7,075 matches
-
valoarea reală 6. Acum, imaginea dobândește adevăratul său sens, fiind interpretată prin intermediul Celuilalt sau Aceluiași, un raport deja depășit între imagine și gândire. Gaston Bachelard introduce termenul de "imagine imaginată" care nu este decât o sublimare a arhetipurilor. Dialectica energetismului imaginar împlinește o funcție primordială care poate regla regimul complexelor de imagini, descoperind rețele implicite ale funcționării lor. De la Filosofia lui Nu și Aerul și visele până la Poetica spațiului și Flacăra unei lumânări, Bachelard restituie funcția simbolică a imaginii care determină
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
într-un iconoclasm endemic, confundând demitizarea cu demistificarea, societatea contemporană are un mijloc de recuperare a valorii imaginii și chiar a funcției sale simbolice, care se bazează pe un proces de remitizare, de depășire a scientismului, un fel de "Muzeu imaginar" ca mod virtual de reechilibru. Spațiul occidental este chemat să cunoască "gândirea critică". Între tendința iconoclastă a vechii civilizații și supraabundența imaginii, specifică actualei civilizații, trebuie să existe o modalitate prin care funcția imago-ului să devină creatoare, în sensul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Biserică vie poate fi cea a noastră, când astăzi nu avem în ea trei oameni care să poată deveni episcopi? Când cei mai buni sunt zvârliți pradă înjurătorilor publici, stând în directă legătură cu Partidul Liberal sau ostracizați pentru păcate imaginare și aruncați într-o biserică de margine? Și să mai spun? Voi mai spune. La vreme! Noi, "calomniatori ai Bisericii"! Am cerut Bisericii să ne judece. De ce nu o face dacă suntem în vină ? E așa de simplu. Nu se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aceste "limburi" ("limbes"), aceste "aurore [ce]-ncarcă pădurile acestea" ("aurores [qui] chargent ces forêts"), aceste "flori de apă drept pahare" ("fleurs d'eau potir verres"), decît la extinderea realului pînă la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare? În neîmplinirea caracteristică a acestor existențe chiar, se cuvine să vedem rezultatul unei uimitoare metode savante. La fel, geometrul, în cursul investigărilor lui, se-ndreaptă instinctiv către punctele singulare ale curbelor particulare pentru a deduce din ele adevăruri care-1 informează
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
tine ca actor social decât poți obține analizându-te introspectiv. S-a întâmplat ca această perioadă a formarii sale să coincidă cu ascensiunea violențelor legionare și cu perioada războiului. Alte experiențe, la săpat tranșee în plină iarnă, pentru o linie imaginară de apărare, utilizându-se ca forță de muncă tinerii elevi evrei, constituie un alt prilej să observe, să încerce explicații, să găsească regularități. Constată, de pildă, că în vremuri de criză înflorește corupția („orice se putea cumpăra și vinde”), birocrația
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
face praf ” , de a se crede mai grozavi decît alții. Vor să fie aplaudați (și nu mă refer aici la actorii care-și fac meseria), vor să fie slăviți de către cei din jur de cele mai multe ori pentru merite imaginare. Chiar și în sferele mai înalte se vorbește despre ,,dezbinarea intelectualilor “ ; este manifestarea orgoliului omenesc, primitiv în esență și distructiv în consecințe. Oamenii merg pe ideea de a se pune ei înșiși în evidență , se dau mari ,,cunoscători “ , fără a
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
viața colectivității, îl ajută să descopere și să înțeleagă legile elementare ale vieții sociale și, mai ales, să construiască un univers în care irealul devine real, imposibilul - posibil. Prin intermediul poveștii, copilul se eliberează de egocentrism, întrucât se identifică în plan imaginar cu personajul în care găsește ceva din el însuși, întrucât se identifică cu el. cu fiecare reluare a textului (de către cineva din familie sau de cadrul didactic) se sedimentează acțiunile, personajele și mai ales materialul verbal. Pentru preșcolar, adultul care
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Laura POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93140]
-
vizeaz? o civiliza?ie ra?ionalist? ?i progresist?. Aceast? dubl? ancorare ideologic? a Europei din secolul al XIX-lea, simptomatic? pentru cultura să pluralist?, abundent? �n forme, caracterizeaz? demersul unui Schinkel, care picteaz? mai multe imagini romantice ale unor catedrale imaginare (1813-1815) sau care propune pentru biserică Friedrich-Werdersche (Berlin, 1821-1830) o versiune �n stil clasic ?i o altă derivat? din goticul german al secolului al XIV-lea, pe care o va construi �n final din c?r?mid?. De fapt, Schinkel
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
unui vrej șerpuitor ce crește împreună cu durata, un vrej care păstrează totuși - atrofiați, dar existenți - mugurii determinării sale, virtualități ale unei șovăitoare deveniri. Opera de artă e tocmai transpunerea în miezul acestor veleități de viață și prelungirea lor de existență imaginar [s.n.]2. Formularea de mai sus sintetizează unele observații vizând relația creației poetice cu viața, pe care Bergson le face, în singura să încercare de construi o concepție estetică mai amplă, eseul "Le Rire" (1900): Se face o ciudată confuzie
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pură [s.n.]"13. Ca să o cunoaștem, trebuie să ne plasăm, printr-un salt șui generis, în "la zone profonde ou fermente l'inspiration" [zona profundă [a propriului suflet, acolo] unde fermentează inspirația]14, si, printr-o mișcare à rébours, ambele imaginare, să suim pantă, ce conduce spre sursă ei. Invenția artistică autentică și experiența receptării operei de artă comentează, la rândul său, Henri Bergson, presupun "să urcăm dincolo de acel punct de unde experiență devine umană"15, altfel spus, să depășim condiționările noastre
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mai mult sau mai putin prețioase ori sonore, are puțină importanță; mai curând, conductori ce datorează sonoritatea și splendoarea lor efemera curentului care le traversează... [s.n.]18. Este tocmai ceea ce face Ion Barbu în "Veghea lui Roderick Usher": se plasează, imaginar, desigur, în "locul geometric" al gândirii poești 19, în durată ce-i este proprie, un act ce-i permite să pună în discuție problemă artei sub specie creationis. Meditația barbiana din "Veghea lui Roderick Usher" nu are alt obiect decât
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
construit, în Eureka, o adevărată poetica a aventurilor intelectului. " Valea domeniului Usher"20, evocata, într-un crochiu, la începutului parafrazei barbiene - "Modùl unei seri eventuale, acel parantetic zenit, vagant, la ierni, destipăritul soare, formase valea edificiului Usher"21 - circumscrie spațiul imaginar al invenției artistice, ce nu este decât configurarea ("formase") asumată de acea energie creatoare - "destipăritul soare" - Unul tânjind după condiția Multiplului din Eureka, sau, mai bine, principiul vital bergsonian, asemuit de filozoful francez cu "un centru de unde lumile țâșnesc precum
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prin câteva imagini, foarte mediate" [căutate]. Același "cer" este descoperit de autorul Laudei somnului, "la marginea împărăției extreme - și, tot aici, "țara", i.e., "cerul" "stă întemnițata"107. Geografia, în ciuda datelor istorice invocate (Alexandru, Porus), nu este una reală, ci una imaginara - si figurează spațiul memoriei, "nadir[ul] latent" ("Din ceas dedus"), fondul nostru de existență. Este spațiul "eului fundamental", pură spiritualitate (natură cogitală), sursa, fără locație precisă, plasată doar în timp, în trecut și, de aceea, uitată și refuzată ("declinatul anotimp
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
visare la acțiune, și constă din această mișcare continuă, prin care prezentul absoarbe acele elementele ale trecutului ce corespund "schemelor" lui motorii și le incarnează în realități complet noi, neașteptate. Sensul lor, însă, poate fi cunoscut numai dacă ne identificăm, imaginar, cu mișcarea însăși, altfel supus, plasându-ne în trecut: Esențialmente virtual, trecutul nu poate fi sesizat de noi că trecut decât dacă adoptăm mișcarea prin care se explicitează într-o imagine precisă, emergând din tenebre la lumina zilei [s.n.]. Zadar
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
undercurrent of meaning" [misticul sau curentul subteran al sensului]29, mijlocește transformarea, prin intermediul analogiilor, care unifica; în el, dimensiunile spațiale și temporale ale obiectelor se dizolvă, topologic, într-o altă realitate, superioară. Atât pentru Poe, cât și pentru Barbu, spațiul imaginar al creației "anulează" timpul și spațiul experienței trăite, prin acțiunea deliberată a artistului, ce conferă, printr-un proces de adaptare continuă, luminii astfel plăsmuite, o dimensiune spațio-temporală specifică, si mediază, astfel, trecerea spre o realitate mai înaltă. Lumea imaginata nu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Usher" continuă astfel: Și "psalmii deșertatului de soare stăpân" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei 33. "Întristata geografie" circumscrie, fără îndoială, spațiul imaginar al apologului poesc, al cărui "stăpân" este Roderick Usher, căruia îi lipsește, totuși, un "principiu eliberator", care să îl descătușeze de constrângerile, convențiile percepției utilitare, comune 34. "Deșertat (=lipsit) de soare, i.e., de "lumină visului", este, de aceea, încătușat în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
s.n.] - este fără îndoială cea mai pură și mai poetica dintre teme [s.n.]81. Poezia pură, vizionara ("știință [cunoaștere] comunicată"), comentează Barbu în secvență următoare din "Veghea lui Roderick Usher", condiționează felul în care lumea ni se înfățișează, obiectele ei imaginare transcend timpul și generează, la rândul lor, noi percepții. Comprehensiunea, pe care ne-o propune poezia, este "nupțiala", adică unificatoare, integratoare, idee pe care o regăsim, încă din 1920, în "Opera de artă că integrare", text ce propune o poetica
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lirei"50. Toate acestea înseamnă, pentru poetul român, abandonarea Ființei, i.e., Creației, în favoarea jocurilor lumii, când, de fapt, poezia trebuie să fie o sinteză edificatoare și formatoare, în oglindă spiritului creator. De aici, si îndemnul adresat poetului american, în dialogul imaginar din "Veghe": "Sparge hibridul acestei neecuații, creatoare de scădere, de ciclu, de temporal"51. (italice în original] "Poezia", afirma autorul român, dezvoltând un gând poesc, este "de asemenea opera de voință și discriminare"52, adică, implică intervenția activă, conștientă a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rezolve, crede Barbu, cu adevarat, condiționările impuse creatorului de estetică "lirismului absolut". Ea trebuia, si a și fost depășită, de experimentele poetice ce i-au urmat - Baudelaire, Mallarmé, Rimbaud, Valéry. De aici, si prosopopeea prin care Barbu invită interlocutorul sau imaginar să rupă "lanțurile", care îl mai leagă de o metodă poetica, devenită, între timp, desueta: Știe-te, singur Ochi, prin toată această spiritualitate a vederii, prin tot gândul cufundat și geometric la care te-am strigat!57. (italice în original
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
romantică ce revine, insistent, și în multe texte ale lui Edgar Poe, de la "Al Aaraaf" (1829), la "Filozofia compoziției" (1846). Dar Barbu nu își propune să reînvie, în aceste rânduri, un bine-cunoscut motiv poesc, deoarece, angajându-se într-un dialog imaginar cu poetul american, el rămâne, totuși, un om al vremii sale și vorbește, astfel, indirect, contemporanilor săi. Sugestia și notă elegiaca caracteristică nu puteau veni decât de la filozoful modernismului european, Henri Bergson, care în "L'Evolution créatrice", face următorul comentariu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
obișnuită, căci nu există, în text, nici o sugestie a unei reîntoarceri; "exploratorul" barbian, acționând sub imperative absolute, este, mai curând, "condamnat" să rătăcească perpetuu, pe oceanul vieții, căutând neobosit tărâmul, care să îi "închidă" peregrinarea. Iată de ce, doar direcția călătoriei imaginare este fixată, cu oarecare precizie - "cerul solidar" (formând deci un tot unic) - spațiul multiplicității virtuale de fuziune, fondul nostru de existență, situat dincolo de "tronul occidental", localizat în vest, în care soarele își încheie călătoria pe bolta cerească și se stinge
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
al lui Edgar Poe, aceeași aventură capătă explicite valente cosmologice: aneantizarea, disiparea eului superficial și recunoașterea eului profund însemna regasirea unității universului, a identității cu Dumnezeu, redobândirea esenței originare pierdute 21. În procesul de creație, ce conferă sens unei lumii imaginare, printr-un intens efort de reflecție, poetul, divizându-se lăuntric, identifică treptat și dezvăluie o realitate dinamică, pe încearcă să o potrivească, într-un cadru simbolic cât mai adecvat. Dificultățile, cu care se confruntă cel angajat într-un astfel de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
toate aceste "limburi ("Limbes"), aceste "aurore [ce]-ncarcă pădurile acestea" ("aurores [qui] chargent ces forets"), aceste "flori de apă drept pahare" ("fleurs d'eau pour verres"), decât la extinderea realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare în neîmplinirea caracteristică a acestor existente chiar, se cuvine să vedem rezultatul unei uimitoare metode savante. La fel, geometrul, în cursul investigărilor lui, se-nedreaptă instinctiv către punctele singulare ale curbelor particulare pentru a deduce din ele adevăruri care-l
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
curbelor particulare pentru a deduce din ele adevăruri care-l informează tocmai asupra normei 69. (italice în original) Să observăm tonalitatea clar bergsoniana a unui enunț, precum acesta: "Extinderea realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare", prin care Ion Barbu reformulează un altul din 192070, cu deosebirea că, acum, funcția creației literare este mai precisă - să proiecteze realități mobile, vii, instituind, prin opera, o lume nouă, care se adaugă celei reale, o lume însă înzestrata cu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Poe, a căror "climă" îi este atat de familiară scriitorului român, încât poate pretinde drept de proprietate asupra unor din elementele ei, si, folosind o "recuzita" preluată din diverse texte poești, "Veghea lui Roderick Usher", este un dialog socratic (desigur imaginar), prin care Ion Barbu încearcă să recupereze nexus-ul definitoriu al gândirii poești, pentru a putea stabili astfel o relație directă cu ea. Numai că, schițând figură unui scriitor, de care îl leagă o "chimică afinitate", sporindu-i calitățile și înzestrându
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]