8,326 matches
-
după unii, neputincios, după alții, pentru că nu fuseseră Încă scrise. Ascultîndu-le, citindu-le, ar fi ajuns mai puțin ciufut... Nici femeie nu avusese apoi. Omenirea nu se putea lipsi de nici unul dintre cei doi danezi; mereu vii În memoria colectivă; iubiți; ce făcuseră sau nu făcuseră ei cîndva cu sexul lor nu avea nici o importanță... Și Ceaikovski; rusul iubise bărbații; cum ar fi fost lumea fără Lacul lebedelor? Thomas, cu femeile; s-ar fi putut spune că doar Mica sirenă scăpase
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
i-a fost ușor; nu se temea de boli, se proteja, avea la el cele trebuincioase; Ingrid cine știe ce făcea și ea În popasurile intercontinentale, cu piloții ei; Ingrid avea un statut neprecizat. Nu-i era era soție, nu-i era iubită - pentru că nu era Îndrăgostit -, nici amantă, pentru că el nu avea nevastă; prietenă, mult zis; concubină, suna urît. Atîta ambiguitate nu cerea nici unuia dintre ei fidelitate absolută. Oricum, nu prea multă. Așa că Thomas ar fi putut trece fără cine știe ce remușcări pragul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
curtoazie : „Da, infinita mea Domnișoară, în noaptea aceasta vă voi locui la dumneavoastră”. acest tip de dialog erotic se dezvolta cu fraze încă și mai subtile, și mai perverse. Iată cîteva exemple. — în noaptea aceasta m-ați locuit cam fragmentar, iubite domn... — Cum așa ? — Da, m-ați locuit cam fragmentar și cam lunatic. sau : — în noaptea aceasta m-ați locuit dublu, iubitul meu domn... — Ce vreți să spuneți, infinită Domnișoară ? — Vreau să spun exact ceea ce spun cuvintele. Că m-ați locuit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
verde. Pascalopol tuși de câteva ori ca un orator care are trac, se plimbă prin casă, iar Felix stătea cu inima puțin strânsă, ca un vinovat care se așteaptă la un rechizitoriu. Pascalopol, după ce bău două păhărele, repede, se hotărî: - Iubite domnule Felix, nu știu dacă ai să mă crezi cîndîți voi spune că țiu mult la dumneata și că am regretat că nu te-am putut vedea. Felix lăsă capul în jos, jenat. Pascalopol părea emoționat. - Domnule Felix, spune-mi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fermă în ușă îl făcură să înghețe. Pe ușă apărură solemni, dar râzători, Sohațchi si trei ofițeri, în care recunoscu pe cei doi frați ai lui Sohațchi (unul căpitan, și altul locotenent) și pe domnul cu mustăți răsucite, acum colonel. - Iubite domnule Titi, luă cuvântul căpitanul, suntem fericiți că sora noastră ți-a plăcut. Ați dus lucrurile prea departe, după câte am aflat. Ce s-a făcut, s-a făcut, însă înțelegi că noi suntem o familie onorabilă, nu putem lăsa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spuse că familia Sohațchi i s-a părut foarte de treabă, că el nu crede că Titi a fost constrâns, că, în definitiv, așa apare dragostea, dintr-o dată, el însuși fiind doar unul din aceia care, nemaiputând trăi fără femeia iubită, n-a mai vrut să știe de nimic pe lume și a fugit cu ea. Văzând și starea de spirit a lui Titi, Aglae se mai calmă. - Bine, bine, zise ea, cu un rest de orgoliu, s-o vad și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de la acest program, ascunzând prin posomorâre și încăpățînare antipatia față de spiritul independent al Anei, față de care încetase chiar de la început de a mai arăta tulburări erotice. Criza lui Titi fusese scurtă și se prefăcuse într-o placiditate ursuză și bănuitoare. - Iubite domnule Titi, îl aviză Ana, eu sunt tânără, vreau să petrec cât mai am vreme. Dacă nu vrei să ieși nicăieri, stai acasă. Eu una nu pot. Titi se împăca numai cu Sohațchi, cu care, când era bine dispus, vorbea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai jucat, Otilia, nu mă iubești cu adevărat! - Nu, Felix, nu m-am jucat, te iubesc, dar și eu te iubescîn atâtea feluri, încît nu pot să analizez acum cât te iubesc ca frate și cât ca, cum să zic, iubită. Felix fu puțin întristat de atenuarea frățească, pe care în fond n-o dorea din partea Otiliei. Aceasta ghicise. - Felix, nu mă supăra cu figura asta. Te iubesc, iată, te iubesc, te iubesc, te iubesc, de câte ori vrei tu, dar tocmai pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe această domnișoară foarte modernă și independentă și n-aș vrea s-o văd cum te toacă pe dumneata ca "tată", ca să se zbenguiască pe drumuri cu junii de la Conservator. Caută-ți o femeie mai în vârstă pentru slăbiciunile erotice, iubite domnule, și nu mai "adopta" minore. Sper că acest preaviz îți va vîrî mințile în cap, și nu vei aștepta să spun surorii dumitale, doamna Aglae Tulea, tot ce știu despre aventurile galante ale iubitului său frate. Un amic care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se plimbă pe străzile singuratice din cartierul Antim, ieșind apoi în strada Rahovei, până ce se liniști. Când se întoarse, nu mai era nici un student în odaia cu pian. Sus, în odaia lui, găsi pe Stănică. Individul începuse să-l agaseze. - Iubite domnule Felix, zise acesta pompos, te rog săprimești scuzele mele cele mai solemne. De aceea am așteptat aici. Ai avut dreptate, perfectă dreptate. Pe tipi i-am expediat numaidecât, le-am dat a înțelege că aici nu e ce cred
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru asta, nu v-ați căsătorit din nou? Pascalopol privi pe Felix cu un zâmbet blând, amar, ca și când ar fi ghicit o cursă din partea tânărului. În chip de apărare, Otilia îl îmbrățișă de-a binelea, cu speteaza scaunului cu tot. - Iubite domnule Felix, să vezi pentru ce nu. Sensibilitatea exagerată e legată de unele neajunsuri. Un om subțire nu iubește numai copiii, ci un anume fel de copii, el ar vrea, bunăoară, copiii de la o anumită femeie, pe care o iubește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răspunse, îi expuse cazul (se vedea din convorbire că e un prieten intim al lui Pascalopol) și-l întrebă dacă putea să vie să-l ia cu trăsura pe la orele șase. - Așa? Perfect. Atunci viu! încheie moșierul, agățând laloc receptorul. - Iubite domnule Felix, dumneata te duci înainte și teprefaci că nu te-ai întîlnit cu mine, afirmând însă că tocmai eram azi așteptat de Costache. Eu mă fac că vin cu doctorul Stratulat întîmplător, și, dacă vedem că e posibil, îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pândești dumneata pe la uși, n-am nevoie de spioniîn casă la mine, fiecare să stea la casa lui, ce, poate crezi că am bani în casă? Stănică făcu un gest jignit, privind cu înțeles spre Pascalopol: - Vezi cum ești dumneata, iubite unchiule, fiindcă pot să-ți spun, îmi ești ca un adevărat unchi, am slăbiciunea asta. Adineauri picai, dar tocmai adineauri, să văd ce mai faci, doar oameni suntem, nu sălbatici. Însă vezi, eu nu mă supăr, dimpotrivă. Vioiciunea dumitale e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fost scăpat de moarte. Stănică nu stătu mult pe poziția de esprit fort și trecu la extrema opusă, când fu singur cu bătrânul. Era limpede că, inconștient, trădîndu-și preocupări lăuntrice, ori intenționat căuta să-i vorbească bătrânului numai de moarte. - Iubite moșule, are și religia rostul ei, că doar n-ar fi luptatpentru ea atâția oameni superiori. Deunăzi am vorbit și eu așa, ca să-i fac sânge rău soacră-mei, dar, în fond, să-ți spun drept: cred. Am văzut oameni de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi frecă de câteva ori bărbia cu G. Călinescu dosul palmei, îi ciupi de câteva ori gușa, îi masă obrajii de la nas spre gura, de la nas spre tâmple, sub ureche, și apoi îi frecă cu degetele porțiunea dintre sprâncene. - Apoi, iubită domnișoară, procedați la gresarea obrazuluicu cremă. Eu v-aș recomanda însă un lichid gras, compus din ulei de parafină, ulei de ricin, ulei de migdale dulci, untdelemn și ulei de mușețel. De dat ușor cu un tampon de vată. - Vai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că-i pronunț numele) e cam de vârsta tantei Aglae, și el este elegant și cu suflet tânăr, și te asigur că place la multe femei, iar Aglae e o babă. Succesul nostru în viață e o chestiune de viteză, iubite Felix. Ah, ce rău îmi stă negrul, mă învinețește la față. Otilia dădu să plece. Dar mai întîi întrebă: - Tu ești ocupat, nu? - Ai nevoie de mine? Sunt la dispoziția ta! - Nu vreau nimic! Te-am întrebat dacă tu ești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi om înseamnă în mod fundamental a fi orientat spre ceva ce te transcende, spre ceva ce stă dincolo și deasupra noastră, ceva sau cineva, un sens care trebuie realizat, o altă ființă umană care trebuie să fie întâlnită și iubită. Prin urmare, omul este el însuși numai în măsura în care se depășește și se uită pe sine”. Mai mult, trăirea în această optică de disponibilitate față de ceilalți ajută persoana să ia decizii dar și să direcționeze alegerile personale în folosul binelui celuilalt
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
extremitatea îngroșată a bastonului. Încovoindu-se o idee, cartilagiile cefei îi pocniră ca un dop de șampanie. Mătură cu privirea obiectele mizerabile din interiorul taximetrului și îndeplini formalitatea de a se informa. - Mă duci și pe mine până în orășelul nostru iubit, intoxicatule? Șoferul, intimidat o clipă de tăietura occidentală, costisitoare, a țoalelor ce-i fuseseră vârâte în ochi, își înghiți cu grijă înjurătura și, recăpătîndu-și controlul, își lăbărță pișicher către străin mușchii feței și îl arse c-un zâmbet. - Dar de ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Necutezând nici să se miște, pentru a nu o trezi pe infama Christinel, ipocrita soție a Savantului, dormind încolăcită la picioarele patului. Dar neîmpăcîndu- se nici să tacă, de groaza ca Profesorul, surprinzînd-o cu 134 DANIEL BĂNULESCU La cartierul meu iubit Dînga rînga da... Mă râd nemaipomenit Dînga rînga da... Și pe curs ce mă hlizesc Dînga rînga da... Hoții viața mi-o belesc Dînga rînga da... Sectoriste sectoriste Dînga rînga da... Te-am cules dintre-acatiste Dînga rînga da... Când te-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
supraveghetori, posturi bănoase, o listă impresionantă de descoperiri arheologice, dar procese verbale corecte și predări către tezaurul statului extrem de puține. Onorabilii polițiști au fost năimiți. Când, pe rând, la câte o săptămână, fiecare dintre cerberi dă cîte-o raită prin Bucureștiul iubit, pentru a deșela anatomiile unor cocote și pentru a-și mai încărca bateriile, după ce-și dosește purcoiul de bani necurați în buzunărașele unei bănci agricole obscure, unul dintre cei trei, sergent milos, istorisește șefilor săi 169 CEI ȘAPTE REGI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alungați de acolo de minuscula oră de închidere, cei mai gingași se retrăseseră către case, cei mai întărîtați nimeriseră aici. Acești puștani erau deci genul acela proaspăt reapărut de poeți, care nu se înghesuiau deloc să-i înalțe lui, Conducătorului Iubit, nici regimului, cântece de slavă, erau negativiști și, ca atare, puțini își văzuseră vreo consoană publicată pe undeva!! Ei erau, dar anonimatul ăsta nu părea să le știrbească prea tare din dezinvolutră. Dimpotrivă. Se comportau ca și cum tâmpitul ăla de Traian
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dincolo de limitele până la care acceptasem până atunci că este natural să icnească o doamnă. Și, într-adevăr, nici nu apucasem bine să-mi trag șosetele, că umbra aceea se dovedi într-atît de înfricoșată, încît îmi spuse că eram singurul ei iubit. Și mie mi s-a frânt inima de durere, fiindcă simțisem că fata aceea fusese cât putuse ea de amabilă, că se temea și că ar fi fost mai corect, din partea mea, să nu-i fi întețit răsuflarea prin nimic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sprijinite pe genunchi și să dispară... - Nu mă părăsi atât de iute, Adriane!... Iartă-mi limbarița, Domnul și Stăpânul meu! Știu că sânt mai urzicătoare decât o urzică și mai otrăvitoare decât o ciupercă. Ai fost și ești singurul meu iubit. Sânt o soție extrem de greu de suportat și neglijez să mă schimb. - "Nu mai neglija. Ce-i cu terasa, Mariușcă?" - Te-am văzut azi, pe la prânz, fîțîindu-te prin acel loc... Purtai un rucsac în spate. M-am apropiat. Dar n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bănulescu, căruia i-am negat mult timp calitățile de romancier, considerîndu-l unul dintre cei mai importanți poeți de azi, fondator al senzaționalei triade nouăzeciste, alături de Cristian Popescu și Ioan Es. Pop. Din cauza primului său roman - Te pup în fund, Conducător iubit! - era să stric una dintre cele mai vechi (și puținele mele) prietenii. Simplul fapt că mi-am intitulat cronica "Daniel Bănulescu, poet" l-a făcut pe autor să nu-mi mai vorbească vreo șase luni. Aș risca și acum, afirmând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toarce la cineva în brațe înseamnă că simte protecția prieteniei. Nu mai avea nicio replică : - Îl oprim! Îl va chema Tamba! Decizia fusese luată și botezat ad-hoc. Tocmai pe timpul acela rula la TV serialul preferat Tarzan și printre personajele iubite de mulți era maimuțica Tamba, însă motanul fiind fermecat n-a avut nicio reacție de împotrivire sau obiecție la auzul poreclei feminine și a adoptat acest supranume imediat. El va fi prietenul și confidentul lui Stani. Nu trebuiau să-și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]