5,800 matches
-
marcată prin trei momente principale. Primul care deschide această serie este Ph. Pinel, „medicul filosof” care introduce „terapia morală” în azilele de alienați. Al doilea moment este reprezentat de F. Mesmer care, recomandând și utilizând „magnetismul animal” în practica terapeutică, inaugurează psihoterapia bazată pe sugestie. Ultima mare personalitate care va exercita o influență covârșitoare în epocă este J.M. Charcot, cu studiile și demonstrațiile sale clinice asupra isteriei. De la ultimii doi S. Freud își va trage, în mare măsură substanța doctrinei psihoanalitice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta obligat să le cunoască, să le înțeleagă și să acționeze. Astfel considerată, ca act de conștiință, suferința reprezintă un aspect afirmativ al vieții, al existenței, printr-o luare la cunoștință a omului despre el însuși (K. Jaspers). Prezența suferinței inaugurează „aspectul pathic” al existenței care nu are, în mod necesar, semnificația de „patologic”. Aspectul „pathic” al vieții este cadrul larg în care boala, ca formă particulară a suferinței, ocupă numai un loc limitat. Pot fi și forme de suferințe care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cauzelor morale pune probleme mai nuanțate de etiologie a bolilor psihice. Pentru J. Rogues de Foursac, „cauzele morale” sunt reprezentate prin: izolare, factori emoționali negativi, sugestie (inducție și contagiune psihică). 2) Etapa interpretării clinico-psihiatrice a bolilor psihice a) Etapa clinico-psihiatrică, inaugurată de Pinel și Esquirol la începutul secolului al XIX-lea este continuată de A. Morel, V. Magnan, J. Falret în Franța. Cel care construiește însă un sistem de gândire clinico-psihiatrică în evaluarea etiologică și interpretarea semnificației clinice a tulburărilor psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În felul acesta imaginea și concepția despre om a lui W. Dilthay deschide pentru psihopatologie un câmp larg de interpretare și înțelegere a fenomenului psihic morbid. K. Jaspers și M. Scheler se vor referi la „conținutul tematic” al tulburărilor psihice, inaugurând o nouă direcție metodologică în psihopatologie, spre deosebire de psihiatria clinică ce are în vedere, așa cum am mai spus, „aspectul formal-extern” al tulburărilor clinice (simptom, sindrom, boală). M. Scheler distinge în cazul unui bolnav psihic două aspecte conjugate: o dereglare funcțională, în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și o anumită „atitudine” subiectivă din partea bolnavului care interesează întreaga sa personalitate. Suferința nu este niciodată izolată sau singulară. Ea este comunicată de bolnav în scopul găsirii unei înțelegeri, a unui ajutor și a unor remedii ale acesteia. Comunicarea suferinței inaugurează actul medical. Ea stabilește întâlnirea dintre medic și bolnav. Din aceste considerente, suferința nu este echivalentă cu boala. Suferința reprezintă „situația” trăită de bolnav ca pe o stare particulară proprie, intimă a acestuia. Boala este rezultatul medicalizării suferinței de către medic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavilor psihici prin prezența unor „stigmate” fizice și psihice ale acestora. 5) Modelul conform științelor naturii consideră nebunia ca pe un element din ordinea naturii, definibil, descriptibil și clasificabil ca oricare alte componente ale physis-ului. Este un punct de vedere inaugurat de K. Linné și care poate fi urmărit până la E. Kraepelin. 6) Modelul conform științelor umane privește nebunia ca pe o experiență sufletească intimă, personală, a fiecărui bolnav psihic, ca pe un „fenomen psihic morbid” care se opune calitativ „normalității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conștiinței. Conștiința care „judecă”, conștiința morală, este „raportul dintre om și Dumnezeu”. Ea se revelează prin păcat. Păcatul este transcendent întrucât este o ruptură a imanenței reprezentând prin aceasta o nouă calitate. Această ruptură strică, tulbură starea originară a omului inaugurând din acest moment existența sa temporală. Păcatul este „începutul istoriei”. În ultimul rând, păcatul este discontinuu. El are caracterul de ruptură, de intervenție bruscă, subită, de noutate, de surpriză, de salt; este o intervenție abruptă în existența persoanei. Orice păcat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
normalitatea mintală (nivelul de inteligență) și etichetate drept arierații mintale (întârzieri în dezvoltarea psihică), deficiențele psihosenzoriale, au fost incluse în cadrele nosologiei psihiatrice. Din punct de vedere social, evoluția arierației mintale ca „problemă socială” înregistrează mai multe etape: Era clinică, inaugurată de Bourneville, se baza pe teoria degenerescenței, recomandând internarea deficienților intelectuali în azilele de alienați. Era pedagogică este inaugurată de Seguin (1837, 1850) care fondează la Boston, în SUA, primele clase pentru arierații mintali, folosind în educația acestora „metoda senzorială
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cadrele nosologiei psihiatrice. Din punct de vedere social, evoluția arierației mintale ca „problemă socială” înregistrează mai multe etape: Era clinică, inaugurată de Bourneville, se baza pe teoria degenerescenței, recomandând internarea deficienților intelectuali în azilele de alienați. Era pedagogică este inaugurată de Seguin (1837, 1850) care fondează la Boston, în SUA, primele clase pentru arierații mintali, folosind în educația acestora „metoda senzorială”, pe care o vor prelua Montessori și Decroly. În Europa primele școli speciale apar în Germania (1867). Era psihometrică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Seguin (1837, 1850) care fondează la Boston, în SUA, primele clase pentru arierații mintali, folosind în educația acestora „metoda senzorială”, pe care o vor prelua Montessori și Decroly. În Europa primele școli speciale apar în Germania (1867). Era psihometrică este inaugurată în primul deceniu al secolul XX de Binnet și Simon, prin introducerea „măsurării inteligenței”(ca nivel de performanță intelectuală), permițând în felul acesta o mai bună „discriminare” și o „orientare” medico-psiho-pedagogică a deficienților mintali. Acțiunea este continuată de numeroși specialiști
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pună problema unui determinism cultural în geneza bolilor psihice (Obersteiner, 1889; Kraepelin, 1904). Obersteiner denumește aceste situații „psihiatrie exotică”, iar Kraepelin face o amplă expunere a lor într-o lucrare intitulată Psihiatrie comparată. Putem afirma că din acest moment este inaugurat domeniul studiilor de psihiatrie transculturală. Meritul acestor prime studii constă în faptul de a fi semnalat existența unor diferențe în ceea ce privește formele clinice de manifestare și tipurile de evoluție ale bolilor psihice sub influența factorilor culturali diferiți, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Magnnan, C. Lombroso). Epoca modernă și contemporană diversifică problematica nebuniei prin intervenția unor noi modele de gândire: psihanaliza, psihopatologia, psihologia medicală, psihiatria clinică și socială, psihoterapia. Din acest moment „suferința psihică” este integrată în planul existenței umane, ca fapt ontologic, inaugurându-se prin aceasta studiile de antropologie psihiatrică (V.E. von Gebsattel, L. Binswanger, R. Kuhn, A. Zutt, E. Minkowski, M. Manfredi, D. Cargnello). Statul însă, dincolo de aspectele menționate, anexează psihiatria intereselor puterii politice. Din nou, bolnavul psihic devine un damnat. El
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care trecuse prin clasa de mimică și declamație a unchiului său, Costache Caragiali. Caragiale nu făcea teorie, nu enunța principii generale, nu intra în amănunte de ordin psihologic, ci traducea totul în acțiune dramatică, în mod direct. Școala lui Caragiale inaugurează un realism sobru, psihologic și expresiv. Ea este urmată mai întâi de Nottara și apoi de Paul Gusty, care a transmis-o ca o nouă tradiție până în zilele noastre. Astfel, teatrul lui Caragiale imprimă un stil propriu, în decursul a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
prea costisitoare. Teama generată de convingerea că profitul companiei contează mai mult decît viața umană nu exprimă oare un posibil foarte modern? Întreprinderea este întruchiparea a ceea omul modern consideră a fi realitatea fundamentală, "realitatea economică". Inventînd-o, omul modern a inaugurat un alt tip de război, "războiul economic" care funcționează pentru că noi consimțim să participăm la el: "Dacă această mașinărie continuă să funcționeze este pentru că noi consimțim la funcționarea ei, chiar și atunci cînd detestăm profund acest lucru.107." A crede
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cazuistica, „Niciodată toamna...” (1977), roman al unei bătrâne, Betina, dă seama de riscurile tehnicii narative a autoarei. Cu o mare doză de artificial, romanul e realizat mai mult la nivelul liric al motivului (solitudinea bătrâneții). Simțind parcă pericolul autopastișei, A. inaugurează prin Sertarul cu medalii (1980) un roman de familie (cu note autobiografice), unde accentului psihologizant i se adaugă respirația epică a dimensiunii istorice. Este vorba de familia bucovineană de la finele veacului XIX și începutul de secol XX. La un prim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
o educație îngrijită. Elev mai întâi la Iași, apoi la Roman, a fost trimis (1888) în Germania, unde a și terminat liceul. La Universitatea berlineză, a urmat apoi cursuri de sociologie și economie politică. Întors în orașul natal, și-a inaugurat în 1895 îndelungata-i carieră jurnalistică printr-o colaborare bătăioasă la ziarul local „Lumina”, semnând, de acum înainte, B. Brănișteanu. La începutul lui 1896, cu ajutorul lui C. Mille, intră în redacția ziarului „Adevărul”, din 1899, în unele perioade semnătura sa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285863_a_287192]
-
Românii supt Mihai Voievod Viteazul, pentru prima oară reprodus după criterii științifice, pe baza unei colaționări migăloase cu manuscrisul aflat la Biblioteca Academiei Române. Mulți ani de activitate tenace a dedicat R. editării operelor lui G. Călinescu, îndeosebi în cadrul seriei Opere, inaugurată în 1965, chiar în anul morții scriitorului, serie ajunsă în 1983 la volumul XVII. La început „redactor de carte”, iar de la volumul V ca „îngrijitor de ediție” (realizată în redacție) s-a ocupat de publicarea majorității operelor lui Călinescu (romane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
DE EROU? 51 concluzia că mai are lucruri importante de spus în filozofie. La invitația lui Keynes a plecat, în ianuarie 1929, într-o nouă călătorie în Anglia. Ceea ce Wittgenstein a crezut că va fi doar o scurtă vizită va inaugura o nouă perioadă, de fapt a doua parte a vieții sale. A rămas pentru totdeauna în Anglia. * * * Ramsey, pe atunci cel mai bun cunoscător al Tractatus-ului, pe care Wittgenstein i-l explicase în lungile lor convorbiri din Austria, ca și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prin întrebarea cum este posibil limbajul, înțeles ca totalitate de propoziții, și care sunt limitele limbajului înțeles în acest fel. Tractatus-ul ar propune, prin urmare, o soluție nouă pentru probleme consacrate de acea tradiție germană de gândire care a fost inaugurată de Kant, utilizând instrumente logice create de Frege și de Russell.21 O paralelă interesantă va schița Brian McGuiness. În Tractatus, ca și în Critica rațiunii pure, obiectivul urmărit este delimitarea domeniului cunoașterii noastre despre fapte și respingerea, pe această
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
unei noi practici a filozofiei, analiza logică a limbajului, în primul rând analiza logică a limbajului științei, așa cum a fost ea ilustrată prin lucrările promotorilor empirismului logic. Altfel spus, drept acea operă care, alături de lucrările lui Frege și Russell, a inaugurat cotitura analitică în filozofie, o reorientare care a devenit aproape o ortodoxie în filozofia academică, profesională de limbă engleză din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Întâlnim nenumărate mărturii în acest sens în vaste teritorii ale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
teorii științifice, rațiunea filozofică identifică și depășește aparențe, dezvăluie corelații inaccesibile intuiției și experienței comune. Asumarea tacită sau elaborarea sistematică a unor asemenea reprezentări constituie un punct de întâlnire pentru orientări și tradiții filozofice atât de diferite cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în gândirea comună, în intelectul sănătos. Or, autorul Cercetărilor filozofice a distins tot atât de net gândirea care oferă înțelegere și orientare de cea inspirată de știința modernă sau de gândirea comună ca și marile nume ce au ilustrat tradiția metafizică occidentală inaugurată de greci sau acel critic al acestei tradiții care ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 253 a fost contemporanul său Martin Heidegger. Ceea ce, să recunoaștem, este greu de observat la prima vedere. Căci lecțiile și însemnările sale oferă, pe mari
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
științifică tocmai din această perspectivă. Într-un articol publicat în 1913, sub titlul Știința ca un element în cultură, afirma că știința reprezintă „un nivel mai înalt de evoluție decât orice gândire și imaginație preștiințifică“42. Modul de a gândi inaugurat de raționalismul grec, căruia știința modernă i-a conferit o nouă substanță și o nouă vigoare, a fost principala sursă a încrederii lui Russell în posibilitatea unei vieți mai bune pentru generațiile viitoare. Într-o cărticică publicată în 1925, What
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Materialul își păstrează însă nu numai actualitatea, ci și importanța teoretică și practică. Noi sperăm să fie util tuturor celor care vor fi confruntați cu manifestările variate, renale și extrarenale, ale ADPKD. Cu sentimentul unei misiuni împlinite, care de fapt inaugurează o nouă etapă în studiul ADPKD, autorii exprimă alese mulțumiri tuturor celor care au contribuit la tipărirea și apariția acestei lucrări: Editurii POLIROM și firmelor MEDIA-TECH SA, SOFMEDICA SRL și MEDIST. Nu putem uita interesul stimulativ al colegilor din Moldova
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
palatin al Rinului, mare mareșal; ducele Saxoniei, mare mareșal; markgraful de Brandenburg, camerarius; regele Boemiei, mare paharnic. Marele interregn a marcat nu doar căderea dinastiei Hohenstaufenilor ci, și începutul unei noi perioade pentru Germania. Rudolf I (1273-1291), originar din Elveția, inaugurează urcarea pe tron a familiei de Habsburg 134. În viitor, așezământul material al Imperiului nu va mai fi constituit de posesiunile imperiale, din ce în ce mai reduse, ci de "domeniul personal" al fiecărei dinastii: puterea propriei lor case devine cea dintâi grijă a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]