243,069 matches
-
până la divinizare; le venera adânc și își făcuse deja un scop în viață din a le obține și a le consuma cu lăcomie. Acest scop îi era de neclintit. Era de-a binelea înnebunit după ele, obsedat până peste orice limită, până în măduva oaselor lui. În viziunea lui viciată, efectul acela halucinogen ar fi meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tu mie una ca asta? Răspunde, nu minți!, și iarăși se năpusti asupra lui Șerban cu lovituri dure, într-un elan de înflăcărare febrilă și atât de violentă, încât furia parcă-i furase mințile cu totul. În astfel de situații limită, adesea această furie îți dă puteri nebănuite, dar asta doar pentru o scurtă vreme, căci, peste foarte puține momente, cazi din nou în slăbiciunea din care te ridicaseși tu puternic, puțin mai înainte. Întocmai la fel făcu și femeia, fiindcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oameni într-o lună întreagă! Șerban, ce caut eu aici, de fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că ne-am certat tare. Tu te-ai enervat așa de puternic, depășind orice limită și nemaicunoscând nicio stavilă, încât, la un moment dat, în timp ce țipai la mine, ai căzut din picioare așa, ca din senin, pur și simplu. Nu-ți mai amintești? - Nu... 194 Rareș Tiron - Dar momentele când ți-am dat să miroși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ști să schimbe un bec, să bată un cui sau să împacheteze un colet. La poștă, plicul îi este închis și timbrat de funcționar, care se ocupă, firește, și de ambalarea pachetelor (între paranteze fie spus, zelul lucrătorilor nu cunoaște limite: poștașul literalmente aleargă de la casă la casă pentru a livra corespondența în cel mai scurt timp posibil). La magazin, de cele mai multe ori, vânzătoarea îi aranjează minuțios cumpărăturile în plasă și, dacă observă, în coș, fructe sau legume bătute, se oferă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pot trăi fără a-și exhiba orgoliul de hidră în orice ocazie). Desigur însă, toți respectă legea și chiar cel mai pompos Herr Doktor are un raport ancilar, de servitute absolută față de ea. Dar abia în Japonia aveam să descopăr limitele neverosimile ale iubirii față de dura lex. Mă aflu, împreună cu iubita, în vacanță la Nikko, unul dintre cele mai frumoase locuri istorice ale Japoniei medievale, plin de temple și de pagode peste care apasă, protector și calin, umbra marelui shogun Ieyasu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe când, în cel de-al doilea, nici măcar cadavrul nu este prezervat, pentru a putea fi, ulterior, resuscitat. Antinomia material/imaterial traduce fidel invariantele cinematice din cele două lumi: în general (și utilizez expresia cu grăuntele de sare obligatoriu, fiindcă, la limită, se pot găsi contraexemple și pentru un caz, și pentru celălalt), America și Europa sunt pline de vampiri, de zombie și de monștri inspirați de Frankenstein (celebrul roman de tinerețe al lui Mary Shelley), personaje pasibile de ridicol și pretabile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
acțiune! Este, și aceasta, adevărat. Totuși, mai mult decât atât, ne confruntăm aici, cred, cu un tip marcat de pragmatism generalizat, care însoțește modul de a gândi și de a fi al japonezilor. Spre deosebire de noi, japonezii sunt perfecți conștienți de limitele strâmte ale realității; ei știu că neacceptarea lor nu duce decât la nebunie și suferință inutile. În loc de fuga după himere, îmbrățișarea completă a chiar acestor limite, până când ideea însăși de un "mai bun" iluzoriu, un absolut care te pândește din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gândi și de a fi al japonezilor. Spre deosebire de noi, japonezii sunt perfecți conștienți de limitele strâmte ale realității; ei știu că neacceptarea lor nu duce decât la nebunie și suferință inutile. În loc de fuga după himere, îmbrățișarea completă a chiar acestor limite, până când ideea însăși de un "mai bun" iluzoriu, un absolut care te pândește din ceruri, idee care-ți picură în suflet, clipă de clipă, otravă și tânjire, se șterge, devine imposibil de formulat... Desigur, există și la noi bunul-simț care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Drăgan, Așa se scrie istoria! Christina Hole, Bucuria Crăciunului Gabriela Adameșteanu, Cele două Românii George Pruteanu, Cronica unei mari dezamăgiri Jean de la Fontaine, Fabule Livia Letca, Iași istorie sau poveste Mihai-Iosif Mihai, Istoria psihologiei. Altar al cunoașterii psihologice Dan Stoica, Limită de zbor Crenguța Docan, Lupino sau minunata legendă a lupilor tineri Sorin Radu, Miron Costin, Pictorul și gravorul Nicolae Brana Elizabeth Hough-Sechrist, Janette Woolsey, Poveste de Paști Monica Vasiliu, Privirea celuilalt / Le Regard de l'Autre (ediție bilingvă) Gabriela Moga-Lazăr
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
e un zid. Uitându se mai atentă, Magnolia a putut observa că ramurile fagilor împreună cu frunzele, refuzau categoric prezența cuiva din afară. Pădurea nu dorea să rămână, decât ea și copacii, copiii săi. Frunzele erau atât de multe că depășeau limita normală și stăteau neclintite, ca și cum nu ar fi reale. Magnolia a privit și s-a uimit, apoi și-a adus aminte despre discuția pe care a avut-o bunicul cu niște localnici. A reținut de atunci că pădurea de fag
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-se cu efectuarea semnului crucii. Apoi arunca pălăria în sus zicând: „Pălărie, ti-i ... pustie! Numai cucuveaua ... cucu nu-i!” Singurătatea îi intrase în oase, cântând în permanență în cap, i-a înveșmântat viața în negru și, trecând peste o limită pe care n-o mai suporta, ieșea afară reproșând cerului. Aruncând pălăria în sus își manifesta mâhnirea de atâta pustiu, alungând cu pălăria doar simbolic, către pustietate, arăta prin acest gest că este atât de nemiloasă încât a reușit să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sunt doar acesta, dar aș vrea să fiu mai mult decât atât. Am doar aceste calități, dar aș vrea să am și altele, mai mari și mai importante. Trebuie să fac mereu aceleași lucruri. Mă lovesc mereu de aceleași binecunoscute limite. Comit mereu aceleași greșeli și experimentez aceleași dezamăgiri... Din toate acestea nu se poate naște decât o infinită monotonie; o plictiseală teribilă". Dar întrebarea importantă la care trebuia să răspund era: cum pot avea un comportament de fond pozitiv, în fața
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
încă momentul potrivit pentru aceasta. Acum avem optzeci de ani și Martin Walser în ultimul său roman povestește despre cum Goethe, la șaptezeci și patru de ani, se îndrăgostește pasional de o femeie mult mai tânără, pasiune care eșuează la limitele ridicolului. Este o istorisire în care Martin Walser se oglindește? Ori a amânat în mod definitiv Gretchenfrage din Faust de Goethe întrebarea pe care Margareta o adresează lui Faust: "Ce crezi despre religie?". Întrebarea mea de fond atunci nu era
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la atitudinea mea liberă și tocmai de aceea responsabilă. Cu toate acestea eu nu sunt în totalitate nici programat dinainte prin moștenirea mea genetică sau prin subconștientul meu, nici complet condiționat de mediul în care trăiesc. Sunt, deși între anumite limite, liber. În ciuda tuturor argumentelor adoptate de către experții în fiziologia cerebrală, nu sunt nici animal, nici robot. În limitele caracteristicilor ereditate și ale condițiilor mediului înconjurător sunt liber în sensul autodeterminării și al autoresponsabilizării. Recunosc: libertatea de a alege și de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
programat dinainte prin moștenirea mea genetică sau prin subconștientul meu, nici complet condiționat de mediul în care trăiesc. Sunt, deși între anumite limite, liber. În ciuda tuturor argumentelor adoptate de către experții în fiziologia cerebrală, nu sunt nici animal, nici robot. În limitele caracteristicilor ereditate și ale condițiilor mediului înconjurător sunt liber în sensul autodeterminării și al autoresponsabilizării. Recunosc: libertatea de a alege și de a decide eu nu o pot dovedi teoretic. Însă o pot experimenta, continuu, în practică, ori de câte ori doresc acest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
animal urmează oricum să fie ucis, acest lucru ar trebui să fie făcut în modul cel mai nedureros și rapid posibil. Din păcate, în mediul creșterii animalelor suntem încă foarte departe de un statut definibil ca satisfăcător. Luând în considerare "limitele dezvoltării" și amenințarea iminentă a supraviețuirii speciei umane, astăzi este necesară nu doar cunoașterea științelor naturale, dar și protejarea și îngrijirea naturii. Versetul din Geneză (1, 28), astăzi deseori citat în mod greșit, " Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul", nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cursul timpului. Chiar în momentul când cerem ouă sau pui la preț ieftin sprijinim crescătoria intensivă modernă. Dacă și până în ce punct morala permite experimentele pe animale este astăzi obiectul unei violente polemici care nu ar trebui să degenereze, în limitele posibilului, într-o luptă ideologică între extremiști. Din ceea ce cunosc eu, nici un protector al animalelor onest nu pretinde să fie abolite experimentele importante, și din păcate necesare, asupra animalelor și să fie mutată în străinătate cercetarea de bază în domeniul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o refuzase tocmai din acest motiv. Oricine cunoaște admirabilele progrese ale științelor naturale din ultimile două secole începând cu Kant nu poate decât să se minuneze. Dar tocmai aceste progrese în cunoașterea naturii sunt cele care ne-au evidențiat propriile limite, în microcosmos, cât și în macrocosmos. Aceste limite nu trebuie să ne tulbure bucuria de a trăi, ci dimpotrivă, să ne determine la contemplație. Cu același profund respect al lui Immanuel Kant, filozof și om de știință care observa cerul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
admirabilele progrese ale științelor naturale din ultimile două secole începând cu Kant nu poate decât să se minuneze. Dar tocmai aceste progrese în cunoașterea naturii sunt cele care ne-au evidențiat propriile limite, în microcosmos, cât și în macrocosmos. Aceste limite nu trebuie să ne tulbure bucuria de a trăi, ci dimpotrivă, să ne determine la contemplație. Cu același profund respect al lui Immanuel Kant, filozof și om de știință care observa cerul înstelat deasupra lui, la fel și eu, înainte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se ascunde în spatele imaginilor, cifrelor, comparațiilor fizicienilor, asupra tuturor conceptelor, modelelor și formulelor matematice ale acestora. Dar mă întreb: vreun fizician sau om de știință va ajunge să-și pună mult mai clar acele întrebări fundamentale care par să dezvăluie limitele de netrecut ale cunoașterii lor? Motivele pentru a le pune sunt suficiente. Apropierea de un secret impenetrabil În zilele noastre s-a dezlănțuit polemica referitoare la evoluționism: "Credeți în teoria evoluției?", sunt întrebat deseori de creștinii fundamentaliști, în special în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a lui Plank h, constanta lui Boltzmann k, viteza luminii c...? Mi se pare că în fața cosmosului și întrebarilor rezultate din explorarea sa, omul trebuie să se recunoască modest: orice dorință de explorare și sete de cunoaștere scoate în evidență limitele științei și finitudinea omenirii. Ce este omul în acest univers? Cine vrea să se considere important în domeniul științei, economiei sau politicii și ignoră întrebările fundamentale ale vieții ar face bine să mediteze asupra "poziției în univers" pe care o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
insulă pustie, ci în mijlocul unei societăți. Secole de-a rândul, numeroase obiceiuri și norme au fost considerate evidente în societate. Erau garantate de către o autoritatea religioasă și patriarhală. În Europa, normele elementare pentru formarea persoanei umane în ciuda tuturor carențelor și limitelor sale au fost transmise timp îndelungat de familie, școală și Biserică. Dar în epoca modernă, odată cu răspândirea secularizării, și-au pierdut tot mai mult din caracterul evidenței și în același timp au devenit mai puțin obligatorii pentru comunitate. În culturile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mare curaj!... Am încercat acest lucru deseori personal, din păcate. La diverse întruniri în ziare sau reviste, în locul unor răspunsuri la aceste întrebări se preferă gluma, sau ironia... Dar, am observat și faptul că, dacă cineva este într-o situație limită, răspunsurile sunt dictate de emoții: ce sens are totul? Din ce cauză se întâmplă? Nu știu... Evident sunt și indivizi cinici, astăzi chiar și printre tineri, care termină în grabă cu această problemă rezolvând cu fraze de genul: oricum există
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe principiul umanității și regulii de aur a reciprocității, respectul față de viață, solidaritate, iubirea pentru adevăr și colaborare. După părerea mea, chiar și regulile fundamentale pentru o educație "pozitivă", precum aceea realizată de părinții care stabilesc cerințe clare, care pun limite și care acționează în consecință, pot fi eficiente doar pe baza unui fundament etic. Același lucru este valabil și pentru adulți: autoafirmarea reclamă uneori efortul dominării de sine. Golul spiritual interior se poate umple doar cu o viață care are
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trebui să își asume efortul de a se informa la fel cum am făcut noi privitor la chestiunile științifice. Nu poate să ignore literatura de bază filozofico-teologică din acest mediu, înlocuind argumentele serioase cu ironia ieftină; Dawkins își dovedește propriile limite când vorbește despre tipicul gust nebulos al teologiei ca de o disciplină care diferit de cum s-a întâmplat cu științele naturale sau în majoritatea altor domenii ale cunoașterii nu a înregistrat nici o schimbare de optsprezece secole încoace. În mod evident
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]