6,144 matches
-
mult decât valoare instrumentală, deoarece ele produc organisme individuale care au valoare intrinsecă 56. Nefiind relațională, valoarea intrinsecă este concepută asemenea unei proprietăți obiective 57, caz în care pot fi formulate trei tipuri de obiecții filosofice, și anume, din perspectivă metafizică, epistemologică și motivațională 58. Obiecția metafizică constă în exprimarea îndoielii cu privire la posibilitatea existenței unei asemenea proprietăți dacă între aceasta și trăirile sau dorințele unor creaturi înzestrate cu sensibilitate nu ar fi nici o conexiune necesară. Valoarea intrinsecă ar fi o entitate
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
produc organisme individuale care au valoare intrinsecă 56. Nefiind relațională, valoarea intrinsecă este concepută asemenea unei proprietăți obiective 57, caz în care pot fi formulate trei tipuri de obiecții filosofice, și anume, din perspectivă metafizică, epistemologică și motivațională 58. Obiecția metafizică constă în exprimarea îndoielii cu privire la posibilitatea existenței unei asemenea proprietăți dacă între aceasta și trăirile sau dorințele unor creaturi înzestrate cu sensibilitate nu ar fi nici o conexiune necesară. Valoarea intrinsecă ar fi o entitate ciudată, diferită de orice altceva din
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
considerăm temeiuri ale acestora. A le concepe în mod independent nu este o eroare, întrucât dacă orice motiv sau rațiune a oricărei acțiuni ar fi dependentă sau derivată din altele, atunci care ar mai fi temeiul? Ajungem astfel la problema metafizică a naturii temeiului. În cele din urmă, în ordine metafizică, temeiul ultim trebuie să fie ireductibil. Obiecția epistemologică ține de modul în care am putea știi că o anumită entitate are valoare intrinsecă, dată fiind diversitatea opiniilor susținute și a
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nu este o eroare, întrucât dacă orice motiv sau rațiune a oricărei acțiuni ar fi dependentă sau derivată din altele, atunci care ar mai fi temeiul? Ajungem astfel la problema metafizică a naturii temeiului. În cele din urmă, în ordine metafizică, temeiul ultim trebuie să fie ireductibil. Obiecția epistemologică ține de modul în care am putea știi că o anumită entitate are valoare intrinsecă, dată fiind diversitatea opiniilor susținute și a intuițiilor. Problema este dată de faptul că nu dispunem de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ulterioare și ilustrează teza conform căreia analiza formală și conceptuală pot asigura coerența teoretică a unui domeniu. 3.1.1. Descriptiv și normativ Orice demers filosofic interogativ are drept scop, prin natura lui și prin situarea reflecției într-un orizont metafizic, lămurirea condițiilor de posibilitate și de inteligibilitate ale unor concepte categoriale și principii întemeietoare. În acest sens, prin asumarea domeniului conceptibilității, filosofia este o construcție conceptuală normativă a cărei robustețe depinde de coerența internă și rigurozitatea derivărilor raționale. De aceea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
tip religios, analizez și această dimensiune a constituirii unui discurs etic despre mediul natural. 4.1. Argumentul valorii intrinseci sau "argumentul ultimului om" Argumentele în favoarea eticii mediului depind, desigur, de ceea ce înțelegem prin etică. Unii autori resping perspectivele deontologice sau metafizice și iau în considerare judecățile morale și ceea ce înseamnă a trăi în conformitate cu o normă morală. În acest sens, se admite că și cel care trăiește după alte norme decât cele convenționale, trăiește totuși după anumite norme. Drept consecință, este acceptat
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
straneitatea naturii prin aceea că naturalizează omul, îl apropie mai mult de natură, iar nu prin aceea că spiritualizează natura. Omul este parte a naturii și se supune legilor naturii. Natura încetează să mai fie stranie din punct de vedere metafizic, așa cum o descria Descartes. Dar omul este și deosebit de restul naturii prin aceea că poate constata care sunt consecințele competiției pentru supraviețuire dintre specii. Ca urmare, noua filosofie a naturii este naturalistă, dar nu reducționistă. De aici rezultă și nevoia
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
calitativ, așa cum ar fi atracția universală, însă, în cele din urmă, criteriile de științificitate au fost îndeplinite numai de construcțiile teoretice bazate pe o abordare cantitativistă a fenomenelor. Extinderea domeniului moralității ar fi justificată în ecologia profundă pe o bază metafizică asigurată prin depășirea presupozițiilor de tip cartesian ale modernității. Față de un asemenea demers teoretic pot fi formulate obiecții. În primul rând, recunoașterea interdependențelor la nivel ecosistemic nu presupune în mod necesar recunoașterea unor relații de tip moral între entitățile aflate
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Kant, ele sunt scopuri în sine. Ecologia profundă nu poate fi redusă la o simplă critică a cartesianismului și la o resuscitare a interesului pentru spiritualitatea orientală. Ecologia profundă este o teorie complexă, cu mai multe nivele de construcție: • Nivelul metafizic. Omul este parte a naturii, iar toate părțile au aceeași demnitate ontologică. În ontologia socială nu contează individualitatea autonomă, ci sinele și țesătura naturii. • Nivelul epistemologic. Este necesară o perspectivă holistă. Sesizarea întregului și a interdependențelor se realizează intuitiv. Moralitatea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
numita teză a identificării. Realizarea de sine presupune identificarea eului personal cu întregi din ce în ce mai cuprinzători, până la nivelul cosmosului ca întreg. Această identificare este mai mult decât o stare psihologică, ci ea presupune conștiința faptului că fiecare este prins în ordinea metafizică într-o rețea de dependențe și într-o lume a interconectivității. Științele vieții ne permit să înțelegem această idee pe care o regăsim în Budism, în Daoism, dar și în filosofia lui Spinoza. Urmare a interconectivității atotcuprinzătoare, omul încetează să
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fi definită relațional, prin interdependențele cu celelalte părți, în condițiile în care întregul are prioritate ontologică. Din punct de vedere etic rezultă că grija față de sine este grijă față de întregul cu care s-a produs identificarea. Așadar, dintr-o perspectivă metafizică ne situăm în condiții de similaritate cu panteismul imanentist propus de Spinoza și recunoaștem totalitățile și inter-conectivitatea. În termenii lui Naess, recunoaștem unitatea universului și legăturile multiple dintre toate părțile sale. Drept urmare, omul devine o parte a universului sau a
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
subzistență. Acest tip de vânătoare nu răspunde unor nevoi fundamentale sau primare, așa cum ar fi procurarea hranei, ci asigură plăcerea sau petrecerea timpului liber. Vânătoarea sportivă este apreciată de unii teoreticieni ai mediului drept întruchiparea pură a răului în sens metafizic absolut deoarece sunt vânate pentru plăcere animale care se luptă pentru propria lor viață, așadar facem în mod intenționat din moarte un scop și dăm viața pe moarte, lumina pe întuneric 286; • vânătoare ritualică, cu rol religios sau cultural, practicată
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a iubirii devine vectorul care garantează luarea unor decizii care sunt conceptibile în principiu drept cele mai bune. Cred că, în cele din urmă, anonimatul generațiilor viitoare reprezintă o limitare care nu poate fi depășită, însă putem identifica diverse temeiuri metafizice care să susțină "lanțul iubirii". De exemplu, Visser't Horft Hendrik Ph. ia în considerare un asemenea argument metafizic în favoarea generațiilor viitoare, și anume, unul care pornește de la sensul vieții, adică de la asumarea caracterului constitutiv al unei proiecții temporale asupra
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
că, în cele din urmă, anonimatul generațiilor viitoare reprezintă o limitare care nu poate fi depășită, însă putem identifica diverse temeiuri metafizice care să susțină "lanțul iubirii". De exemplu, Visser't Horft Hendrik Ph. ia în considerare un asemenea argument metafizic în favoarea generațiilor viitoare, și anume, unul care pornește de la sensul vieții, adică de la asumarea caracterului constitutiv al unei proiecții temporale asupra generațiilor viitoare în configurarea sensului vieții 329. Un alt argument metafizic puternic biologizant găsim la Hans Jonas, argument care
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Hendrik Ph. ia în considerare un asemenea argument metafizic în favoarea generațiilor viitoare, și anume, unul care pornește de la sensul vieții, adică de la asumarea caracterului constitutiv al unei proiecții temporale asupra generațiilor viitoare în configurarea sensului vieții 329. Un alt argument metafizic puternic biologizant găsim la Hans Jonas, argument care constă în considerarea perpetuării speciei ca o valoare supremă 330. În fine, un argument interesant din perspectiva demersului teoretic propus în acest studiu este cel propus de Feinberg într-o analiză în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ca o valoare supremă 330. În fine, un argument interesant din perspectiva demersului teoretic propus în acest studiu este cel propus de Feinberg într-o analiză în care unifică problema mediului înconjurător și aceea a generațiilor viitoare din perspectiva statutului metafizic al unor asemenea entități precum rocile și speciile sau generațiile viitoare. Feinberg 331 face distincție între ființe care au drepturi și ființe care au interese. Ființele care au interese au capacitatea de a beneficia de un drept. Rocile și plantele
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
identificarea cu natura, la o nouă atitudine față de natură ca valoare intrinsecă și la grija față de natură. Locul nostru în natură este regândit, iar experiența vieții este percepută altfel. Dar procesul nu este doar unul psihologic, ci își are temeiul metafizic în recunoașterea interconectivității tuturor nivelurilor existenței, de la microcosmos la macrocosmos. Putem deosebi între diverse nivele ale integrării, de la indivizi care se află în ecosisteme la relații între ecosisteme și până la nivelul biosferei. O obiecție puternică față de o asemenea concepție holistă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
necunoscutul. Ontologie și poetică (2007); Spiritul de finețe. Cincisprezece meditații (2009); Celălalt Hasdeu. Doctrina esoterică (2009); Probleme ale interpretării (2011); Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică (2012); Poetica imaginii. O fenomenologie a inaparentului (2015). Traduceri din Gabriel Marcel, Jurnal metafizic (1995) și Teilhard de Chardin, Mediul divin (2007). Dorin Ștefănescu, Poetică fenomenologică. Lectura imaginii (c) 2015 Institutul European Iași pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 www.euroinst.ro; euroedit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transparent al devenirii, cel care le primește la sine și le reverberează spre cerul formelor eterne. Aici poezia "se înalță până la càstele regiuni ale ideei", căci ea "renunță la tot ce ar putea-o îndepărta de condiția ei meditativă, filosofică, metafizică"34. Mediu văzut - cum spune Platon - ca într-un vis, prin vălul diafan ce lasă să se străvadă peisajul inaparentului: "Paseri, mari paseri stymphaliene/ Ce bat din aripe de vis,/ Paseri mari cu himerice pene/ Nălucind un divin Paradis,/ Oh
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ai celor nevăzute,/ Și-n seninătatea noastră se-ncheagă mărturii?/ Sau plămădim noptatici în gropile tăcute/ La rădăcina lumii doar negre bogății?"1. Întreaga poezie a lui V. Voiculescu pare să se scrie în căutarea unui răspuns la aceste întrebări metafizice. Răspuns imposibil de dat, căci el se retrage pe măsură ce atrage, se lasă urmat până în ștergerea oricărei urme, acolo unde, dincolo de ceea ce se vede, "răspunde/ Conturul vag al unei alte lumi", imaginea transparentă a străbaterii prin nevăzut: "Răspunsul, pururi urma unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al principiilor antagonice care stau la baza creației. Nici neadevărul nu putem spune că e, ci nimicul unui altceva, imaginea întoarsă în golul nevederii. Nu mai e vorba acum de trupul redus la nimicul posibilei sale restaurări. Este nimicul absolut, metafizic, întunericul în care vederea se avântă în gol: Odată cu lumina/ înălțăm în palma noastră/ și bezna. Bezna/ dinăuntru, nu dinafară/ pentru că așa/ e clădit fiecare lucru;/ tot ce a fost și tot ce va fi.../ Sămânța din care/ ies lucrurile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
74. 52 "La cele două laturi de jos, pământești, le-aș zice dimensii pasionale - bucuria și durerea - la care se limitează materialismul, trebuie să adăogăm o a treia, înălțimea, dimensiunea spiritualității...Și transfigurându-ne să trecem în a patra dimensiune metafizică, în extaz și sfințenie", adică într-un spațiu de viață "architecturat cu dimensiunile adâncirii și înălțimii (s. n.) la infinit" (Vasile Voiculescu, Confesiunea..., în op. cit., p. 405). 53 CXCI (37) (1955), în op. cit., p. 289. 54 Soarele lăuntric este imaginea centrului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Hotărât, șeful se pricepea să le ridice starea de spirit ca nimeni altul! Și era și cazul, în peisajul dezolant ce se înfășura tenace împrejurul lor. Mda, în definitiv, cât de înaltă le era misiunea printre nomazi depindea de altitudinea metafizică a măsurării; trimiterea gândului pe o asemenea pasarelă măiastră între meșteșugul lor și sensuri mai înalte, mitice, îi entuziasma, căci și vocațiile se cer restaurate printr-o mai rafinată repunere în scenă a propriilor ecouri. După câteva schimburi suplimentare, discuția
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
grăbi să o învăluie protector pe prezumtiva nevoiașă de lovituri, a cărei lipsă de replică ar fi putut fi interpretată ca o confirmare tacită a insinuării. Jenată de tăcerea-i strigătoare, ea preferă să se refugieze sprinten în obscure construcții metafizice, al căror spațiu familiar îi oferea ocrotire: − O lume nu se poate pune în totalitate între paranteze pentru că ea nu are început și sfârșit; în schimb, parantezele se pot înfige în ea. − Arbitrar de... minotaurin, completă Trees. Ce oroare parantezele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ei în cădere liberă. De aceea, în libertatea ce-l ispitea, Rică anticipa cutremurat și ascuțișul colților de calcar. Spațiul vital e bun conducător de seisme, cu care împietrirea își ocupă, în bună parte, eternitatea-i hărăzită. În asemenea condiții metafizice vitrege, dragostea de gust hollywoodian era o slăbiciune prea exorbitantă pentru nomazi. Dincolo de un anume punct, durerea capabilă să opună rezistență sfâșierii se schimba imperceptibil în indiferență. În locul ei se instala resemnarea cu pierderea, cedarea fără nostalgie - suprema adaptare la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]