5,739 matches
-
șase etaje de loje dispuse în formă de potcoava, o vastă lojă regală și un parter lung de aproximativ 35 de metri. a fost construit la inițiativa regelui Carol de Bourbon după un proiect al lui Giovanni Antonio Medrano și inaugurat la 4 noiembrie 1737 cu opera "Achille în Sciro" de Domenico Sarro (livret de Pietro Metastasio). Sân Carlo a succedat Teatrului Sân Bartolomeo, care a fost transformat în biserică. În 1767, Ferdinando Fugă efectuează lucrări de renovare cu ocazia căsătoriei
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
Joachim Murat îl însărcinează pe arhitectul toscan Antonio Niccolini cu proiectarea noii fațade principale în stil neoclasic. După un incendiu care îl distruge în noaptea de 13 februarie 1816, el a fost reconstruit de către același arhitect. Nouă sală a fost inaugurată la 12 ianuarie 1817 cu cântată "Îl sogno di Partenope" de Giovanni Simone Mayr, deja prezent la Sân Carlo cu alte opere că "Medea în Corinto" (28 noiembrie 1813). Prezența lui Mayr, ca și cea a lui Rossini, se datorează
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
inginerului Francesco Sicuro. Lucrarea a fost finanțată cu proprietățile confiscate de la iezuiții după expulzarea lor din Napoli, prin așa-numitele "Fondo di separazione dei lucri" (de aici provine și primul său nume, "Teatro del Real Fondo di Separazione"). A fost inaugurat la 31 iulie 1779 cu reprezentația operei "L’infedele fedele" a libretistului Giovanni Battista Lorenzi și a compozitorului Domenico Cimarosa. Operele comice erau cântat în principal în toscană. După scurta perioadă a Republicii Napoletane, când a fost redenumit "Teatro Patria
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]
-
care au participat șapte propuneri. Prioritatea era de a avea un design estetic care să nu afecteze peisajul înconjurător, să nu strice aspectul orașului și să fie în armonie cu podul SNP. Podul a fost construit în anii 1985-1991, fiind inaugurat solemn în 1992. este primul pod din beton construit peste Dunăre în Bratislava. El are o lungime totală de 766 m și o lățime a părții carosabile de 30 m. Scopul său principal era de a face parte din autostrada
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]
-
țărmul continental. El reprezintă singura cale de acces pentru traficul rutier în Piazzale Roma și pe insula Tronchetto și pentru traficul feroviar în Gara Veneția - Santa Lucia Podul a fost construit în perioada 1931-1933 după proiectul inginerului Eugenio Miozzi și inaugurat de Benito Mussolini la 25 aprilie 1933 ca Ponte Littorio («Podul lictorului»), fiind singura cale de acces pentru vehiculele rutiere în centrul istoric al capitalei regiunii Veneto. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost redenumit "Ponte della
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
jurist din Padova, Antonio Modulo, autor, împreună cu Gio. Batta Cavalini, al faimosului "Notarelon", primul inventar alfabetic analitic al actelor civile existente în oraș. La momentul construcției sale era cel mai lung pod din lume. Podul peste laguna venețiană a fost inaugurat la 11 ianuarie 1846 și a fost deschis publicului după 14 zile. După Primul Război Mondial s-a luat decizia construirii și a unui pod rutier către Veneția. Proiectul elaborat în 1931 de inginerul Eugenio Miozzi, care l-a preluat
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
în 1931 de inginerul Eugenio Miozzi, care l-a preluat pe cel al inginerului Vittorio Umberto Fantucci cu o serie de modificări adecvate, prevedea flancarea căii ferate cu câte două benzi rutiere. Podul a fost construit în perioada 1931-1933, fiind inaugurat la 25 aprilie 1933 cu numele de "Ponte Littorio" de principii de Piemont Umberto și Maria José în prezența lui Benito Mussolini. A fost redenumit la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial cu numele actual în memoria eliberării de sub
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
soldatului necunoscut pot fi dedicate în general eroilor unei anumite națiuni sau anume eroilor dintr-un anume conflict. Ideea a pornit din Regatul Unit și Franța, după Primul Război Mondial. Astfel, în 1920, ziua comemorării armistițiului de la Compiègne, au fost inaugurate monumentele de la catedrala Westminster și din Arcul de Triumf din Paris. În anul următor, Portugalia a inaugurat monumentul de la mănăstirea Batalha, Italia pe cel din "Altare della Patria" din Roma, iar Statele Unite a inaugurat Monumentul Necunoscuților din Cimitirul Național Arlington
Monumentul soldatului necunoscut () [Corola-website/Science/333393_a_334722]
-
conflict. Ideea a pornit din Regatul Unit și Franța, după Primul Război Mondial. Astfel, în 1920, ziua comemorării armistițiului de la Compiègne, au fost inaugurate monumentele de la catedrala Westminster și din Arcul de Triumf din Paris. În anul următor, Portugalia a inaugurat monumentul de la mănăstirea Batalha, Italia pe cel din "Altare della Patria" din Roma, iar Statele Unite a inaugurat Monumentul Necunoscuților din Cimitirul Național Arlington. Alte țări au urmat aceste exemple în anii ce au urmat.
Monumentul soldatului necunoscut () [Corola-website/Science/333393_a_334722]
-
comemorării armistițiului de la Compiègne, au fost inaugurate monumentele de la catedrala Westminster și din Arcul de Triumf din Paris. În anul următor, Portugalia a inaugurat monumentul de la mănăstirea Batalha, Italia pe cel din "Altare della Patria" din Roma, iar Statele Unite a inaugurat Monumentul Necunoscuților din Cimitirul Național Arlington. Alte țări au urmat aceste exemple în anii ce au urmat.
Monumentul soldatului necunoscut () [Corola-website/Science/333393_a_334722]
-
stil din estul Europei, Palatul Baroc din Oradea găzduiește astăzi Muzeul Țării Crișurilor. Același stil este vizibil și la Palatul Bánffy (finalizat în 1785) din Cluj-Napoca. Realizat într-un amestec de stil clasic și baroc austriac, Palatul Brukenthal din Sibiu, inaugurat în 1790 și deschis publicului în 1817, este apreciat ca unul dintre cele mai vechi muzee din această parte a Europei. Finalizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, adăpostind peste 56.000 de volume, reprezintă
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Casa Universitarilor", interesantă prin stilul propriu, de factură romanică și neogotică. Tot în București, în perioada 1865 - 1871, este construit Hotelul Bulevard, în ale cărui camere, în 1877, este introdusă pentru prima dată apa curentă în România. În 1872 este inaugurată clădirea Universității din Cluj (pe atunci "Universitatea „Franz Joseph”"), edificiu construit în stilul academismului francez, după planurile unor arhitecți austrieci. După modelul Halelor din Paris, în 1872 sunt construite "Halele Centrale", care ulterior vor deveni Piața Unirii din București. În
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
pe atunci "Universitatea „Franz Joseph”"), edificiu construit în stilul academismului francez, după planurile unor arhitecți austrieci. După modelul Halelor din Paris, în 1872 sunt construite "Halele Centrale", care ulterior vor deveni Piața Unirii din București. În septembrie 1878 a fost inaugurată Gara București Nord, a cărei clădire avea să fie extinsă în perioada interbelică. Unul dintre cele mai importante edificii cu valoare istorică și artistică din România, Castelul Peleș, a fost construit în perioada 1873 - 1914 și combină numeroase elemente arhitecturale
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
în perioada 1873 - 1914 și combină numeroase elemente arhitecturale gotice, baroce, rococo, hispano-maure, ale Renașterii italiene și engleze. În stil neoclasic, după planurile unor arhitecți francezi, în 1885 este finalizată clădirea Băncii Naționale a României. Tot în Capitală, trei ani mai târziu este inaugurat Ateneul Român, într-o combinație de neoclasic și eclectic și care avea să devină un adevărat simbol al Bucureștiului. În perioada 1890 - 1895, în stilul Renașterii franceze, este construit Palatul Justiției . Proiectat de Ion Mincu într-o variantă românească a
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
ale cărei lucrări de construcție (arhitect Dimitrie Maimarolu) s-au finalizat în 1907. Tot în Capitală, pe Șoseaua Kiseleff, a fost ridicată clădirea Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, finalizată în 1908. În 1909 este construit Cazinoul din Constanța, inaugurat în anul următor. Edificiul a fost realizat după planurile arhitectului Daniel Renard și constituie unul din simbolurile reprezentative ale orașului. Tot în 1909 încep și lucrările de construcție a Marii Moschei din Constanța, monument istoric finalizat în 1911. În 1912
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Macovei, cu ocazia celui de-al IV-lea Festival al Tineretului și Studenților, este realizat Parcul Național din București. În același an încep lucrările de construcție ale Teatrului de Operă și Balet din Capitală, după planurile arhitectului Octav Doicescu, clădire inaugurată în anul următor. Și tot în 1953 se elaborează planul urbanistic al stațiunii Mamaia de către un colectiv condus de Cezar Lăzărescu, succedat (în anii următori) de sistematizarea litoralului românesc al Mării Negre. De o nouă perspectivă urbanistică se va bucura, începând
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
a ridicat unul dintre cele mai înalte blocuri de locuințe din țară (din acea vreme), având 50 m înălțime, construit din diafragme cu planșee din beton armat. Devenită cea mai înaltă structură din Capitală în momentul construcției sale, Casa Scânteii, inaugurată în 1956, al cărei stil a fost inspirat de edificiile comuniste din Moscova, avea să găzduiască combinatul poligrafic omonim, care va produce mai mult de jumătate din tirajul de cărți și ziare al țării. Aceeași arhitectură stalinistă, dar cu unele
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
1959 - 1963, după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu, este ridicat Mausoleul din Parcul Carol. Tot în 1963 se încheie construcția Complexului expozițional „Romexpo”. Acesta are o formă circulară, cu o cupolă metalică de mare deschidere. În 1966 se inaugurează noul local al Institutului Politehnic din București, complex de clădiri proiectate de Octav Doicescu și care totalizează o arie desfășurată de circa 400.000 m. Doi ani mai târziu, încep lucrările de construire a complexului din centrul Capitalei, cuprinzând Hotelul
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
de clădiri proiectate de Octav Doicescu și care totalizează o arie desfășurată de circa 400.000 m. Doi ani mai târziu, încep lucrările de construire a complexului din centrul Capitalei, cuprinzând Hotelul Intercontinental (finalizat în 1970) și clădirea Teatrului Național (inaugurat în 1973). O altă clădire reprezentativă a Bucureștiului este Palatul Televiziunii Române, ridicat în perioada 1968 - 1969. În perioada imediat următoare (1969 - 1970), este construit Aeroportul Internațional Henri Coandă, ale cărui clădiri sunt realizate după proiectul arhitectului Cezar Lăzărescu. Și tot
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
totodată cel mai înalt turn pentru testarea ascensoarelor din Europa. Finalizat în 1997, Bucharest Financial Plaza este prima clădire de birouri de mari dimensiuni ridicată după Revoluție. Un alt edificiu de acest gen este Tower Center International ("Bucharest Tower Center"). Inaugurat în 2007, acesta este a treia cea mai înaltă clădire din România după Sky Tower și Turnul IFMA. În aceeași categorie intră și BRD Tower (finalizat în 2003). Realizată între anii 1998 și 2003, biserica Mănăstirii Săpânța-Peri este cea mai
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
IFMA. În aceeași categorie intră și BRD Tower (finalizat în 2003). Realizată între anii 1998 și 2003, biserica Mănăstirii Săpânța-Peri este cea mai înaltă biserică de lemn din lume. În categoria complexelor rezidențiale de mari dimensiuni intră ansamblul Asmita Gardens, inaugurat în 2009 și situat în București, la intersecția șoselei Mihai Bravu cu Splaiul Unirii. În anul finalizării sale, 2008, Tower Center International era cea mai înaltă clădire din România, record ce a fost depășit în 2013, an în care fost
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
în 2009 și situat în București, la intersecția șoselei Mihai Bravu cu Splaiul Unirii. În anul finalizării sale, 2008, Tower Center International era cea mai înaltă clădire din România, record ce a fost depășit în 2013, an în care fost inaugurat Floreasca City Center ("Sky Tower") cu o înălțime de 137 m.
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Frumoase din Viena autoritatea supremă a imperiului în domeniul artelor. S-a construit o nouă clădire după planurile concepute de către Theophil Hansen pe bulevardul Ringstraße. Actuala clădire a Academiei din Schillerplatz, din cartierul vechi Inner Stadt al Vienei, a fost inaugurată la data de 3 aprilie 1877, lucrările interioare și frescele de pe tavan fiind realizate de către Anselm Feuerbach până în anul 1892. În perioada Anexării Austriei de către Germania Nazistă din perioada 1933 - 1945, Academia de Arte a fost forțată să reducă drasctic
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
de dolari. Prejudiciul a fost plătit imediat de către partea olandeză. Trebuie menționat că sculptura lui Brâncuși nu a fost asigurată. Totuși, lucrurile nu au stat așa cum le-a prezentat ziaristul cotidianului Adevărul. În 6 martie 1998, Președintele Emil Constantinescu a inaugurat la Amstelveen (lângă Amsterdam), expoziția "Artă figurativă - început și sfârșit de secol XX în România". Expoziția a fost găzduită de Muzeul de Artă Modernă Cobra. Evenimentul a fost organizat de către Ministerul Culturii Român în cooperare cu Ministerul Culturii Olandez. Printre
Paul Rezeanu () [Corola-website/Science/334839_a_336168]
-
a Palatului Episcopal Greco-Catolic din Oradea, clădire aflată într-o stare avansată de degradare. Monumentul de arhitectură a fost renovat în cursul anului 2007 și redat în folosință în luna octombrie a aceluiași an. Tot în luna octombrie a fost inaugurat noul sediu al Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” din Oradea, care funcționase anterior în Palatul Episcopal confiscat de autoritățile comuniste. În instanțele judecătorești a continuat dezbaterea pricinilor având drept obiect retrocedarea bisericilor greco-catolice. Între cauzele mai notabile s-au remarcat cele
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]