6,456 matches
-
VOCILOR: Dă-ne-o nouă astăzi... Și pâinea noastră cea de toate zilele... Și pâinea noastră cea de toate zilele... (Coloană de lumină și coloană de voci în adorare.) ARTUR, OSÎNDITUL Mascaradă în trei acte Ca să prepari un sos de iepure, ai nevoie de iepure; ca să crezi în Dumnezeu, ai nevoie de un Dumnezeu. Stavroghin Personaje: ARTUR GARDIANUL CĂLĂUL COLONELUL GUFI GUVERNATORUL TOBOȘARI, TROMPEȚI ACTUL I O încăpere amintind de sălile medievale de arme. Ideea că de foarte multă vreme nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nouă astăzi... Și pâinea noastră cea de toate zilele... Și pâinea noastră cea de toate zilele... (Coloană de lumină și coloană de voci în adorare.) ARTUR, OSÎNDITUL Mascaradă în trei acte Ca să prepari un sos de iepure, ai nevoie de iepure; ca să crezi în Dumnezeu, ai nevoie de un Dumnezeu. Stavroghin Personaje: ARTUR GARDIANUL CĂLĂUL COLONELUL GUFI GUVERNATORUL TOBOȘARI, TROMPEȚI ACTUL I O încăpere amintind de sălile medievale de arme. Ideea că de foarte multă vreme nimeni n-a mai intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se pare că era și ea... altfel? ARTUR: Iarba? Era mai subțire și mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
era și ea... altfel? ARTUR: Iarba? Era mai subțire și mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și ea... altfel? ARTUR: Iarba? Era mai subțire și mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred că nici nu existau! GUFI: Nu? ARTUR: Nu! GUFI (În culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred că nici nu existau! GUFI: Nu? ARTUR: Nu! GUFI (În culmea fericirii.): Asta e! Am bănuit! Întotdeauna am bănuit! M-ați scos dintr-o mare încurcătură! ARTUR: V-am scos de tot? GUFI: Absolut! Nu mai am nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred că nici nu existau! GUFI: Nu? ARTUR: Nu! GUFI (În culmea fericirii.): Asta e! Am bănuit! Întotdeauna am bănuit! M-ați scos dintr-o mare încurcătură! ARTUR: V-am scos de tot? GUFI: Absolut! Nu mai am nici un dubiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cât mai subțire posibil! PARASCHIV (Curăță enervat.): Or să vină să ne caute. MACABEUS: Nu te grăbi. Avem timp. Important e să facem o treabă bună... Uită-te la mine... Trebuie să cureți încet, cu milă, ca și cum ai jupui un iepure... Din cauza ta pierdem bucăți foarte mari de miez... Fiecare firimitură se adună... E păcat... PARASCHIV: M-am săturat de cartofii tăi! MACABEUS: Rău faci. Nu trebuie să te saturi. E foarte important să cureți cartofii cât mai subțire. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
misteriosul 1,618034... Știi ce este cu acest șir al lui Fibonacci? Nu? Leonardo Fibonacci, un matematician eminent pentru secolele XII-XIII când a trăit, a formulat o problemă cu aparențe de joc de copii. Ea sună așa: câte perechi de iepuri vor rezulta Într-un an dacă avem la Început doar o pereche de iepuri și timp de douăsprezece luni urecheații se Înmulțesc uniform, fiecare cuplu dând naștere În fiecare lună - Începând cu a doua lună a existenței - câte unei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Fibonacci, un matematician eminent pentru secolele XII-XIII când a trăit, a formulat o problemă cu aparențe de joc de copii. Ea sună așa: câte perechi de iepuri vor rezulta Într-un an dacă avem la Început doar o pereche de iepuri și timp de douăsprezece luni urecheații se Înmulțesc uniform, fiecare cuplu dând naștere În fiecare lună - Începând cu a doua lună a existenței - câte unei noi perechi? Răspunsul este 144, dar nu el este important și nici modul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
München un cățel care a devenit irascibilul dar superbul Trainy (cum l-am botezat eu, fiindcă era lung și maro ca un vagon de dormit). Una din temele muzicale ale copilăriei mele era lătratul isteric al lui Trainy, pe urmele iepurelui pe care nu-l prindea niciodată, În străfundurile parcului nostru din Vira, de unde se Întorcea În amurg (după ce mama Îl fluierase mult timp pe aleea stejarilor) cu stârvul uscat al unei cârtițe, În fălci, și cu scaieți În urechi. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de streșini, la ceea ce el numea o gustare; de fapt a fost o masă În toată regula, plănuită cu dragoste. Parcă văd și acum fața lui surâzătoare și Încântarea splendid simulată cu care tata a Întâmpinat un fel de mâncare (iepure la tavă cu smântână) pe care știam din Întâmplare că nu putea să-l sufere. Odaia era supraîncălzită. Din ghetele mele de schi se topea zăpada, ele dovedindu-se a nu fi rezistente la apă, după cum se presupunea. Ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În Țara Minunilor, portretul era alcătuit exclusiv din tipărituri. O Întreagă povestire a lui Tolstoi (Stăpân și Om), intrase În alcătuirea feței cu barbă a autorului, care, Întâmplător, avea câteva dintre trăsăturile gazdei noastre. Tocmai ne pregăteam să atacăm nefericitul iepure, când ușa s-a dat de perete și În prag s-a ivit pieziș, cu un zâmbet nătâng pe față, Hristofor, un valet cu nasul vânăt și o broboadă de lână pe cap, ținând În mână un uriaș coș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
manipulează astăzi termenul „fascist“. Nu și-au dat seama niciodată că dacă el și alți idealiști străini ar fi trăit ca ruși În Rusia, el și ei ar fi fost distruși de regimul lui Lenin la fel de firesc cum sunt distruși iepurii de către dihori și fermieri. După părerea lui, ceea ce el numea afectat „varietatea de opinie mai redusă“ sub bolșevici decât În cele mai negre zile ale țarismului, se datora „lipsei totale a tradiției libertății cuvântului În Rusia“, afirmație pe care cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de gînd să mă las surprinsă atît de ușor... Acum zîmbetul Îi deveni batjocoritor. Nu te credeam atît de prost, adăugă. În prima zi În care renunți la a te mai purta ca o fiară vei fi prins ca un iepure... Oberlus nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să o privească fix, ca și cum ar fi vrut s-o hipnotizeze. - Nu te uita așa la mine, Îi atrase ea atenția. Nu mă mai sperii. La Început leșinam numai cînd te vedeam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de intrarea În peșteră. Îl Încolțeau, știa asta. Era numai o chestiune de timp pînă să dea de el, și atunci nu avea să-i mai rămînă altceva decît de făcut decît să moară de foame acolo, Înăuntru, ca un iepure Înhățat de dihori. Nu exista portiță de scăpare, le-ar fi fost de-ajuns să se așeze pe culmea falezei și să aștepte. Se hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui Judy o pauză; tensiunea care se instalează în casă când își scrie ea rapoartele se întinde precum coardele de la pian - eu și copiii pășim cu grijă, de teamă să nu ne împiedicăm de ele. Așadar, puteam să împușc doi iepuri dintr-o lovitură: să mă distrez cu provocarea de la casa de marcat și să pun la cale o seară pașnică și relaxantă acasă. Am sunat-o pe Judy pe mobil și am prins-o în mașină, cu un glas deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
afecta. Doamne Sfinte - m-am trezit acum că-mi încrucișez degetele și mă rog în minte chiar în clipa-n care-mi trece prin cap gândul c-aș putea s-o pierd - cred c-aș umbla cu o labă de iepure după mine sau aș oferi un sacrificiu uman dacă aș crede că mi-ar fi de folos. Viața mea nu ar avea nici un sens fără ea - nu, e mai mult de-atât, pentru că oricum nu mi se pare c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fapt, e foarte simplu. E un truc de magie- ba nu, o iluzie optică. O imagine cu alb și negru- dacă te uiți repede la ea vezi un iepuraș negru drăgălaș pe un câmp înzăpezit. Dacă te uiți în continuare, iepurele dispare și acum vezi fața unui drac în negreală, iar dinții albi și ochii cei răi sunt evidențiați la mijloc. Pozitiv și negativ. Ce-i adevărat și ce-i cu adevărat acolo? Doar una, amândouă sau nici una? Depinde, desigur, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
văzut diavolul în clipa aceea cu Stacey. O mică răsturnare în creier și am văzut cealaltă parte a ei și a inimii mele. Și în cazul meu nu mai exista cale de-ntoarcere - nu cred c-aș mai fi văzut iepurele nici să fi-ncercat; dispăruse ca prin farmec, odată ce-mi căzuse vălul de pe ochi, într-un morman prăfuit de amintiri false, pe podea. Extraordinar cât de repede am reușit să mă extrag din casa aceea înfiorătoare și din dobitocia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și până acasă, era o distanță de vreo 2 km, cam 30 minute de mers pe jos. Ioanei îi plăcea să meargă pe jos, totodată mai intra prin magazin și cumpăra câte ceva din cele necesare pentru casă, așa că prindea doi iepuri dintr-o dată. Deși autobuzul de linie o ducea pâna în fața casei, ea nu se folosea de acesta decât în situații extreme: ploaie sau vânt puternic. În acea zi, nu era niciuna din aceste două, dar Ioana hotărî să aștepte autobuzul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ajuns la o colegă de clasă. Se bucurase mult când mă văzuse, era singură acasă așa că vizita mea fu binevenită. Am ajutat-o repede să pregătească hrana pentru pui, rațe și gâște, să dea buruiană și apă la porc, la iepuri și ne-a rămas timp și pentru noi, destul. Însetasem și ne-am dus la fântână să adecem apă rece și proaspătă. Când am ajuns acasă, Maria îmi zice: - Mergi cu mine undeva? - Merg, zic eu, dar unde? - La vecina
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să vă omor pe toți. Sânt un trăgător foarte bun. ― Am observat. Mă întrebam chiar unde te-ai antrenat. ― La club. Îmi place tirul. Ionescu se uită la sanie. În copilărie avusese una la fel. Purta un paltonaș alb de iepure, cu o căciuliță roșie și peste picioare un pled gros. Îl trăgea maică-sa, o femeie înaltă, zveltă, îmbrăcată mereu în culori închise pentru a-și accentua suplețea. Îl săruta pe obraji și-i ștergea urmele de ruj. Totdeauna același
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gătește bine. Normal, vrea să se mărite..." Intră cu brațul mai adânc până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul într-o farfurie și trecu indiferent pe lângă aragazul lui Panaitescu: "Asta mănâncă parizer la jurnal..." Ridică un capac: "Vîlcu! Iepure cu ciuperci. Chestii fine! Șnapanul e plin de bani..." Înghiți la repezeală câteva linguri, mai subtiliză o ceapă și un pumn de minciunele din dulăpiorul Melaniei Lupu și părăsi bucătăria. * Valerica Scurtu își perie îndelung părul decolorat. Avea o față
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]