122,821 matches
-
întreabă iarăși Mihai, sorbind vodca, aruncînd, ca din întîmplare, privirea spre Maria: o vede stînd liniștită în fotoliu, total relaxată, cu gura încă plină de vodcă, pentru a-i savura, dureros, tăria, în vreme ce ochii ei mari, aproape închiși, conturează două linii lungi, negre, sub sprîncenele arcuite calm. Mai gîndește-te, spune ea, preocupată de țigara scoasă din pachet nu-i indicat să-l înfurii pe soțul meu după ce a făcut atîta pregătire, ba are și invitați... De ce? Cum de ce?! Pentru că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la telefon! Bine încuviințează Doina. Vrei să mă conduci pînă acasă? Mihai îi atinge cu vîrful degetelor brațul, invitînd-o spre ieșire. Aude lîngă el pasul ușor, pierdut în mocheta de pe culoar și i se pare că, aruncînd privirea pieziș, vede liniile plăcute ale trupului în mișcare, frînte de cîte o zvîcnire a capului ce-și reașază părul în gulerul ridicat al hainei de blană un gest spontan, plin de tinerețe. Afară, un vînt nebun învăluie din toate părțile. Mihai întinde mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oameni ca el l-au ucis pe soțul meu. Oameni ca el au fost mințiți, manevrați, dar niciodată n-au putut fi medii de cultură și sămănători ai ciumei. Dacă ar fi făcut lucruri grave, ar fi fost trecut pe linia moartă. Și, acum, indiferent de ce-a fost și ce-a făcut, rămîne cel care a crescut-o pe Doina. Prin ce-s mai bună eu ca el? Pentru că n-am încercat să scap de sarcină? Era prea tîrziu cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
anticamera directorului comercial este o canapea extensibilă, pe care, adeseori, se odihnesc inginerii ce fac de noapte ca ofițeri de serviciu. Alături de biroul secretarei, pe o măsuță, stau două telefoane: unul intern și celălalt, negru, mare, vechi, interurban, cu două linii. Săteanu, tremurînd de nervi și de furie că acasă la soacră-sa nu răspunde nimeni, își prinde capul între palme și, închizînd ochii, ascultînd vîntul din fereastră, cu bărbia sprijinită de receptorul telefonului interurban, retrăiește în amintire clipele serii cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
convingă că pot avea încredere în ei, le strîng mîinile în final și le urează drum bun. Imediat, autofreza pleacă, urmată îndeaproape de microbuz. Retras la adăpost de vînt, Mihai o ia din loc, strecurîndu-se pe lîngă zid, spre capătul liniei de transport urban, să meargă pînă în Cartierul de Nord. Mihai! se aude strigat din urmă. Doamna Aura! se bucură el, recunoscînd-o pe femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o sărută la încheietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dragoste pentru el că-i observă privirea în timpul orelor de curs un vîrtej întreg în capul lui, un fel de nebuloasă, în care, cînd și cînd, la șuieratul vreunui tren în gara din apropiere, sclipește, asemeni unei stele, ideea că linia ferată, peste care trec trenuri în viteză, e atît de aproape, la numai cîteva minute de mers. Pornește într-acolo, cu paltonul descheiat la piept, îndesîndu-și mîinile în buzunare; într-unul are plicul cu suta de mii, în celălalt stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mă simt prost... Profesorul ăsta efeminat și sardonic, cu povestea lui amuzantă, deși neplăcută... La naiba, era prea bun ca să fie autentic. Luminile din vagon se stinseseră, ne opriserăm din nou, iar un Intercity 125 trecu în viteză pe linia principală. Vârful trabucului licărea în întuneric. Profesorul își curăță gâtul de o flegmă groasă și continuă. Dave 2 credea el însuși asta. „Am norocul să fiu - scuzați expresia - un împuțit. Da, sunt norocos că sunt așa. Și vreți să știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei. Își parcau microbuzele muribunde și rulotele leproase pe terenurile virane din apropierea liniilor de cale ferată și veneau după bere Lamot. Aceștia erau cei pe care Cealaltă Carol îi dădea afară. Pe de altă parte, toți cei cu un aspect respectabil erau întâmpinați cu brațele deschise și cu o vorbărie nereținută, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
intrase într-o gară. Fereastra era oricum pe jumătate deschisă... M-am întins prin întunericul tăcut, călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe marginea liniei. Avea în mână o lampă de semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde, aprinse. Eu, să fiu în locul ’mneavoastră, domnule, nu aș coborî aici... Bărbatul avea un accent greoi din West Country și o figură cabalină. O aură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lanț, pregătind erupția spasmodică a fluturelui alb din pupa lui vâscoasă. Termină exploziv, împingându-și pentru ultima dată penisul aproape amorțit în dosul lui Dan, cu pieptul slab și sfârcurile excitate împinse în față ca și când ar fi rupt banda de la linia de sosire într-o competiție atletică, apoi se potoli. Se potoli, privi în jur și îl văzu pe Dan cu o expresie de agonie în ochi, o privire de căprioară muribundă, de o stupizenie inocentă, și observă cum, din craniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îmi rămăsese țintuit la gât, dar cealaltă mână se îndepărtase de esofagul meu, apropiindu-se de prohabul lui. Ce ar putea fi mai clar, ei? Tânărul slab, făcut covrig în portbagajul mașinii galbene de închiriat. L-au găsit în apropierea liniei abandonate de cale ferată, știi..., avea un aer împăcat, cu excepția găurii din cap. Pentru început, i-au luat la bani mărunți pe vagabonzi; iar asta le-a făcut mare plăcere. Numai că n-a durat prea mult și l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apropierii. — Unii ar putea spune chiar că nu are nici o importanță ce crezi despre sexualitate. Își scutură călcâiul, lăsând un pantof să cadă pe podea. Purta șosete scoțiene. — Până la urmă, sunt un catâr ciudat, o fundătură procreativă, un capăt de linie genetic. Se ridică, își descheie pantalonii și îi dădu jos. Chiloții de culoarea ficatului nu ascundeau nici o surpriză. — Așa cum spuneam în povestire, am încercat să mi-o trag singur, doar că rezultatele nu au fost dintre cele mai satisfăcătoare... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îl privea Naomi, se vedeau cojițe maronii și albe în cărarea din părul său. Fusese șocată să observe - e drept că-și dăduse și mai devreme seama, dar numai cu ajutorul mâinilor - că ceafa lui Alan nu era mai deloc rotunjită. Linia care unea creștetul capului cu locul unde părul îi atingea gulerul părea aproape perpendiculară. Naomi se scutură înfiorată. Asta îi accentuă starea de greață. Doctorul răsfoia ziarul. — Hmmmm... mormăi el, în semn de încuviințare a celor citite, în felul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aceluia. Nu, Bull ar fi reușit să înghită asta - dar în timpul liber. Pe Bull nu-l deranja aglomerația. Absolvent al unei școli particulare eminamente insignifiante, Bull era genul acela de rugbist impasibil, care împinge ritmic și în grămadă, și în linie. În urma meciurilor, se obișnuise să folosească aceleași tactici în barurile aglomerate ca să-și aducă la masă halbele înspumate de bere Pilsner, în care alcoolul sclipea cu lucirea cristalină a zahărului din care fusese extras nu de mult. Pe Bull nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ambele echipe din liga a doua. Tocmai de aceea, așa cum am mai observat, cronicile de divertisment pe care le redacta Bull erau pline de metafore și analogii sportive. De exemplu: „Les Jongleurs Diaboliques n-au reușit să treacă nici de linia de start cu tentativa lor de «teatru experimental» de la Diorama. Blocajele datorate lipsei de experiență, caracteristice pentru jocul de scenă al celor de la Les Jongleurs, mă îndeamnă să cred că spectacolul a fost regizat de răposatul Bobby Robson, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
coup de foudre pe care îl reprezenta chestia lui Bull. Asta îl făcea mai puțin bărbat. Revenise la faza adolescentină a homoerotismului. Tremura pe tușă, cu coapsele prea înguste să umple cracii largi ai pantalonilor de rugby. În apropiere de linia de treizeci de iarzi, Bull își exersa loviturile. Alan își dorea enorm să fie ca Bull - inimos, popular, acceptat. Ar fi dat orice să fie ca Bull. Alan își dădu iar părul după urechi. Nu simțise frigul când plecase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a avut cu echipa în turnee. Tocmai genul de povestiri care, spuse în alt context, i-ar fi revoltat pe acești oameni (universitari americani, fotoreporteri italieni, atașați diplomatici și alții asemenea lor). Numai că, în locul acela aflat la sud de Linia Verde, cu tencuiala umedă și picăturile de apă prevestitoare de rău, acei oameni n-ar fi putut decât să râdă, să râdă și iar să râdă. Odată eliberați, și-ar fi mijit ochii la lumină. Ar fi declarat: „Bull e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Canalului. Din pricina zilei răcoroase și a deciziei de nestrămutat pe care o luase, Bull simțea că e în stare chiar să-și ia zborul peste adversarii care, la doar câteva secunde după ce Bull interceptase mingea, se plasaseră între el și linia de marcaj. Bull fentă, forță și pocni cu palma lată - tare și rece ca un pui congelat - figurile în expectativă ale adversarilor. Avea impresia că ghetele lui erau dotate cu turboreactoare. Își accelerase goana pe teren. Auzea țipetele colegilor, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
reluare. Avea impresia că fug de el și, ridicându-se de la pământ, își apăsa plin de recunoștință palma pe fețele lor tumefiate, care se vindecau la atingerea Regelui. Erau clipe binecuvântate, când totul părea posibil. Apoi, când trecuse efectiv de linia de fund, Bull își dăduse seama că trebuia să ia o decizie. La viteza pe care o avea, ar fi putut chiar să-și ia zborul. Peste cei doi puști din tribună, cu fețele pline de coșuri, și mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
malul mării, la Brighton. Când intrase Alan, Bull își făcea de lucru fără jenă cu un pahar de sherry. Durase douăzeci de minute până când Alan scosese totul de la el — Meciul era excelent. Dave Gillis marcase de două ori chiar de pe linie și mai primiserăm dreptul la două încercări. Pur și simplu cred că nu gândeam, pentru că întârziasem în vestiar, nu găseam terenul. Ceilalți erau deja acolo. Cred că n-am fost suficient de atent când mi-am pus genunchiera... Făcuseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dramaturgul Tian Han, iar melodia aparține compozitorului Nie Er, inițiator al Mișcării Muzicii Noi din China. Cântecul este, de altfel, laitmotivul filmului " Fii în furtună", al cărui scenariu descrie întâmplările unui grup de intelectuali care s-au avântat în prima linie a luptei împotriva invaziei japoneze într-un moment crucial al existenței națiunii chineze, după invadarea și ocuparea de către trupele japoneze a celor trei provincii din nord-estul Chinei, în urma "Incidentului din 18 septembrie 1931". Cântecul s-a răspândit în toate colțurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Munții Qinling pornesc din estul provinciei Gansu și se întind spre vestul provinciei Henan și au o altitudine medie de 2.000-3.000 m. Principalul vârf Taibai are o înălțime de 3.767 m deasupra nivelului mării. Este o importantă linie geografică ce împarte China în nord și sud. Munții Marele Xing'an pornesc de la nord, din apropierea ținutului Mohe, provincia Heilongjiang și se întind spre sud până la cursul superior al fluviului Laoha, pe o distanță de 1.000 km. Are o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
950 miliarde de USD, cifră care reprezintă o treime din rezervele valutare mondiale și care poziționează China pe locul I în lume. În urma eforturilor depuse în ultimii peste 30 de ani pentru reformă, deschidere și modernizare, China a realizat în linii mari trecerea de la economia planificată la economia socialistă de piață, care se perfecționează tot mai mult. Concomitent, se dezvoltă și sistemul juridic și legislativ. Gradul de deschidere a pieței chineze este din ce în ce mai ridicat, iar mediul investițional este tot mai solid
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu 2010. 1. Structura economică a Chinei După proclamarea Republicii Populare Chineze, în 1949, structura economică a parcurs trei etape de dezvoltare: prima, până la sfârșitul anilor '70, când China a renunțat rapid la influențele economiei semicoloniale și a constituit, în linii generale, o bază pentru industrializare. A doua, din 1979 până la începutul anilor '90, când datorită aplicării unei politici de reformă și deschidere, structura economică a cunoscut evoluții pozitive, China intrând în etapa industrializării. A treia, a început din anii '90
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
China intrând în etapa industrializării. A treia, a început din anii '90, când guvernul chinez a propus crearea sistemului economiei socialiste de piață. În această etapă, care va dura până în anul 2020, concomitent cu desăvârșirea industrializării, China va realiza în linii mari și informatizarea. Pe parcursul a peste 60 de ani, raporturile dintre cele trei mari sectoare economice chineze agricultură, industrie, servicii, au cunoscut mari mutații. Începând cu anii '50 și până în 2012, ponderea agriculturii în produsul social total a scăzut de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]