6,119 matches
-
italo-român se va face la Roma, prin intermediul colaboratorului meu sigur și devotat, consilierul de Legație, Zănescu 229, care va rămîne însărcinatul cu afaceri, întrucît mi-am păstrat postul liber". Pentru oricare altul acest răspuns grav ar fi fost hotărîtor. Dar interlocutorul meu nu mai avea pic de rușine, a înghițit și asta, cramponîndu-se de post, iar în timpul celor 14 luni cît am lucrat în minister, venea să mă tămîieze cu laudele sale de fiecare dată cînd luam cuvîntul la tribuna parlamentară
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Dar când scrii? sare din colțul său Pastenague. Cu cine discuți când scrii? Într-adevăr, discursul pe care îl așterni pe hârtie cu speranța că va fi citit de cineva, discursul acesta pretențios și imuabil se adresează cui? Cine e interlocutorul? Fie el și surdomut... Iar dacă ții seama de asta, de îndoielile și incertitudinile legate de acest act cam ridicol și probabil inutil care e scrisul... — Dar cititul? ...dacă ții seama de toate astea - mă gândesc eu și-i fac
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Ziariștii n-au dreptul să comenteze.“ Această întoarcere la origini a lui Gigi Becali, petrecută în emisiunea „România mea“, a produs perplexitate. De fapt, nu fraza în sine a fost șocantă, ci abilitatea lui Emil Hurezeanu de a o smulge interlocutorului. Un dialog în presă sau la televiziune cu multimiliardarul patron al Stelei e riscant. Dacă-l contrezi, riști să fii acoperit de zgomotul asurzitor cu care și autoproclamă mărinimia, preacucernicia, bunătatea. Dacă nu-i tai macaroana și-l lași să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
În Politeía, cu analogia sau diagrama Liniei se introduce o altă noțiune: eikăsia, pe care am putea-o înțelege ca pe o imaginație icastică (redă perceptibilul), diferită de imaginația iconică, ce redă divinul (non-perceptibilul non-fantezist). Socrate îi propune interlocutorului să-și imagineze o linie divizată în două: primul segment reprezintă lucrurile vizibile, iar celălalt, pe cele inteligibile. Din fiecare jumătate, se obțin câte două sferturi: primul aparține imaginilor-umbre, reflexelor și oricărei realități care le este similară; al doilea, ființelor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se poate de rațional, prin intermediul lógos-ului demonstrativ,32 la supremația justiției, "inima platonismului politic" (Neschke-Hentschke I 21) asupra injustiției (problema de plecare a Cărții I din Politeía). Or, metodologia propusă, precum un demers științific riguros, solicită interlocutorului un efort de vizualizare, deci de imaginare până la urmă, a cetății ideale, referința necesară pentru comentarea subiectului.33 "Modelul" lui Socrate trebuie să rămână însă normativ, trebuie să nu fie tradus integral în realitate, pentru că este în primul rând o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fondată imaginar, funcționează ca un model, tocmai pentru că poate fi "văzută" - în primul rând de către filosof, singurul care poate răspunde de planul de organizare a vieții lumii pe care o guvernează (592a10). Platon solicită din nou un efort imaginativ din partea interlocutorului său, iar Glaucon răspunde cooperant la finalul Cărții a IX-a: "Să ne imaginăm că ar fi așa" (592b6). Am ales acest dialog, Politeía, tocmai pentru a putea înainta o observație, consider, relevantă și pentru imaginarul medieval, cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a populațiilor indo-europene (Mythes et épopées) și pe care Duby o va regăsi în sistemul societății și al imaginarului puterii medievale (89-91). De asemenea, se afirmă în Cartea I a dialogului Politeía și voința de a construi împreună cu interlocutorii un lógos dialectic, un raționament prin care să se analizeze nașterea cetății și modul în care funcționează justiția, în ea și pentru ea. Întâlnim aici, într-o formulă maieutică exemplară, una dintre cele mai interesante chei de lectură
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dublul" și cu formele imaginii defunctului). Totuși, nici această atitudine nu e constantă la Platon. Miturile și nivelul simbolic operează și ele cu imaginea. Or, lecția politică și cea metafizică sunt conduse foarte abil și persuasiv de către Socrate (stimulând la interlocutorii săi, cum se știe, imaginile Peșterii, Liniei și Soarelui). Dificultatea insurmontabilă în abordarea imaginii provine tocmai din statutul ei ambiguu și din prezența sa ubicuă, în chiar corpusul demonstrației și al discursului "iconoclast". Desconsiderarea imaginației și, implicit, a întregii rețele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reduc chestiunea inadvertențelor cu privire la imagine la una cu semnificație politică sau la o problemă de înfruntare "profesională", în clasa filosofilor; ar însemna să simplificăm diversele probleme spirituale până la a le reduce la cadrul lor istoric. Dar este importantă și identitatea interlocutorului lui Socrate, care, atunci când este un sofist, provoacă o atitudine polemică vehementă, chiar cu anumite inconsecvențe. Cu metafora Patului, Platon creează o ierarhie a celor trei ipostaze: nivelul realului divin, nivelul realului uman și cel imitativ−artistic (sau sofistic) sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
exprimarea și înțelegerea relației interlocutive. 2.2. Unitatea de analiză lingvistică a alocutivității este indicele de alocutivitate (IA). Indicii de alocutivitate se definesc ca mărci lingvistice ale funcției conative (de apel) și ale funcției fatice (de menținere a contactului între interlocutori), reprezentând dovezi ale atenției pe care interlocutorii și-o acordă unul altuia pe durata interacțiunii. 2.2.1. Alcătuiesc clase de indici de alocutivitate: vocative nominale și pronominale, interjecții, imperative, formule de politețe, întrebări de confirmare etc. (singure sau în
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Unitatea de analiză lingvistică a alocutivității este indicele de alocutivitate (IA). Indicii de alocutivitate se definesc ca mărci lingvistice ale funcției conative (de apel) și ale funcției fatice (de menținere a contactului între interlocutori), reprezentând dovezi ale atenției pe care interlocutorii și-o acordă unul altuia pe durata interacțiunii. 2.2.1. Alcătuiesc clase de indici de alocutivitate: vocative nominale și pronominale, interjecții, imperative, formule de politețe, întrebări de confirmare etc. (singure sau în amalgam). Aceste mărci înglobează elemente eterogene din
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
amalgam). Aceste mărci înglobează elemente eterogene din punct de vedere structural: elemente lexicale sau gramaticale, simple sau compuse, locuțiuni verbale, îmbinări libere (sintagme, propoziții sau fraze). 2.2.2. Elementele alocutive sunt utilizate prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul de comunicare oral). În textele scrise, alocutivele devin mărci ale oralității simulate. Alegerea elementelor menționate este influențată de specificul relațiilor dintre interlocutori (personale/tranzacționale 2) precum și de gradul de formalitate al contextului situațional în care se
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
2.2.2. Elementele alocutive sunt utilizate prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul de comunicare oral). În textele scrise, alocutivele devin mărci ale oralității simulate. Alegerea elementelor menționate este influențată de specificul relațiilor dintre interlocutori (personale/tranzacționale 2) precum și de gradul de formalitate al contextului situațional în care se desfășoară comunicarea. 2.2.3. Funcțiile în comunicare ale indicilor de alocutivitate sunt următoarele: (a) mobilizarea verbală 3 − interpelarea (prin folosirea formulelor de politețe, interogațiilor, contrucțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
acțiune C: Uite, aș vrea să te întreb ceva. B: Da sigur. (IVLRA: 221) − reacție: A: Ce faci? B: Uite, îmi cer ăștia de la doctorat dosar-plic, cu clape. Ce-nțelegi tu prin clape? (IVLRA: 33) ( poate marca menținerea legăturii între interlocutori, având funcție precumpănitor fatică: A: Ce să fac? Bine. Uite nu vii pe aici mîine? B: Mâine sînt mai prinsă cu meditațiile astea sâmbătă. (IVLRA 173) B. Funcționează ca prezentativ citațional: ( în introducerea argumentului de necesitate (în combinație cu un
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
iată, un alt partid, PRM (EZ, VI. 2008). 3.2. Alocutive de mobilizare și demobilizare verbală Cu alt prilej (Manu Magda 2003a) afirmam faptul că progresia comunicării se realizează printr-un efort continuu și alternativ de mobilizare și demobilizare a interlocutorilor cu ajutorul unor mijloace specifice, lingvistice și non lingvistice, care diferă de la o cultură și de la o limbă la alta, variind în funcție de context, interlocutori, canal 26. Vorbitorul își anunță intenția de a realiza un anumit act de limbaj prin intermediul unor indicatori
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
faptul că progresia comunicării se realizează printr-un efort continuu și alternativ de mobilizare și demobilizare a interlocutorilor cu ajutorul unor mijloace specifice, lingvistice și non lingvistice, care diferă de la o cultură și de la o limbă la alta, variind în funcție de context, interlocutori, canal 26. Vorbitorul își anunță intenția de a realiza un anumit act de limbaj prin intermediul unor indicatori de progresie a comunicării (de mobilizare) prezenți la începutul fiecărei replici și dă directive, prin intermediul acestor "elemente de regizare" orale, privitor la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
comunicării sunt mai bine reprezentate în conversațiile standardizate (dirijate, de tip "interviu", de exemplu) și mai slab reprezentate în conversațiile libere, dezorganizate. Gradul de complexitate a organizării în progresia comunicării depinde într-o mare măsură de nivelul de instrucție a interlocutorilor. Interjecțiile hortative sunt asemenea indicatori de progresie a comunicării. 3.2.1. Interjecția HAI: aspecte definitorii 3.2.1.1. Sensul prototipic Sensul prototipic al termenului este redat de dicționar în felul următor (glosare DEX online): "Cuvânt care exprimă un
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
progresie a comunicării. 3.2.1. Interjecția HAI: aspecte definitorii 3.2.1.1. Sensul prototipic Sensul prototipic al termenului este redat de dicționar în felul următor (glosare DEX online): "Cuvânt care exprimă un îndemn la o acțiune (comună) cu interlocutorul". Hai(de) "exprimă, în esență, necesitatea și nerăbdarea locutorului de implicare a alocutorului într-o acțiune verbală sau nonverbală" (situație în care funcția conativă și cea emotivă se suprapun). 3.2.1.2. Încadrare gramaticală Lucrările de gramatică 27 repartizează
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
un punct de vedere unitar: este de origine turcă și este răspândit în toate limbile balcanice și învecinate; regional, prezintă variante fonetice, în general nerecomandate în utilizarea standard.38 Hai(de) este utilizat prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul fonico-acustic oral)39. Dintre lucrările mai vechi, TDRG notează formațiunea hai(de) ca familiară. Textele dialectale înregistrează utilizarea lui hai (și a variantelor acestuia) în toate graiurile și dialectele românești. 3.2.2. Funcțiile îndeplinite în
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
departe, îi strigam, să încercăm și fără palmă, hai! (I. Nicolau, Haide, bre!). Formațiunea în discuție prezintă un comportament diferit, în raport cu prezența sau absența pauzelor în comunicare. "Urmat de pauză, hai poate marca un moment al negocierii conversaționale, al invitării interlocutorului să se implice într-o acțiune (hai, așteaptă un pic); fără pauză, întărește valoarea imperativă și autoritară a unui ordin, a unui îndemn (hai să mergem!), cuvântul având de altfel, și singur, valoare verbală (hai acasă!)." (Zafiu 2003) Hai(de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
acțiune x: hai cu mine, cu noi, să.... − incluzând alocutorul (în vreme ce acțiunile imediate, lipsite de ambiguitate, îndreptate către un alocutor, distinct de locutor, sunt exprimate recent prin utilizări conținând modul imperativ − vezi mai ales sloganul publicitar, sau limbajul IRChat-ului, cu interlocutor virtual) sau interjecție hortativă cu funcție de intensificare. Hai să desființăm institutele și mai ales celebra diviziune a muncii și să le lăsăm pe fetele de la minister să le facă pe toate (DV, 3-9.II.2006). Mai recent, forma haideți (care
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
17−23.II.2006). Însă, cel mai frecvent această funcție este actualizată în textele mediatice vorbite 51, în care îndemnul la acțiune comună, în echipă, este un scop prioritar. Comunicarea mediatică modernă (cu precădere limbajul publicitar și IRC-ul), tratează interlocutorul (publicul, clientul) ca pe un partener (cu care, deci, se află într-o relație de asociere) 52. Haideți să vă spun câtă lume s-a dus la vot până acum (Realitatea TV, 12.XII.2004) Andreea Pora: Domnule Diaconescu, ați
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
aceeași arie lingvistică, a unui element − pereche, dar numai parțial simetric cu cel dintâi, cu funcție temperantă, demobilizatoare. Aceasta revine tipului stai (la imperativ având și valoare de interjecție) − care are funcția de frânare sau atenuare a unei acțiuni a interlocutorului (stai, lasă). Fenomenul coincide parțial cu ceea ce în lingvistică este desemnat ca întrerupere 55. În continuare, ne vom referi la demobilizarea verbală ca întrerupere marcată, indusă de o schimbare de roluri solicitată (sau, în anumite cazuri, de semnalarea explicită a
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
dicționare) texte literare care inserează replici dialogate, simulând (verosimil) comunicarea orală autentică. 2 Cf. terminologia sociolingvistică interacțiune verbală personală/tranzacțională în Ionescu-Ruxăndoiu, Chițoran (1975: 285). 3 Înțelegem prin mobilizare/demobilizare acțiunea de convocare/anulare a prezenței la cuvânt intreprinsă de către interlocutori în cadrul conversației. (cf. Manu Magda 2003a). 4 Pentru descrierea diferitelor tipuri de alocutive, vezi, între altele, GALR II: 883−897, precum și (Manu) Magda (2004). 5 Pornind de la funcțiile pe care le îndeplinesc in comunicare, interjectiile au fost clasificate, în general
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
specific-culturală de realizare a demarajului conversațional, enunțul mobilizator "vorbește" și enunțul demobilizator"taci!" (orice început de replică conține ideea de exprimare verbală: "spune, răspunde, vorbește"). Conversația este, prin urmare, o acțiune continuă de mobilizare (sau automobilizare) și demobilizare verbală a interlocutorilor. 27 Cf. GALR I: 667. 28 Vezi GALR I: 671−673 și GALR II: 30−31. 29 "Caracterul de "enunțuri esențial exclamative" al interjecțiilor este în general marcat în plan suprasegmental"(GALR II: 969) 30 În opinia Rodicăi Zafiu (2005
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]