6,722 matches
-
informez, peste voința celor care ne păzeau. Nu a mai făcut cumpărăturile la care era trimisă, a fugit repede acasă, unde era pe post de menajeră la mătușa sa, și i-a spus Eleonorei, soția lui Frumosu, dirigintele poștei, că mătușa ei și Toma, fiul ei - așa mă chemă de-acasă -, cu toate că în acte nașul meu de botez Dragomir Lungu, mă trecuse pe numele de Dragomir - sunt arestați, amănunte care mi le-a povestit u lterior. Ajungem la sediul jandarmeriei, suntem
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
câteva hectare cu pădure, cu preț de patru galbeni mari și patru găini plocon. Pădurea a fost repede scoasă și în loc repede plantată vie, care mai târziu, după moartea bunicului, a fost împărțită între cei patru feciori și o fată mătușa Irina, care m-a botezat pe mine femeie înaltă, frumoasă și foarte energică. Bunicul Vasile a fost și un bun meșter de instrumente pentru gospodăria podgoriilor: ciubere, butoaie, dejuri, teascuri și altele. În timpul iernii, acest fecior de răzeși a înzestrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
erau așezate teascul, căzile cu struguri și mai la o parte dejul și călcătorul în care un om surd călca. Din dejul în care se scurgea, mustul era dus cu cofele în butoaiele din cramă. La treaba asta lucrau mama, mătușa Irina și, cu un cofăiel, dam și eu ajutor. Lângă crama noastră, se afla un ulm bătrân, înalt, cu coroana de frunze în formă de umbrelă și în lumina frumoasă a zilei o țarcă-și cârâia cântecul în armonia toamnei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cu must și mă luptam cu moartea. Cât va fi durat această cumpănă nu știu, dar târziu, după ce mă trezisem din începutul morții, m-am văzut așezat sub ulm pe un lăicer, gol-goluț învelit într-o pătură și lângă mine mătușa Irina care m-a găsit murind și m-a tras înapoi din gheara morții. Prin iarba uscată am auzit pașii mamei depărtându-se se ducea la Huși ca să-mi aducă alte schimburi, alte haine și din ulm, țarca se uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
în făgașul ei de mai înainte. * Se revarsă Prutul. Era într-o vară, să fi fost prin 1908, în luna august, vară călduroasă, începuseră să se coacă perele și harbujii. Într-o zi, așezat în căsuța lui moș Gavril, bărbatul mătușii Irina, sora tatei, echipat cu ce aveam pe mine și fericit, ieșim pe bariera târgului, cotim la dreapta și intrăm pe drum de cară spre lunca Prutului. Plecasem de la moș Gavril destul de târziu, căldura se făcea tot mai mare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și glod, unul din flăcăi suduia pe Dumnezeu, el spunea că-i glumă și-l chema Nică. Era târziu, pe aproape de miezul nopții, când am ajuns la bariera târgului. M-am dus tot înainte în celălalt capăt al orașului, la mătușa Irina. Porțile încuiate, târgul dormea demult sub scurgerea necontenită a cerului; am sărit peste porți, am ciocănit pe la uși, pe la ferestre și, într-un târziu, în casă a clipit o luminiță și a urmat o întrebare. Am răspuns că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
sub scurgerea necontenită a cerului; am sărit peste porți, am ciocănit pe la uși, pe la ferestre și, într-un târziu, în casă a clipit o luminiță și a urmat o întrebare. Am răspuns că sunt eu, s-a tras un zăvor, mătușa Irina a rămas o clipă înlemnită în fața mea cu lumânarea în mână, apoi îmi făcu loc să intru. M-am oprit după ușă, am dat țolul jos din spate, apa curgea de pe mine ca dintr-un burete stors. Mătușa Irina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
zăvor, mătușa Irina a rămas o clipă înlemnită în fața mea cu lumânarea în mână, apoi îmi făcu loc să intru. M-am oprit după ușă, am dat țolul jos din spate, apa curgea de pe mine ca dintr-un burete stors. Mătușa Irina vorbea ceva și vorbea tare cum îi era obiceiul, eu nu auzeam și nu înțelegeam nimic. Eram scos dintr-ale mele de oboseală și de spaimă. Am lepădat tot de pe mine, m-a îmbrăcat cu un cămeșoi gros de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ale mele de oboseală și de spaimă. Am lepădat tot de pe mine, m-a îmbrăcat cu un cămeșoi gros de in, mi-a pus pe spate un cojocel. Dintr-o odaie venea miros adormitor de pere coapte. Până să aducă mătușa Irina mâncarea și un dărăp de pâine neagră, eu mai că-mi pusesem foamea la cale cu perele din grămadă. A fost bună și mâncare caldă ca în noaptea aceea, poate niciodată nu am dormit mai fericit. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
neagră, eu mai că-mi pusesem foamea la cale cu perele din grămadă. A fost bună și mâncare caldă ca în noaptea aceea, poate niciodată nu am dormit mai fericit. A doua zi, cu straiele uscate și de mână cu mătușa Irina, am mers acasă și predat părinților cu explicațiile necesare și cuvenite recomandări. Din ziua ce a urmat, au început frigurile care au durat vreo două-trei săptămâni, până la deschiderea școlii. Nimeni nu m-a certat, nimeni nu a mai vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
prietenul lui Lucică avea de pătimit. Aflase că-mi plac pozele și că mă interesez de pictură; într-o zi m-a luat cu el acasă să-mi arate un tablou frumos de un pictor mare. Tabloul era de la o mătușă a lui care îl avea de la soțul său, muzicant, mort la Paris. Era un tablou de N. Grigorescu, "Ștrengarul", un copil sărăcuț de prin mahalalele Parisului sau din Italia și era primul tablou de Grigorescu ce-l vedeam. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
academice s-au terminat pentru totdeauna. Când am ajuns la Huși, orașul începuse să se populeze cu refugiați. Se plătea orice sumă pentru o cameră, cum să găsim amărâții de noi locuințe cu parale puține? Am fost primiți, provizoriu, de mătușa Irina, mai târziu, iarna, am găsit două odăițe unde ne-am așezat sărăcia. Și aici câștigam câte ceva, îndeosebi cu mici portrete, asta ne mai îndulcea traiul și începusem a pune bani deoparte cu gând să mă întorc la școala de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Facultate, si nu oriunde, ci acolo unde își dorea cu orice preț. În timpul examenelor, familia hotărâse să locuiască la unchiul ei, polițistul de pe Griviței. Era foarte aproape de Gară de Nord, de unde se putea apoi deplasa foarte usor în orice direcție. Mătușa era croitoreasa de lux și-i lucra chiar primei doamne, fiind cât se poate de discretă și modestă în acest sens. Era o familie bine închegata, aveau o singură față pe care o chema tot Lăură, iar verișoarele se înțelegeau
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Dulcea nostalgie a vacanței fusese franța brusc de emoțiile unui examen greu cu sute de candidați pe câteva locuri. Era hotărâtă că, în caz de eșec, să renunțe definitiv la visul ei. - La ce te gandesti așa insitent? o întreba mătușa Teo. - La nimic altceva, decât la examene. - Nu prea pari a avea emoții!... - Nici nu am. Mă consider bine pregătită, dar niciodată nu se știe. Surprizele pot apărea de oriunde. Mi-aș dori să mă pot concentra la maximum, să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nu se poate... E peste puterile unui muritor de rând... . - Lasă că ești față deșteaptă și totul va fi bine!... Vom petrece la Lido, vom merge în Cișmigiu, ne vom plimba cu vaporașul pe Herăstrău, vei vedea... . Într-adevăr, premonițiile mătușei s-au adeverit și totul s-a întâmplat exact după scenariul ei...Media de la admitere a fost uluitoare, chiar și pentru Lăură însăși, o adevăratăa surpriză. Felicitările soseau de pretutindeni, dar eu începusem deja să pregătesc un alt examen, acela
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Ida, sora mamei sale. Familia Baumgarten aproape l-au înfiat pe tânărul Max, devenind a doua sa familie și având o influență copleșitoare asupra viitorului său. Unchiul său a devenit principalul mentor și confident în chestiuni politice și intelectuale, iar mătușa sa a reușit mai mult decât mama sa, l-a introdus în studiul scrierilor teologice. Aici a întâlnit-o pe Emmy, verișoară mai îndepărtată, prima lui dragoste, care a durat șase ani dar s-a destrămat, Emmy îmbolnăvindu-se psihic
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ascult cu atenție. Simt că sus e o întâlnire a junimiștilor și nu vreau s-o tulbur cu prezența mea. Un glas pătrunzător ajunge până la mine. Eglasul lui Creangă, care tocmai citește „Amintiri din copilărie”: „Apoi dar, mai rămâi sănătoasă, mătușă Mărioară!” Mă întorc la birjar. Mișa,mă tem că în sara asta n-am cam nimerit-o,pentru că nu se poate vorbi cu conul Vasile. Aici sunt toți junimiștii și el îi sufletul adunării. Mâine seară cred că,tot pe
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
unde era mascat un important obiectiv militar, o uzină de armament. In aceea zi, un avion a slobozit un obiect care a căzut la câțiva metri de casa noastră și a bunicilor. Ore de tensiune, de teamă ale bunicilor, mamei, mătușelor și de curiozitate infantilă a noastră, ale copiilor care pândeam explozia, până când un văr mai vârstnic cu vreo zece ani, și-a luat inima în dinți și, în ciuda opoziției femeilor, s-a apropiat, ne-a strigat că obiectul este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
lor și dezaprobau comportamentul rivalei, a cărei aroganță, după ele, îi enerva pe mulți. Dar Nastia refuza să le vadă și madam Segal era obligată de fiecare dată la o nouă scuză: fiica ei era fie la Chișinău la o mătușă, fie la Bălți, la o prietenă, fie la București, la o verișoară, niciodată în Bugaz. Altminteri, madam Segal era convinsă că noaptea, în jurul casei, dădea târcoale un necunoscut. Voia să-i strice sau să-i fure mașina de cusut, ca să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
natale. Familia lui Serghie Patraș a găsit la Tereblecea acareturile distruse și mai multe lucruri lipsă. Copiii, Constantin și Valeria, au continuat cursurile școlii primare din comună, iar din clasa a IV-a au trecut la Cernăuți, fiind găzduiți de mătușa lor, Eufrosina Mironovici. În 1943 au dat examene de admitere la Liceul “Aron Pumnul“ din Cernăuți, iar la 3 martie 1944 au fost nevoiți să părăsească împreună cu familia pentru totdeauna locurile natale, plecând într-o direcție necunoscută, cu ce s-
ANI DE PRIBEGIE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aldona Ioana Patraş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1707]
-
a continuat. Cei doi copii mai mari s-au descurcat cum au putut la Timișoara și au absolvit Școala tehnică. După absolvirea ei, Constantin a lucrat pe diferite șantiere, iar Valeria s-a angajat contabilă la Vatra Dornei, unde ajunsese mătușa lor din Cernăuți. Părinții cu fratele mai mic al soțului au stat în Bărăgan până în noiembrie 1955, când, după expirarea termenului privind domiciliul forțat, au plecat la Vatra Dornei pentru a se reuni cu familia și a fi mai aproape de
ANI DE PRIBEGIE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aldona Ioana Patraş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1707]
-
de preot, Irina, monahia Iuliana. Într-adevăr mama sa intrase între timp în mănăstirea Sfântului Acoperământ de lângă satul Ladyna, astăzi cartier al orașului Poltava, unde se aflau deja călugărite la acea dată, sora sa, monahia Agapia, și mama sa, deci mătușa și bunica lui Paisie. Această povestire apare în text prin graiul cumnatei, prin redarea vorbirii directe așadar, și este străbătută de același ton liric și fior de sensibilitate care au caracterizat și scena despărțirii din apropierea Reșetilovkăi. Ritmul este foarte lent
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tras clopotul, când a murit. În anul 1949 eram hotărâtă să părăsesc casa părintească și să mă realizez profesional. Tata, în schimb, avea intenția să mă mărite. Așa că a trebuit să “fug“ de acasă. Cu ajutorul unui unchi și al unei mătuși din București, am absolvit Școala Tehnică Sanitară din Sibiu și am cerut repartiție la Bacău. Aici am lucrat la Spitalul Municipal, secția radiologie, unde eram pe vremea aceea singurul cadru medical cu studii de specialitate.
POVESTE TRISTĂ DAR ADEVĂRATĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
din urmă și cu sprijinul autorităților, au început să și ridice case, din chirpici, cu acoperișuri învelite cu paie sau papură din balta Ialomiței. Dar pentru că persecutarea părinților nu mai înceta, a trebuit să plec din Râmnicu Sărat la o mătușă din comuna Aluniș de lângă Slănic Prahova. Așa că miliția nu m-a găsit la domiciliul din Râmnicu Sărat, iar părinții au putut evita persecuțiile. Așa rezulta că noi, copiii, eram “fugari din proprie inițiativă“. Până la urmă, ca să nu mă ascund mereu
POVESTEA VIEŢII MELE DE REFUGIAT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Flueraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1682]
-
planul refăcut, dar care viza acum nu Iugoslavia, ci Marea Britanie, căci se primise între timp invitația ca Prințul Moștenitor al Coroanei României să reprezinte Familia Regală a României la funeraliile reginei Alexandra, văduva regelui Angliei, Eduard al VII-lea, și mătușa Reginei Maria. Carol considera că acesta este momentul propice pentru a-și pune planul în aplicare. Cu o zi înaintea plecării la Londra, Carol a expus Reginei Maria nemulțumirile sale față de autoritatea fraților Brătianu, dar aceasta nu i-a dat
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]