6,277 matches
-
ea a asistat la moartea a patru dintre copiii ei: Gustavus în 1641, Filip în 1650, Henriette Marie în 1651 și Maurice în 1652. Ea va suferi o altă lovitură odată cu execuția fratelui ei, Carol I al Angliei. După restaurarea monarhiilor engleză și scoțiană, ea a călătorit la Londra pentru a-și vizita nepotul, Carol al II-lea și a murit acolo. Fiica cea mică a Elisabetei, Sofia de Hanovra, s-a căsătorit în 1658 cu Ernest Augustus viitorul Elector de
Elisabeta de Bohemia () [Corola-website/Science/317826_a_319155]
-
murit acolo. Fiica cea mică a Elisabetei, Sofia de Hanovra, s-a căsătorit în 1658 cu Ernest Augustus viitorul Elector de Hanovra. "Act of Settlement" din 1701 a stabilit ca succesiunea să revină Sofiei și descendenților ei, așă că toți monarhii Marii Britanii începând cu George I sunt descendenții ei.
Elisabeta de Bohemia () [Corola-website/Science/317826_a_319155]
-
permis atentatorilor să arunce o a doua bombă, care l-a ucis pe monarh. În timpul Revoluției din 1917 și a războiului civil care a urmat, cazacii s-au găsit într-o situație foarte complicată, dată fiind loialitatea lor tradițională față de monarhia rusă. În octombrie 1917, s-au format simultan Republica Sovietică a Kubanului și Rada Kubanului, fiecare proclamându-se reprezentantul de drept al populației din zonă. La scurtă vreme după proclamare, Rada a proclamat înființarea Republicii Populare a Kubanului, dar bolșevicii
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
hotel Savoy din Lausanne, oferindu-și vila din Cannes drept spital pentru ofițerii răniți în război. Bolșevicii au omorât trei dintre frații Anastasiei, Marele Duce Nicolai Mihailovici, Marele Duce George Mihailovici și Marele Duce Serghei Mihailovici în timpul Revoluției Ruse. Căderea monarhiei Germaniei de după război a dus la pierderea coroanei pentru fiul ei în Schwerin și pentru fiica ei în Germania. După război, Anastasia s-a întors în Franța și a trăit la vila Fantasia din Eze, în apropiere de Cannes. În
Marea Ducesă Anastasia Mihailovna a Rusiei () [Corola-website/Science/318052_a_319381]
-
fost eliminat din cauza unei controverse în timpul Primului Război Mondial. În 1908 a devenit adjutant general. În 1914 a fost promovat general de cavalerie. Din ianuarie 1916, Marele Duce acționează în calitate de inspector general de artilerie, el a demisionat din această poziție, în timpul căderii monarhiei în martie 1917. Serghei Mihailovich era înalt și singurul copil al Marelui Duce Mihail Nicolaievici care a moștenit ochii albaștri ai tatălui său și părul blond. A chelit prematur și a fost considerat cel mai frumos din familie. Avea un
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
este un castel care a aparținut foștilor regi ai Prusiei și apoi împărați germani. Castelul se află în cartierul Charlottenburg din sectorul Charlottenburg-Wilmersdorf, Berlin. După abolirea monarhiei, castelul se află în îngrijirea Fundației prusace pentru întreținerea castelelor și grădinilor din Berlin-Brandenburg. Castelul a fost construit în anul 1696, pentru Sophie Charlotte de Hanovra, soția lui Frederic al III-lea, Prinț Elector de Brandenburg, ca reședință de vară
Castelul Charlottenburg () [Corola-website/Science/318080_a_319409]
-
cele din urmă lui Carol. Sigismund nu a renunțat la cererea sa la tronul suedez. Acest lucru a dus la războaie între cele două țări, încheandu-se numai după Marele Război al Nordului. În 1605, Sigismund a încercat să consolideze puterea monarhiei prin cererea Seimului de a elimina dreptul de "veto liberum", creșterea impozitelor și de a mări armata. Adversarii săi, conduși de Mikołaj Zebrzydowski, a declarat confederația la Sandomierz, ceea ce a dus la un război civil cunoscut sub numele de rokosz
Sigismund al III-lea Vasa () [Corola-website/Science/318135_a_319464]
-
solicitate de unii suedezi a fost înlocuirea propoziției din vechea constituție "Regele este singurul care guvernează domeniul." Calitățile personale ale lui Gustaf al VI-lea Adolf l-au făcut popular printre suedezi iar popularitatea a dus opinia publică în favoarea păstrării monarhiei. Regele a fost interesat de o gamă largă de domenii (arhitectură și botanica fiind totuși primele două) iar acest lucru l-a făcut respectat, la fel ca și natura sa informală și modestă. Monarhia a fost, totuși, subordonată într-un
Casa de Bernadotte () [Corola-website/Science/318131_a_319460]
-
a dus opinia publică în favoarea păstrării monarhiei. Regele a fost interesat de o gamă largă de domenii (arhitectură și botanica fiind totuși primele două) iar acest lucru l-a făcut respectat, la fel ca și natura sa informală și modestă. Monarhia a fost, totuși, subordonată într-un stat democratic. Competențele suplimentare ale monarhului au fost eliminate atunci când reforma constituțională în Suedia a devenit completă în 1975. Gustaf al VI-lea Adolf a fost un arheolog pasionat și a fost admis de
Casa de Bernadotte () [Corola-website/Science/318131_a_319460]
-
mișcării monarhiste "Action française". Termenul contrarevoluționar a fost folosit fără întrerupere după aceea pentru a caracteriza mișcările politice din Franța care refuzau să accepte legitimitatea revoluției din 1789 Revolution, cei pe care istoricul René Rémond în numea "légitimistes". Astfel, sprijinitorii monarhiei franceze membri ai "Ancien Régime" (Vechiului Regim) care au supraviețuit Revuluției Franceze au fost considerați contrarevoluționari. Printre exemplele de contrarevoluții franceze se numără Războiul din Vendée și alianțele monarhiste care au înăbușit Revoluțiile de la 1848. Mișcarea ligitimiștii monarhiști francezi a
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
mobiliza în anul 1815. Mișcarea carliștilor, care a supraviețuit până în zilele noastre începând cu izbucnirea Războaielor Carliste în 1833, este cel mai vechi grup contrarevoluționar din Spania. Carliștii susțin punctul de vedere legitimist al succesiunii regale și autonomia regională în cadrul monarhiei tradiționale și catolice. Războiul Civil Spaniol poate fi considerat o contrarevoluție. Sprijnitorii carlismului, a monarhiei și naționalismului (Falangele Spaniole) și-au unit forțele în 1936 împotriva Republicii Spaniole. Falangiștii considerau Constituția spaniolă din 1931 un document revoluționar, care era împotriva
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
Războaielor Carliste în 1833, este cel mai vechi grup contrarevoluționar din Spania. Carliștii susțin punctul de vedere legitimist al succesiunii regale și autonomia regională în cadrul monarhiei tradiționale și catolice. Războiul Civil Spaniol poate fi considerat o contrarevoluție. Sprijnitorii carlismului, a monarhiei și naționalismului (Falangele Spaniole) și-au unit forțele în 1936 împotriva Republicii Spaniole. Falangiștii considerau Constituția spaniolă din 1931 un document revoluționar, care era împotriva culturii, tradițiilor și religiei spaniole. Armata Albă și sprijinitorii ei, care au încercat să-i
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
3.500 de trupe bavareze și trei consilieri bavarezi la bordul fregatei britanice "Madagascar". Imediat a adoptat costumul național grec și numele său elenizat, "Othon". Domnia lui Otto este divizată în 3 perioade: a. anii regenței, 1832 - 1835 b. anii monarhiei absolute 1835 - 1843 c. anii monarhiei constituționale 1843 - 1862
Otto al Greciei () [Corola-website/Science/318368_a_319697]
-
trei consilieri bavarezi la bordul fregatei britanice "Madagascar". Imediat a adoptat costumul național grec și numele său elenizat, "Othon". Domnia lui Otto este divizată în 3 perioade: a. anii regenței, 1832 - 1835 b. anii monarhiei absolute 1835 - 1843 c. anii monarhiei constituționale 1843 - 1862
Otto al Greciei () [Corola-website/Science/318368_a_319697]
-
nu așa de mare", deoarece au fost aprobați alți 19 candidați în întreaga Cisleithania. Straucher, care a fost reales cu un avans mare la alegerile următoare, și-a păstrat funcția în următoarele decenii, în timpul primului război mondial și până la destrămarea monarhiei habsburgice. Ca parlamentar, el nu s-a raliat nici unui grup organizat, dar a fost pentru scurt timp membru al unui "Club evreiesc", format din deputații de la Viena. După 1903, el a fost confirmat în funcția de președinte al comunității evreiești
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
și tradițiile au o importanță redusă și pentru care cultura germană și-a asumat o dimensiune aproape mitologică ca un substitut pentru cultura tradițională la care au renunțat- au fost șocați de creșterea naționalismului antisemit german în provinciile vestice ale monarhiei, pe cale de dispariție, deoarece amenința viitorul identității lor proprii". Primele tensiuni între cele două comunități au avut loc la începutul anilor 1890, când studenții germani din Bucovina au început să se organizeze în organisme care promovau identitatea creștină și antisemitismul
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
dorința majorității evreilor și într-un efort de combatere a agitației antisemite, nu a acordat o recunoaștere specială evreilor (în afară de câteva circumscripții electorale separate, ei erau incluși în același grup cu germanii). Lichtblau și John susțin că, prin această măsură, monarhia austriacă a marcat "punctul final de demarcație [...] care îi lega pe evreii din Bucovina de germani." Eșecul eforturilor de a-i confirma pe evrei ca un grup etnic separat a dezamăgit conducerea Partidului Popular-Național Evreiesc și i-a adus lui
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
asemenea, autonomia într-o nouă Austrie democrată, în termeni pe care Rozenblit îi găsește similari cu cei propuși atât de sioniști, cât și de organizația galițiană Poale Sion. Straucher se afla încă la "Abgeordnetenhaus" la sfârșitul toamnei anului 1918, când monarhia s-a prăbușit. La 4 octombrie, cu scurtă vreme înainte ca Austria Germană să se transforme într-un stat format din dezintegrarea Austro-Ungariei, el a fost printre delegații regionali de la Viena care au votat în favoarea menținerii Bucovinei în uniune cu
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
are loc într-un cadru special și anume cel al unei monarhii absolute, prin care regele Arabiei Saudite, este atât șeful statului cât și șeful guvernului, dar în cazul în care deciziile sunt în mare măsură pe bază de consultare între principi seniori,regele funcționează ca "primus inter pares" și ultimul arbitru
Politica Arabiei Saudite () [Corola-website/Science/319544_a_320873]
-
și șeful guvernului, dar în cazul în care deciziile sunt în mare măsură pe bază de consultare între principi seniori,regele funcționează ca "primus inter pares" și ultimul arbitru. Legea fundamentală adoptată în 1992 a declarat că Arabia Saudită este o monarhie condusă de descendenții de sex masculin ai regelui Abd Al Aziz Al Saud iar Coranul este constituția țării, care este reglementată pe baza legii islamice (Shari'a). Instituția centrală, Guvernul Arabiei Saudite, este monarhia Arabia. Legea fundamentală adoptată în 1992
Politica Arabiei Saudite () [Corola-website/Science/319544_a_320873]
-
a declarat că Arabia Saudită este o monarhie condusă de descendenții de sex masculin ai regelui Abd Al Aziz Al Saud iar Coranul este constituția țării, care este reglementată pe baza legii islamice (Shari'a). Instituția centrală, Guvernul Arabiei Saudite, este monarhia Arabia. Legea fundamentală adoptată în 1992 a declarat că Arabia Saudită este o monarhie condusă de descendenții de sex masculin pentru primul rege, Abd Al Aziz Al Saud (sau Abdulaziz Al Saud), și că,Coranul este constituția țării, care este reglementată
Politica Arabiei Saudite () [Corola-website/Science/319544_a_320873]
-
ai regelui Abd Al Aziz Al Saud iar Coranul este constituția țării, care este reglementată pe baza legii islamice (Shari'a). Instituția centrală, Guvernul Arabiei Saudite, este monarhia Arabia. Legea fundamentală adoptată în 1992 a declarat că Arabia Saudită este o monarhie condusă de descendenții de sex masculin pentru primul rege, Abd Al Aziz Al Saud (sau Abdulaziz Al Saud), și că,Coranul este constituția țării, care este reglementată pe baza legii islamice (Shari'a). La 20 octombrie 2006, a fost înființat
Politica Arabiei Saudite () [Corola-website/Science/319544_a_320873]
-
este o cale ferată principală în Ungaria și România. Ea traversează estul Câmpiei Panonice. Nu este electrificată. Această cale ferată a fost construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei habsburgice). Construirea traseului Püspökladány-Oradea s-a făcut după un plan de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
traversează estul Câmpiei Panonice. Din cei 153 km ai traseului, 125 km se află pe teritoriul Ungariei și 28 km pe teritoriul României. Această cale ferată a fost construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei austro-ungare). Construirea traseului Szolnok-Arad s-a făcut după un plan de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
Venizelos era prezent în viața politică elenă și a fondat Partidul Liberal. Valul creat de Partidul Liberal a avut ca rezultat o reacție provenită din partea vechiului sistem al cărui lideri au format nucleul unei mișcări opuse, conservatoare, care a folosit monarhia drept banner. Astfel s-au format cele 2 mari mișcări ideologice, partidul republican central-liberal și partidul monarhist-conservator. Aceste două organizații s-au confruntat în numeroase alegerile legislative timp de multe decenii, până la metapolitefsi. După "metapolitefsi" din 1974, mișcarea de stânga-socialistă
Alegeri în Grecia () [Corola-website/Science/319587_a_320916]