6,831 matches
-
colectiv, în paguba sau în profitul tuturor. Capitalismul este și o lume a riscului, nu numai a mașinismului și profitabilității. Atributul fundamental al monedei de hârtie rămâne flexibilitatea sa și posibilitatea infinită de a acoperi în orice moment un număr infinit de tranzacții comerciale, însumate la o valoare infinită. Moneda de hârtie sparge orizonturile economiei și le împinge la valori și limite necunoscute. Din această cauză lumea economică a monedei de hârtie va fi una de neimaginat altădată. Trei tipuri de
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
este și o lume a riscului, nu numai a mașinismului și profitabilității. Atributul fundamental al monedei de hârtie rămâne flexibilitatea sa și posibilitatea infinită de a acoperi în orice moment un număr infinit de tranzacții comerciale, însumate la o valoare infinită. Moneda de hârtie sparge orizonturile economiei și le împinge la valori și limite necunoscute. Din această cauză lumea economică a monedei de hârtie va fi una de neimaginat altădată. Trei tipuri de garanții ale validității monedei de hârtie în raport cu valoarea
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ca o contrapondere pur și simplu teoretică la teoria "banilor activi", a "banilor sociali", a "banilor politici", în slujba și în spatele puterii. Banii sunt marca sau/și fundalul puterii. Tocmai de aceea ei manevrează sau sunt manevrați într-un proces infinit de exercitare, de conducere, de influențare a omului și vieții sale. Cu toate acestea, au existat economiști care, la timpul lor, au considerat că moneda nu poate avea aici un efect asupra bogăției unei persoane sau unei națiuni. "David Hume
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
suntem și vom rămâne mici. Momentul desprinderii omului de ban este de așteptat în viitor. Sigur nu în sensul imaginat de comuniști, al indiferenței față de viață și calitatea ei, ci pur și simplu pentru că omul are tendința expansiunii și dezvoltării infinite a bogăției din jurul său. O ființă desprinsă de ban este o adevărată ființă superioară, o nouă eră putem spune, a ieșirii din grijă, frică și foame. Putem imagina o asemenea epocă, a desprinderii omului de fiziologie și frică? Capitalismul a
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
universale este tocmai procesul de devenire a lumii în mod ciclic, în funcție de fazele predeterminate ale evoluției: naștere, maturitate și moarte. Universul fizic este o lume în mișcare, în care fazele despre care vorbim se petrec și se multiplică în mod infinit, pentru o infinitate de elemente. "Formele evolutive" ale lui Vasile Conta reprezintă diviziuni, părți ale universului fizic. Omul este o formă evolutivă a acestui univers. "Orice formă evolutivă, de la naștere până la moartea sa, face gradat și pe nesimțite o cale
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
simbolul pădurilor României. Teoria ondulațiunii universale a lui Vasile Conta este importantă pentru simplitatea raționamentului, dar în același timp pentru profunzimea gândirii și a concluziilor la care ajunge autorul. Lumea fizică are la bază acest ciclu al devenirii și expansiunii infinite, prin ciclul nașterii și morții. Dacă ar fi să revizualizăm acest ciclu, fără a ține cont de neuniformitățile sale, atunci frunza de stejar ar putea căpăta altă formă și anume: Este o undă care vizualizează, la rândul său cele trei
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
evoluează de la minus la plus, de la întuneric spre lumină 847. Persistă, totuși, o întrebare. Ciclicitatea din lumea fizică, a naturii, este specifică lumii sociale ? Putem spune că omul, în devenirea sa, copiază natura, ca parte a naturii în expansiunea sa infinită? Karl Popper 848 sesizează la Heraclit "o tendință de a-și reprezenta legile dezvoltării ca legi ciclice"849. Iată că descoperirile noastre, ale oamenilor, sunt mai vechi decât am fi putut crede. Ciclicitatea este o lege universală a devenirii, despre
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
face după aceleași reguli după care devine însuși omul. Dacă Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea sa, și noi oamenii creăm lumea noastră, a organizării sociale, după chipul și asemănarea noastră. Georges Bataille confirmă legătura dintre evoluția expansionistă, infinită, a lumii materiale, fizice, și evoluția în aceleași cadre a lumii sociale. El insistă asupra faptului că: "Nu există în plan general creștere, ci numai, sub toate formele posibile, o luxoasă risipă de energie. Istoria vieții pe pământ este, înainte de
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și cu cei 75 de pfeningi la suta de lei, cât îți dau la schimbul oficial, nu ajungi prea departe. C.Ș.: Ca să nu mai vorbim de cât costă publicitatea... A.B.: Ce să-ți spun? Suntem la minus, minus infinit. De aceea, ca să revin la Premiul Nobel, cine să te bage în seamă? Și cu ce? Care să fie binevoitorul acela care să cerceteze în profunzime fenomenul cultural de la noi? Ce este trist e că valorile nu apar în funcție de vreun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
atâtea persoane care nu au stimă de sine, care au redus sau au decăzut atât de mult în dorințele lor încât ajung să se rușineze, așadar nu sunt mulțumite. Nu au adevărată stimă de sine pentru că nu au înțeles bogăția infinită a dorințelor lor. - Cum mă comport când „nu prind pești?” Adică, cum mă comport când mi se întâmplă ceea ce li s-a întâmplat apostolilor? Mă auto-acuz cu forme ulterioare de masochism împotriva mea, mă gândesc că nu sunt capabil de
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
comunitatea, grupul, parohia? Sau mă comport în mod rațional, întrebându-mă: „Am orientat bine dorințele mele?” Una dintre rugăciunile potrivite acestei reflecții poate fi Psalmul 62: „Sufletul meu e însetat de Tine”; întâlnim pe omul dorințelor, care are o dorință infinită de Dumnezeu. „Sufletul meu e însetat de Tine... ca un pământ pustiu, uscat și fără apă... astfel m-am uitat după Tine în sanctuarul Tău”. Este istoria unei dorințe limpezi, perfecte, clare, drepte. Un altul este Psalmul 8: „Ce este
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Cel în care totul își găsește sensul; este Cel care este capabil să dăruiască un proiect și o prospectivă. Fără El nu știm unde mergem, căile noastre sunt nesigure, realizările noastre sunt minime și înșelătoare. Cu El profunzimea dorințelor noastre infinite găsește un punct de referință, de sosire, adică încuviințează pe fiecare că poate fi iubit până la sfârșit, deoarece nu ne dezamăgește, nu ne lipsește de ceva, dar ne îmbogățește și ne învață să ne iubim. „Este Domnul!” În această exclamație
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
unor picturi enigmatice" (Henri Michaux), autorul Patimilor după Bacovia pictează icoane pe sticlă, deși nu se consideră printre "fericiții nebuni pentru Hristos, adevărații aleși ai lui Dumnezeu" (Ioan Kovalevsky). "Dacă muzica simfonică este un tranchilizant pentru mine și ascult cu infinită plăcere Mozart, Vivaldi (Anotimpurile), Beethoven, Bach, ei bine, nebunul, genialul Henri Michaux este unul din scriitorii mei preferați", mărturisește poetul Ovidiu Genaru. Născut la 10 noiembrie 1934, Bacău, scorpionul "optzecist" recomandă prietenilor pilula de sănătate: "Să urci scările a cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
onoarea. În anul 1545 / 1546 Tullia s-a întors în Florența, apoi a revenit la Roma. A murit în anul 1550, după unele surse, în 1556. Spirituala curtezană a lăsat posterității versuri și reflecții despre dragoste prin volumul Dialogo della infinita d'Amore / Dialog despre infinitatea iubirii, în 1547, care l-a influențat pe Marsilio Ficino, reputat umanist, fondator al Academiei Platonice din Florența (1459). A scris și a publicat și apreciate sonete. Supranumită curtezana intelectuală, Tullia d'Aragona este recunoscută
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
alt ordin: Fraza aparține, fără îndoială, discursului. Chiar așa putem s-o și definim: fraza este unitatea discursului. [...] Fraza este o unitate, în măsura în care este un segment al discursului". (2000: 123). Această unitate este în centrul unei alte lingvistici: Fraza, creație infinită, varietate fără limite, este însăși viața limbajului în acțiune. Cu aceasta putem concluziona că odată cu ea intrăm într-un alt univers, cel al limbii văzute ca instrument de comunicare, a cărui expresie este discursul. Avem de-a face, într-adevăr
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lingvisticii textuale) și regularizările "descendente" (de la stînga la dreapta) pe care situațiile de interacțiune în mediile sociale, în limbile și genurile date le impun enunțurilor (obiectul analizei discursului). Sub impactul nevoilor de expresie și al necesităților interacțiunii, enunțurile capătă forme infinite, dar genurile intervin ca factori de regularizare. Fiecare gen de discurs este o componentă, împreună cu limba, a interacțiunii prin limbaj. Desfășurîndu-se în cadrul unui mediu social dat, aceasta este obligată să recurgă la genurile de discurs care circulă în mediul social
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
care nu afectează totuși unitatea perioadei descriptive: T19 Decor verde Stîncă tare și masivă Pasul Ursului [pd post-Tem.] Are totul ca să placă. T66 Siluetă zveltă, chip fin, ochi mari și gură frumoasă, Sabine Azema [pd post-Tem.] este de o grație infinită. (Le Nouveau Quotidien, 18-2-1994) - a3. Re-tematizare (sau reformulare): o nouă denumire a obiectului, care reîncadrează totul creînd o buclă: final de perioadă descriptivă. Spre deosebire de post-tematizare, re-tematizarea implică existența unei prime denumiri a obiectului discursului și vine deci să-i întrerupă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
b1. Fragmentarea (sau împărțirea): selecția părților obiectului descrierii (subliniate cu bold). T19 Decor verde stîncă tare și masivă Pasul Ursului Are totul ca să placă. T66 Siluetă zveltă, chip fin, ochi mari și gură frumoasă, Sabine Azema este de o grație infinită. Operațiunea de descompunere a unui întreg în părți și părți ale părților are tendința să fărîmițeze obiectul discursului. În principiu infinită, această operațiune este de fapt constrînsă pragmatic de căutarea selectivă a unei pertinențe (țintă sau scop al acțiunii verbale
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
totul ca să placă. T66 Siluetă zveltă, chip fin, ochi mari și gură frumoasă, Sabine Azema este de o grație infinită. Operațiunea de descompunere a unui întreg în părți și părți ale părților are tendința să fărîmițeze obiectul discursului. În principiu infinită, această operațiune este de fapt constrînsă pragmatic de căutarea selectivă a unei pertinențe (țintă sau scop al acțiunii verbale). - b2. Calificarea (sau atribuirea de proprietăți): punerea în evidență a proprietăților întregului și/sau părților selectate de operațiunea de fragmentare (b1
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
asupra proprietăților părților întregului (întregul fiind redat fotografic în ambele cazuri): T19 Decor verde [pd1] Stîncă tare și masivă [pd2] T66 Siluetă zveltă [pd1], chip fin [pd2], ochi mari [pd3] și gură frumoasă [pd4], Sabine Azema este de o grație infinită [pd5]. Construcțiile nominale corespund, așa cum am spus-o în cap. 2, § 3.3, unor propoziții-enunțuri descriptive, conectate aici de un concesiv: pd1 ȘI TOTUȘI pd2 (T20) sau pur și simplu juxtapuse paratactic în T19 și T66. Banda desenată din T67
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Sub-tematizare 2 (4) Relaționare: la amiază [pd R-Tmp.] • Sub-tematizare 1 (5) Aspectualizare: Albastru, alb, proaspăt [pd Cal.] Relaționare: ca răcoritoarele [pd R-Analog.] (p.151) • Subtematizare 2 (6) Relaționare: de pe marginea piscinei [pd R-Loc.] Așa cum se vede aici, expansiunea descriptivă, potențial infinită, este de fapt reglată de un număr mic de operațiuni identificabile și repetabile, oricare ar fi obiectul descrierii și genul discursului (bandă desenată, literatură, publicitate, presa scrisă). În măsura în care un segment descriptiv nu comportă nici o liniaritate intrinsecă, trecerea de la repertoriul de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aceste daruri ale nopții și, transformate în perlele dimineții, acestora le este oferită strălucirea. Ușor, ele se contopesc cu zarea și-n zborul lor către neștiut, către cer, șoptesc: astăzi toate lacrimile se duc odată cu roua, se pierd într-o infinită stare de nou, de bine, într-o nouă zi! O nouă zi pentru Mura. Ea știa că, împreună cu frățiorii ei, va pleca astăzi la câmp. Așa micuță cum este ea, va fi de ajutor... așa îi spunea mătușa ei, femeia
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
mai este nevoie ca ordinele să fie repetate. Putem să spunem acum unde se află modelul care ne permite să recunoaștem piesele muzicale pe care ni le amin-tim. Am insistat asupra acestui exemplu deoarece amintirile muzicale sînt de o diversitate infinită și credem că acesta este, cum spun psihologii, domeniul calității pure. Fiecare temă, fiecare frază, fiecare parte dintr-o sonată sau dintr-o simfonie este unică în categoria sa. În absența oricărui sistem de notare, o memorie care ar vrea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
În absența oricărui sistem de notare, o memorie care ar vrea să rețină tot ceea ce un muzician urmează să cînte într-o serie de concerte ar trebui, după cum se pare, să alinieze impresiile fiecărei clipe una după alta. De ce complicație infinită ar trebui să dispună creierul pentru a putea înregistra și păstra separat atîtea reprezentări și imagini? Dar ne spune dl. Bergson acest lucru nu e necesar. E suficient să ne raportăm la un model schematic, în care fiecare compoziție ascultată
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
reale ca primul. [Să remarcăm, în trecere, o problemă care nu e nouă și care i-a preocupat neîncetat pe filozofi. Malebranche căuta să explice cum vedem obiectele particulare în dumnezeire. Dumnezeu ne înzestrează spunea el mintea cu înțelegerea întinderii infinite, în mii de modalități diferite. Cu alte cuvinte, întinderea conține toate figurile. Ajunge așadar să ne reprezentăm întinderea pentru ca toate aceste figuri să ne fie date, ca să putem descoperi și rcunoaște orice figură. E ca și cum ai spune replica Arnauld că
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]