorbție proeminente corespunzătoare metanului apar la lungimi de undă de peste 600 nm, în zona roșie și infraroșie a spectrului. La fel ca și în atmosfera lui Uranus, absorbția
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
mai înalte apar doar la presiuni sub 1 bar, cu o temperatură prielnică condensării metanului. La presiuni ceva mai ridicate între 1 și 5 bari (între 100 și 500 kPa), este posibil ca norii să fie formați din amoniac și hidrogen sulfurat. La presiuni de peste 5 bari, se crede că ei sunt formați din amoniac, sulfură de amoniu, hidrogen sulfurat și apă. Norii din apă înghețată ar trebui să se găsească mai adânc, la presiuni de aproximativ 50 bari (5 MPa
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
mai ridicate între 1 și 5 bari (între 100 și 500 kPa), este posibil ca norii să fie formați din amoniac și hidrogen sulfurat. La presiuni de peste 5 bari, se crede că ei sunt formați din amoniac, sulfură de amoniu, hidrogen sulfurat și apă. Norii din apă înghețată ar trebui să se găsească mai adânc, la presiuni de aproximativ 50 bari (5 MPa), unde temperatura ajunge la 0 °C. Dedesubt, se pot găsi nori de amoniac și hidrogen sulfurat. Sunt șiruri
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]