5,675 matches
-
cap căciulițe, cu fire colorate sau cu flori. Brâiele purtate de bărbați erau late, adesea lungi, de culoare închisă, ce contrastează cu restul costumului. Brâiele purtau motive geometrice și erau adesea, greu de țesut, chiar și de cei mai iscusiți meșteri.<br>Spre deosebire de vremurile de astăzi, în trecut, un costum tradițional avea un aspect irepetabil, unic, fiind adesea împodobit cu motive specifice unei regiuni sau a unui sat sau a statutului social al purtătorului. Astăzi portul tradițional moldovenesc este purtat rar
Portul tradițional moldovenesc () [Corola-website/Science/325834_a_327163]
-
unic, fiind adesea împodobit cu motive specifice unei regiuni sau a unui sat sau a statutului social al purtătorului. Astăzi portul tradițional moldovenesc este purtat rar, preponderent la sărbătorile cu caracter cultural sau artistic. Aceste costume sunt rar create de meșteri populari. Folosindu-se numai pe scenă sau ca indicator al apartenenței etnice, acesta a dispărut complet din regiunile rurale. Costumul popular femeiesc din zona Moldova are o structură unitară, fiind format din cămașă tradițională (ie), poale, catrință, brâu și bârneață
Portul tradițional moldovenesc () [Corola-website/Science/325834_a_327163]
-
și „Festivalul Obiceiurilor de Iarnă” sunt tot atâtea prilejuri de afirmare a talentelor locale și de creștere a coeziunii sociale locale. Concomitent s-a inițiat un veritabil program de revenire a tradiției portului popular local prin „Balul Gospodarilor” și susținerea meșterilor care lucrează obiecte de îmbrăcăminte populară, precum și alte produse de artizanat, îmbogățirea colecției etnografice aflată în incinta Școlii Generale din comună. Formațiile de amatori ale comunei au participat și la diferite manifestări la nivel județean precum și la programe artistice susținute
Sucevița, Suceava () [Corola-website/Science/325052_a_326381]
-
și lespedea funerară a mormântului. În cor își făcea simțită, până nu demult, prezența și o cristelniță datată din anul 1404 și care purta inscripția ""anno domini millessimo CCCCIIII tempore regis Sigismundi"". Această cristelniță a fost prelucrată în atelierele marelui meșter Leonhardus, la fel ca mai toate cristelnițele din jurul Sibiului: la Sibiu în corul bisericii evanghelice, Șeica Mică, Daia, Sighișoara, Mediaș, Șaeș, Brădeni, etc. Deși era păzită, cristelnița a fost furată. În nava centrală se vede tribuna orgii ce prezintă o
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
toate muncile agricole. Vară plecau la câmp dup ace terminau treburile gospodărești, ducând uneori în brațe un copil șip e cap oală de lut cu mâncare, obicei moștenit de la femeile dace. Bărbații, la rândul lor s-au dovedit a fi meșteri buni în construirea locuințelor și anexelor gospodaresticat și confecționarea obiectelor de uz caznic și uneltelor de muncă. Priceperea buciumenilor în construirea caselor de lemn cu acoperișuri din șindrila l-a impresionat pe generalul Presan, care a angajat câțiva țărani din
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
plăcere să privești fetele intrecandu-se la torc ori la înfloratul cămășilor cu pui și să le auzi cântând „A plecat badea la coasă”, „Colea-n-vale la fântână” etc. Nu lipseau la aceste șezători flăcăi că Pâslaru Costică și Ursache Costică, meșteri neîntrecuți în cântatul din frunză, fluier și caval. Aceste șezători la care se spuneau glume, ghicitori, povestiri deosebite erau minunate prilejuri de afirmare și păstrare a graiului foarte bogat și nuanțat al localnicilor. În vacanțele de vară și iarna sub
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
similară, în privința detaliilor anatomice ale figurilor, în trasarea contururilor mâinilor dar și în ceea ce privește ornamentarea fondului și celelalte elemente de decor, cu un alt exemplar provenit de la biserica de lemn din Purcăreț, fiind vorba în acest caz de mâna unui alt meșter iconar.
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
Hărcana. Tradiția locală reține ca loc de origine al bisericii de lemn din Hărcana localitatea Poșaga de Sus. Transportată cu mocanița de la Poșaga la Turda, apoi cu carele cu boi, biserica este refăcută în anul 1955 la Hărcana sub conducerea meșterului Puf Ilie, cel care a construit în 1928 și 1936 și cele două biserici de lemn din Poșaga de Jos, biserici ce le-au înlocuit pe cele vechi. La o verificare mai atentă a documentelor și lucrărilor de specialitate publicate
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
Praga, bazată pe colecția împăratului Rudolf al II-lea. Festivalul de vară dedicat lui Shakespeare are loc cu regularitate în curtea interioară a Palatului Pârcălabului. În interiorul curții a treia se găsește Statuia Sf. Gheorghe, realizată în anul 1373 de către doi meșteri din Cluj, la comanda împăratului Carol al IV-lea. Monumentul este prima statuie ecvestră de for public realizată din bronz în perioada medievală. Cartierul din jurul Cetății Pragăi este denumit Hradčany. Cetatea Pragăi este locul unde are loc acțiunea nivelului doi
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
împărat al Sfântului Imperiu Roman, care își dorea ca noua catedrală să fie o biserică de încoronare, o criptă a familiei, cameră de tezaur pentru cele mai prețioase relicve ale regatului și ultimul loc de odihnă al sfântului Venceslau. Primul meșter constructor a fost francezul Matthias din Arras, desemnat de la palatul papal din Avignon. Matthias a proiectat structura de ansamblu a clădirii în stil gotic francez: o bazilică cu trei nave, cu un transept scurt, o absidă în formă de decagon
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
raze. Cu toate acestea, el a construit doar partea estică a corului: arcadele și ambulatoriul. Structura verticală în stil gotic francez târziu se observă și astăzi în aspectul actual al catedralei. După moartea lui Matthias în anul 1352, un nou meșter constructor a preluat construcția catedralei. Acesta a fost Peter Parler, care avea la acel moment doar 23 de ani și era fiul arhitectului bisericii Heilig-Kreuz-Münster din Schwäbisch Gmünd. Parler a lucrat la început doar după planurile lăsate de predecesorul său
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
în perioada în care Parler a coordonat construcția catedralei, așa cum se poate vedea în console, în buiandrugi și, în special, în triforiu, unde sunt reprezentate fețe ale membrilor familiei regale, ale sfinților, ale episcopilor de Praga și ale celor doi meșteri constructori, inclusiv Parler. Lucrările la catedrală, cu toate acestea, au avansat destul de lent, pentru că între timp împăratul l-a însărcinat pe Parler și cu multe alte proiecte, cum ar fi construcția noului Pod Carol din Praga și a mai multor
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
când Peter Parler a murit, erau finalizate doar corul și unele părți ale transeptului. După moartea lui Peter Parler în 1399, fiii lui, Wenzel Parler și, în special, Johannes Parler, i-au continuat munca; lor le-a succedat un anumit meșter Petrilk, care provenea, potrivit relatărilor, din atelierul lui Parler. Sub acești trei meșteri, au fost finalizate transeptul, turnul mare de pe latura de sud și frontonul care leagă turnul cu transeptul sudic. Pe sub acest portal poreclit "Poarta de Aur" (probabil datorită
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
transeptului. După moartea lui Peter Parler în 1399, fiii lui, Wenzel Parler și, în special, Johannes Parler, i-au continuat munca; lor le-a succedat un anumit meșter Petrilk, care provenea, potrivit relatărilor, din atelierul lui Parler. Sub acești trei meșteri, au fost finalizate transeptul, turnul mare de pe latura de sud și frontonul care leagă turnul cu transeptul sudic. Pe sub acest portal poreclit "Poarta de Aur" (probabil datorită mozaicului auriu cu Judecata de Apoi) intrau regii în catedrală pentru ceremoniile de
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
Biserica Valea Danului - monument istoric Casa Memorială poet: "Ion Popa Argeșanu" Scrisă de Academicianul Dan Gherasimescu Domnul Negru Voda trecu munții încoa spre Argeș, pe drumul lui Vodă cătând loc de mânăstire și de pomenire, dă poruncă celui mai vestit meșter Manole să caute prin părțile locului oameni cu frică de Dumnezeu care știu a lucra cea mai frumoasă mânăstire cum n-o mai fi alta. Pe sub poale de pădure, pe văi cată și adună nouă meșteri mari Dan, Iașu, Sasu
Valea Danului, Argeș () [Corola-website/Science/324852_a_326181]
-
poruncă celui mai vestit meșter Manole să caute prin părțile locului oameni cu frică de Dumnezeu care știu a lucra cea mai frumoasă mânăstire cum n-o mai fi alta. Pe sub poale de pădure, pe văi cată și adună nouă meșteri mari Dan, Iașu, Sasu, Micu, Rodovan, Faur, Maș, Albu și Calu, cu toți se-nvoiesc să-i facă lui Vodă cea mai frumoasă mânăstire. Se zice că Manole se sfătuia mereu cu prietenul său , dulgherul Dan cum să fie bine
Valea Danului, Argeș () [Corola-website/Science/324852_a_326181]
-
cea mai frumoasă mânăstire. Se zice că Manole se sfătuia mereu cu prietenul său , dulgherul Dan cum să fie bine să nu îl supere pe Vodă. Când fu la coperiș veni Vodă cu oștenii săi să se-nchine. De pe coperiș meșterii îi zic: - Ce zici Doamne? Bun lucru mi-ați făcut, dar acum, dacă ar fi să mai faceți alta mai frumoasă ați putea? - Ehe, cu mult mai frumoasă, Doamne. Supărat Vodă stă și se gândi apoi porunci oștenilor să surpe
Valea Danului, Argeș () [Corola-website/Science/324852_a_326181]
-
făcut, dar acum, dacă ar fi să mai faceți alta mai frumoasă ați putea? - Ehe, cu mult mai frumoasă, Doamne. Supărat Vodă stă și se gândi apoi porunci oștenilor să surpe scările și schelele. - Ce facem, ce facem, se-ntrebau meșterii? - Las că vă scap eu și de asta, le zice Dan. Din șița rămasă le face la toți haripi, le leagă de mâini, se închină și zboară care-ncotro. Manole sări primul dinjos de mânăstire, apoi ceilalți și unde cădeau
Valea Danului, Argeș () [Corola-website/Science/324852_a_326181]
-
Comunei Lopătari și cu Universitatea din București. Zona este bogată atât din punct de vedere cultural, cât și natural, însă cea mai importantă resursă a teritoriului este legătura dintre natură și cultură. Această legătură se exprimă atât în plan material (meșteri în chihlimbar, meșteri pietrari, meșteri sculptori în lemn, etc), dar mai ales pe plan imaterial, prin poveștile care au apărut pe baza fenomenelor și elementelor geologice. Multe dintre aceste povești aduc laolaltă creaturi fantastice precum balauri, căpcăuni, uriași, spirite și
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Palatul Cantacuzino, supranumit și „Micul Trianon”, a fost construit la Florești, județul Prahova de boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis "Nababul", și i-a fost lăsat moștenire fiului său Mihail G. Cantacuzino. Palatul a fost realizat de meșteri francezi, într-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo și neoclasice, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, care mai proiectase pentru același boier palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, cunoscut sub denumirea de Palatul Cantacuzino din București, care adăpostește
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
mai ales în porțiunea decapată a fundației. Între anii 1790-1822 i s-au adus modificări substanțiale, mărindu-i-se lungimea și adăugându-i-se un nou altar. Înfățișarea barocă a fost amplificată prin înălțarea cu 4 m a turnului de meșteri din Ucraina, adăugând o turlă în stil rococo, modelată din plăci de bronz și încheiată printr-o cruce fixată pe un glob aurit. Pilaștrii cu capiteluri în volute pe deasupra intrării, precum și ornamentația turnului dau un aspect baroc întregii clădiri. După
Biserica Sârbească din Arad () [Corola-website/Science/322699_a_324028]
-
celelalte două cu scene istorice), așezate pe boltă și executate în jurul anului 1845 de către pictorul Nicolae Alexici care în anul 1863 realizează și pictura iconostasului. Sculpturile de pe iconostas aparțin sculptorului Mihai Ianici. În sanctuar se află o icoană operă a meșterului Ștefan Tenețchi, reprezentând pe Maica Domnului. În biserică sunt păstrate cele mai vechi steaguri ale breslelor din Arad. În biserică se află mormântul lui Sava Tekelja (1761-1842), patriot sârb.
Biserica Sârbească din Arad () [Corola-website/Science/322699_a_324028]
-
din bârne de stejar cioplite în patru fețe. În mod neobișnuit, bârnele erau încheiate în cheotori cu capete afară și se prelungeau sub streașină în console tăiate decorativ în trepte. Sistemul de îmbinare sugerează fie un arhaism fie lipsa unui meșter de biserici care să stăpânească cheotorile netede bisericești. "„Biserica este ridicată la anul 1700 din lemn, pe cheltuiala credincioșilor, fiind întăbulată pe numele comunității bisericești. Lungimea ei este de 12 m, lărgimea de 6 m și înălțimea de 4 m.
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
de O.N.T. (director pe atunci fiind Sergiu Dumitru) și de asociație. Acoperișul cabanei a fost luat de vânt și înlocuit în 1938, 1947 și 1959. Lucrările au demarat de îndată, angajat fiind pentru executarea lor antreprenorul Petre Păscu, bun meșter și om de suflet, care a realizat numeroase amenajări turistice în Bucegi și Piatră Craiului, a făcut primele marcaje ale C.C.R. etc. Puțini dintre cei care astăzi poposesc la cabană Caraiman cunosc eforturile prin care s-a înălțat, cu sacrificii
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
precum acoperământul de potir, cusut cu fir de aur și mătase, din vremea ctitorului. În apropiere de zidul vestic al bisericii se află un monument funerar, reprezentând doi copii mângâiați de un înger. Această sculptură a fost executată de un meșter italian la comanda logofătului Neculai Canta (Cantacuzino) și a soției sale, Pulcheria Sturdza. Monumentul a fost ridicat în amintirea unei cumplite tragedii petrecute în anul 1843 la conacul de la Horodniceni. În una din zile, doi copii ai logofătului, Matei (1823-1843
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]