6,868 matches
-
nebunie - Era o noapte de septembrie, Atât de rece și pustie! Și tot orașul întrista Fanfara militară... Târziu, în noapte, la grădină, Ce tristă operă cânta Fanfara militară. Gol Dă foșnet frunza măruntă, Umbra e rece-n pădurea sonoră - O mirare tăcută, poate cruntă, O amețire de toamnă, de-o horă. Un haos vrea să mă ducă De unic uitând, și de număr - Un foșnet uscat mă usucă, Pe-un arbore plâng ca pe-un umăr. Nocturnă Clar de noapte parfumat
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ia în brațe cu o mină de om fericit, zice, te caută tovarășul din C.C., te așteaptă afară, eu zic în românește, că și așa nu înțelegea nimeni ce spun, să caute pe mă-sa, dar mare mi-a fost mirarea când mă trezesc cu frumosul meu în piept, numai că nu-l răstorn de pe picioare. Se uită amuzat la mine, eu sunt din ce în ce mai fâstâcită, lui îi crește amuzamentul, se vede pe fața lui, zice, nu ești dispusă să facem o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Ali Străilaș cum hăulește în întunecime, jelind rugăciuni către Alah, pe limba și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe care eu o mai aprindeam, din când în când, ca să nu ne copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața și în ochii săi Ci, deodată, s-a stropșit la Ali Străilaș, cel zis și Mehmet, care mult se mai tânguia, certându-l că: de ce a cotropit el, cu mătăniile sale turcești, gemblacul sondei, care este proprietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aici, de la necaz, Atomă, că nădejdi necontenite ne punem în tine, Atomă!... Tot se ruga el, așa, la scorneala și la închipuirea lui, Atoma, zbuciumându-se încovrigat, pe geamblacul sondei, de unde toți se feriseră, iar ceilalți îl priveau, nici cu mirare prea mare, nici cu bănuială Și nici nu ne părea că se smintise prea tare, nici nu căutam să ne ferim de el, nici să ne încontrăm în păreri, nici nu prepuneam că are să se petreacă ceva deosebit, nici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tăiș alb de cuțit, al cărui fulger ne-a împietrit de grozăvia celor ce urma să se întâmple Deci Daniel Mărăcinescu odată a înălțat el cuțitul, apoi l-a trecut ca trăsnetul printre cei doi și spre a lor mare mirare și năucire, despărțindu-i subit, Enea Căpută trezindu-se stăpân pe capetele baierelor, iar Pamfil Duran văzându-se cu toată traista dorurilor lui, în brațele sale Însă, Pamfil Duran, de îndată ce a băgat de seamă că are puterea economică la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
împinge cu eforturi disperate, încercând să deschidă portița de scânduri groase, camuflată în zidul robust, care-l ține captiv, pe ultimii metri, împiedicându-i evadarea în spațiul râvnit. Împinge, împinge, împinge!... Cei doi puști în vestoane cafenii îi privesc cu mirare neputincioasele strădanii, apoi îl dau la o parte, fără fasoane, și cu mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bani, minoritarule! Dar cu o băutură bună, tot am să te miluiesc, pramatie. Miluiesc, oricând, pe unul ca tine, cu o băutură ca lumea, fiindcă știu că setea năprasnică îi căznește fără cruțare pe niște linge-blide, cum ești tu! Cu mirare, basarabeanul cel cu ochi triști pe figura-i de resemnat rebel și Vladimir, cel rău, persecutorul exemplarelor din lumpen, văzură că boschetarul îi asista, fără să se sperie și fără resentimente, fixându-i cu un amestec de încântare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lor întâlnire, sentimentele ei de amicalitate și bunăvoința camaraderiei reciproce. Intrați doamnă, sunteți la dumneavoastră, acasă! i se adresă el necunoscutei făpturi, ce izvora din obscuritatea misterioasă a clădirii invadată de fiorii neștiutului. Ea surâse, cu ochii larg deschiși, a mirare orgolioasă: Firește că sunt la mine acasă și firește că am să intru, întrucât sunt directorul hotelului și în obiceiul casei este cutuma de a ne cunoaște clienții. Rostea cuvintele cu distincție și eleganță, deși avea un accent bizar, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
abandonând-o într-un ungher și aruncându-i drept răsplată un pachet boțit de mahorcă. De la mama, am moștenit pasiunea pentru ordine și pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare, Melanie, glăsuind aproape în șoaptă, ca și cum se sfia de indiscreția unor fantome, care puteau să li se strecoare în preajmă, pe nesimțite, înșiră o cu totul altă legendă: Acolo, în lagărul de robotă, mama a avut norocul să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
verii greieri la strâmtoare, invocaseră o pretinsă taxă de urgență, cerând astfel o plată întreită. În zarea limpede, răsăriră turlele de argilă ale Cetății furnicilor, tocmai atunci când la poporul lucrătoarelor se celebra secerișul grânelor. Prin ferestrele rădvanelor, greierii priviră cu mirare cum furnicile în salopete sărate de sudoare, cu brâuri tradiționale pe taliile lor incredibil de subțiri, își părăseau în scurt lanurile galbene, crângurile de meri și lânoasele turme, pentru a grăbi pe netede cărări spre porțile cele aprig străjuite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
măriei tale. Să auzim, logofete! Dă citire cărții noastre! Logofătul mi-a făcut semn să mă apropii. M-am ridicat și pașii m-au purtat spre tron aproape fără voința mea. După o adâncă plecăciune, am început să citesc - spre mirarea mea - cu glas limpede: „Noi Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu aceasta fiecărui om,...că am dat de bunăvoia noastră,...Mitropoliei Sucevei,...prisaca numită Balica, care se află în partera de jos a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
domnesc care s-a dovedit hain atât față de vodă cât și față de țară? Mă întreb cum de i-au trecut prin minte așa gânduri? „ Ispite sunt multe, fiule, și oameni slabi de înger pe toate drumurile. Așa că nu-i de mirare că printre ei s-a rătăcit și un diac, fie el și domnesc.” Între timp, găsesc un hrisov din 15 aprilie 1628 (7136), prin care Miron Barnovschi voievod dăruiește mănăstirii Nicoriță Sfântul Ioan cel Nou din Tătărași mai mulți robi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
se amestece. La Iași, în anul 7167 (1659) februarie 7.” „ Poftim de vezi unde se spune limpede că Iane Hadâmbul a primit un loc de biserică la Dealul Mare pe care a și făcut-o.” - a vorbit bătrânul cu mare mirare. Pe Iane Hadâmbul l-am mai întâlnit noi prin cele terfeloage, dar despre schitul ctitorit de el abia acum aflăm. „Chiar așa. L-am mai întâlnit, dar nu în calitate de ctitor, ci numai de dregător domnesc”. Continui să răscolesc în grămada
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
s-au întâmplat aceste fapte, fiule?” Nu știu, sfințite părinte. „ Apoi acestea s-au petrecut pe când tătarii sultanului Galga și cazacii lui Timuș Hmielnițchi au prădat Moldova și au ars Iașii și Suceava.” Așa se întâmpla mereu. Nu-i nici o mirare. Dacă plecau turcii, veneau tătarii cu cazacii, apoi lehii sau armatele moschicești...Toți aveau același gând: să pună mâna pe bogățiile țării și să ne robească - am filozofat eu, în timp ce glasul din umbră m-a făcut atent: „Pentru că tot ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu o bucată de loc din hotarul târgului nostru Iașilor, la Valea Bacului...” „Vezi mai departe prin cele hrisoave, că ai să-l mai întâlnești pe acest sulger Enache.” Fac întocmai după spusa călugărului și nu mică mi-a fost mirarea când găsesc că Iliaș Alexandru voievod merge mai departe cu daniile spre acest sulger și, la 6 noiembrie 1667 (7176), îl scutește de dajdea boierilor și mazililor, precum și scutirea de toate dările și angheriile a opt gospodării cu oameni de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
clipă că în 1678 Gheorghe Duca va reveni în scaunul Moldovei pentru a treia oară. „Nu cred, dar Antonie Ruset voievod a fost drept față de Duca vodă.” Caut mai departe prin grămada de acte și nu mică mi-a fost mirarea când am găsit o carte de întărire dată de fiul lui Antonie Ruset voievod. Bătrânul mă urmărește atent și mă întreabă din priviri. Îmi dau seama ce vrea și îi răspund: Îi vorba de o carte de întărire dată de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tot viinitul ce s-ar alege, ca să aibă a lua de a zecea din pâine, și din fânețe, și din grădini, și din tot locul cu tot viinitul, pentru că iaste a domnii mele dreaptă ocină și moșie.” „Nu-i de mirare, fiule, pentru că voievozii își creșteau odraslele în spirit de stăpân peste tot ce îi înconjura.” Câteva clipe mai târziu, îmi cade sub privire un hrisov al lui Antonie Ruset voievod, din 14 februarie 1678 (7186). „Ei, ce ai aflat din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
acela, mi-i povesti...Îi bine așa? Îi bine, părinte. Iată-ne pe iarbă, la umbra cireșului. Nu am stat mult pe gânduri și am început să-i povestesc de-a fira păr visul meu...Bătrânul clătina din cap a mirare, dar nu-și lua ochii pătrunzători de la mine. Mă urmărea cu un interes vădit și părea să spună: „Da’ cine crezi că te-a dus la comoara ceea? Nu eu?” Când am isprăvit de povestit, călugărul s-a ridicat cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
glas tare zapisul ista.” Îndată, părinte. Am luat zapisul din mâna călugărului, cu gândurile zburând aiurea: „Ce ar putea să scrie cei doi țigani în zapisul lor?” mă întrebam cu cea mai mare curiozitate. Și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că: „Eu Panaite țiganul și cu fămeia mea, Safta, scriem:...cum noi...am socotit și ne-am vândut dumisali hatmanului Lupului dirept doaâdzăci lei bătuți... Căci noi stăpâni n-am avut, că eu, Panaite țiganu am fostu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
care m am trezit în acea dimineață. Bucuros ca un copil, m-am așezat pe scăunelul mititel, dar potrivit pentru stat la masă. Am cătat mai atent la cele ce se aflau pe masă și nu mică mi-a fost mirarea când am băgat de seamă că în dosul ulcelei se ascundea un păhăruț plin ochi cu o licoare de culoarea unei cireșe date în pârg. „Măi, să fie! Doar n-o fi bun de băut?”m-am gândit eu, ducând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aprind cumva șopronul, și cât rachiu îmi trebuie mie și musafirilor mei îl fac aici și basta. Prins de tot ce îmi arăta și spunea bătrânul, am început să privesc mai atent în jur și nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că de fiecare grindă atârna câte un săculeț destul de burdușit. Te întrebi ce am eu acolo pe sus. Apoi am tot felul de buruieni de leac...din aiestea ți-am făcut ceaiul acela ce ți-o plăcut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
folositoare, iar mai ales a școalelor...” În timp ce citeam, îmi aruncam din când în când privirea spre bătrân. Acesta, cu pleoapele întredeschise, părea că e gata să cadă pradă somnului...Dar am băgat de seamă cum clatină din cap ba a mirare, ba a aprobare a spuselor lui vodă. Apoi s-a uitat la mine cu așteptare. Atunci am continuat să spun mai departe cum că vodă a pus pe mitropolit și pe „vestitul la învățătură Critie” să cerceteze starea școalelor. Aceștia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
încheie nasturii de la cămașă, pe care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai pus-o pe dos. Îl privea cu un zâmbet sarcastic în timp ce el încerca să iasă din încurcătură. — Ai pus-o pe dos, repetă ea. Nici nu-i de mirare că nu-ți găsești nasturii. — Nu trebuie să-mi spui tu. Complet zăpăcit, a încercat să-i distragă privirile întorcându-și capul spre fereastră. — Takamori! — Da. — Te căsătorești? Cu picioarele încrucișate pe așternut, și-a întors capul pe jumătate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și i-a zâmbit. Așa cum stătea, i se vedeau pulpele dolofane ca de ridiche japoneză, precum și chiloții. Gaston și-a întors privirile, jenat. — Tipul n-a scăpat din pușcărie, nu? Gaston arăta ca un pușcăriaș. — Stai liniștită. Nu era de mirare că în ochii lor Gaston părea un pușcăriaș evadat, așa cum văzuseră în filmele de groază americane. În plus, poliția era pe urmele unor străini care se vânturau prin Tokyo pentru contrabandă și trafic de droguri. Și erau mulți în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nas cu directorul. Avea dreptate Lilia, arată ca un maimuțoi jenat de costum. Dar, dacă ne gândim că între cimpanzei și oameni e o diferență cam ca între câini și lupi și încrucișările ar fi posibile, nu e chiar de mirare. Maimuțele pot recunoaște fețele. - A murit Pârvulescu noaptea trecută, mi-aruncă în loc de bună ziua. De la o banală gripă, dusă pe picioare, zicea nevastă-sa că nici febră n-a avut, n-a crezut nimeni, se pare că i-a cedat inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]