6,914 matches
-
flaut. Majoritatea acestor ultime înregistrări sunt realizate în formula de cvartet, fără Pharoah Sanders (albumele Expression și Stellar Regions) sau în duo cu Rashied Ali. (albumul Interstellar Space) Pe la mijlocul anului 1967, starea sănătății lui John Coltrane s-a înrăutățit simțitor, muzicianul fiind internat la Huntington Hospital din Long Island, unde medicii au constatat un cancer al ficatului în formă avansată. Marele muzician s-a stins din viață în spital, în 17 iulie 1967, în vârstă de 40 de ani. Funeraliile au
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
duo cu Rashied Ali. (albumul Interstellar Space) Pe la mijlocul anului 1967, starea sănătății lui John Coltrane s-a înrăutățit simțitor, muzicianul fiind internat la Huntington Hospital din Long Island, unde medicii au constatat un cancer al ficatului în formă avansată. Marele muzician s-a stins din viață în spital, în 17 iulie 1967, în vârstă de 40 de ani. Funeraliile au avut loc patru zile mai târziu la biserica luterană St. Peter's din New York. Serviciul religios a început cu un mic
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
este înmormântat în Pinelawn Cemetery din Farmingdale, New York. Unul din biografii artistului, Lewis Porter a afirmat ulterior că acesta ar fi murit din cauza hepatitei, atribuind boala dependenței de heroină. Într-un interviu din 1968, Albert Ayler ar fi afirmat că muzicianul era conștient de boala sa, și că ar fi consultat un vraci indian în loc să apeleze la medicina modernă, chestiune dezmințită ulterior de către soția sa, Alice Coltrane. Moartea bruscă a muzicianului a surprins comunitatea artistică, mulți atribuind starea sa precară dependenței
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
un interviu din 1968, Albert Ayler ar fi afirmat că muzicianul era conștient de boala sa, și că ar fi consultat un vraci indian în loc să apeleze la medicina modernă, chestiune dezmințită ulterior de către soția sa, Alice Coltrane. Moartea bruscă a muzicianului a surprins comunitatea artistică, mulți atribuind starea sa precară dependenței de droguri, fără a bănui teribila maladie care-i mistuia ființa. John Coltrane a fost căsătorit de două ori. În 1955, s-a căsătorit pentru prima data cu Juanita Naima
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
cei trei copii, doar Ravi (numit așa datorită admirației pe care tatăl său o avea pentru sitaristul indian Ravi Shankar), a îmbrățișat cariera muzicală, fiind și el saxofonist. Întâlnirea cu Alice Coltrane a adus un plus de echilibru în viața muzicianului, nu numai prin faptul că au avut împreună trei copii, dar și prin faptul că împărtășeau aceeași credință, împreună cu interesul celor doi pentru filozofia indiană, fără a mai vorbi de interesul pentru muzică, Alice fiind o profesionistă de mare clasă
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
copilărie. Ambii bunici erau pastori, cel din partea mamei, Reverendul William Blair, la African Methodist Episcopal Zion Church din High Point, North Carolina, iar cel din partea tatălui William H. Coltrane, era A.M.E. Zion pastor în Hamlet, North Carolina. În 1957, muzicianul a avut o experiență religioasă care l-a ajutat ulterior să lupte cu dependența de alcool și droguri, care îl chinuiau încă din 1948. În notele de pe coperta albumului A Love Supreme, Coltrane își amintea despre experiența religioasă încercată în
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Meditation Suite", și "The Father and the Son and the Holy Ghost". În biblioteca lui Coltrane s-au găsit cărți de spiritualitate indiană precum The Gospel of Sri Ramakrishna, the Bhagavad Gita, și Paramahansa Yogananda's Autobiography of a Yogi. Muzicianul a studiat Biblia, Coranul și Kabbala, dar și cărți de astrologie, menționând anumite similarități între Isus și Krishna. A explorat de asemenea filozofia hindusă, istoria africană, filozofia Zen, pe Aristotel și pe Platon. În octombrie 1965, muzicianul înregistrează piesa Om
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
of a Yogi. Muzicianul a studiat Biblia, Coranul și Kabbala, dar și cărți de astrologie, menționând anumite similarități între Isus și Krishna. A explorat de asemenea filozofia hindusă, istoria africană, filozofia Zen, pe Aristotel și pe Platon. În octombrie 1965, muzicianul înregistrează piesa Om, care face trimitere la silaba sacră din filozofia hindusă care simbolizează infinitatea universului, descriind-o ca “prima silabă, cuvântul primordial, cuvântul puterii”. Piesa, cu durata de 29 de minute, conține cânturi din Bhagvad Gita și din cartea
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
care poate trece de barierele etnice, dar și care este capabilă să-și subordoneze limbajul mistic. Studiile efectuate de Coltrane asupra muzicii indiene, l-au condus către ideea că anumite sunete și game pot conduce la anumite stări emoționale. Scopul muzicianului este de a înțelege aceste conexiuni, de a le controla și de a da un răspuns care să influențeze audiența. După moartea muzicianului, o congregație din San Francisco, numită Yardbird Temple, a început să-l venereze ca pe o încarnare
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
l-au condus către ideea că anumite sunete și game pot conduce la anumite stări emoționale. Scopul muzicianului este de a înțelege aceste conexiuni, de a le controla și de a da un răspuns care să influențeze audiența. După moartea muzicianului, o congregație din San Francisco, numită Yardbird Temple, a început să-l venereze ca pe o încarnare a divinității. Gruparea și-a luat numele după Charlie Parker, în care vedeau încarnarea Sfântului Ioan Botezătorul. Congregația s-a afiliat ulterior Bisericii
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Yardbird Temple, a început să-l venereze ca pe o încarnare a divinității. Gruparea și-a luat numele după Charlie Parker, în care vedeau încarnarea Sfântului Ioan Botezătorul. Congregația s-a afiliat ulterior Bisericii Ortodoxe Africane, aceasta implicând schimbarea statutului muzicianului din cel de divinitate în cel de sfânt, cu numele de "Saint John Coltrane" al Bisericii Ortodoxe Africane. Este singura biserică africană ortodoxă care a asimilat muzica și versurile lui Coltrane, utilizându-le la slujbe, rugăciuni și liturghii. Muzicianul este
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
statutului muzicianului din cel de divinitate în cel de sfânt, cu numele de "Saint John Coltrane" al Bisericii Ortodoxe Africane. Este singura biserică africană ortodoxă care a asimilat muzica și versurile lui Coltrane, utilizându-le la slujbe, rugăciuni și liturghii. Muzicianul este reprezentat ca unul din cei 90 de “sfinți dansând” într-o frescă de mari proporții din rotonda Bisericii Episcopale "Saint Gregory de Nyssa" din San Francisco. Fresca, cu o suprafață totală de circa 280 m, este pictată în stil
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
ce utilizează acorduri substituite peste progresiile obișnuite ale acordurilor muzicii de jazz. Acest procedeu este ilustrat pentru prima dată de către John Coltrane în albumele Bags & Trane, (piesa "Three Little Words") și Cannonball Adderley Quintet in Chicago (în piesa "Limehouse Blues"). Muzicianul a continuat să dezvolte aceste metode în 1960, aplicând aceste cicluri de substituție în compozițiile "Giant Steps" și "Countdown" de pe albumul Giant Steps, ulterior refăcând structura armonică a piesei lui Miles Davis "Tune Up". Astăzi, aceste “Coltrane’s changes” au
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
ce conține o bibliotecă virtuală de partituri muzicale aflate în domeniul public. "Site"-ul utilizează interfața MediaWiki; există și un forum atașat proiectului. Ideea constituirii IMSLP și coordonarea într-o primă etapă au aparținut utilizatorului sub pseudonim Feldmahler, un tânăr muzician din Canada. Făcut public în data de 16 februarie 2006, "site"-ul a prosperat vreme de doi ani sub această formă de organizare. Succesul proiectului a determinat recomandarea lui în mediile academice din diverse țări (în special Statele Unite ale Americii
International Music Score Library Project () [Corola-website/Science/313005_a_314334]
-
1606 el a fost concediat și a revenit în Anglia sărac lipit, în urma acumulării a numeroase datorii. În primii ani ai secolului al XVII-lea Dowland a simțit ca nu este apreciat în Anglia la adevarata sa valoare, mulți din muzicienii contemporani considerându-l „demodat”. Pe deasupra s-a văzut antrenat într-o de lungă dispută cu violistul Tobias Hume care vedea în viola da gamba instrumentul ideal însoțitor al vocii umane. Din anul 1612 și până în ultima zi de viață Dowland
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
ce împrejurări ar fi putut primi compozitorul un asemenea titlu academic. În această ultimă perioadă a compus puține lucrări. Ultima creație, "A Pilgrimes Solace" e considerată o mărturie a restrângerii inspirației sale creative. Cea din urmă producere în public a muzicianului a fost, după mărturiile existente, când a cântat la funeraliile regelui James la 1 mai 1625. Nu se știe data precisă a morții sale. A primit ultimul salariu pe 20 ianuarie 1626 și a fost înmormântat la St Ann's
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
așa cum a menționat într-o scrisoare către Sir Robert Cecil. Însă, în vremea călătoriilor prin Europa și când a găsit de lucru pe continent el a trăit lungi perioade departe de familie. Fiul său, Robert Dowland, a fost si el muzician și a lucrat o vreme în serviciul primului conte de Devonshire. După moartea tatălui său, i-a moștenit slujba de lautist al curții. Multe din lamentațiile personale, și tonul de amărăciune ale multor afirmații ale lui John Dowland, sugerează că
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
fiecare fiind bazată pe melodia acestui cântec. Ea a devenit una din cele mai vestite lucrări pentru ansambluri instrumentale (consort music) din epoca sa. Pavana sa "Lachrymae antiquae" a devenit și ea unul din „șlagărele” secolului al XVII-lea. Mulți muzicieni de mai târziu au fost inspirați de muzica lui Dowland. Cântecul său, "Come Heavy Sleepe, the Image of True Death", a inspirat lucrarea lui Benjamin Britten, "Nocturnal after John Dowland for guita"r, compusă în anul 1964 pentru ghitaristul Julian
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
lui Steve Harris de la Iron Maiden, care avea unul la fel.” Avea să își termine liceul în Suedia, acolo unde avea să îl întâlnească pe Robert Schultzberg, și apoi să se mute cu părinții la Londra, unde a urmat Institutul Muzicienilor. În 1994, l-a reîntâlnit pe Molko, cu totul accidental, în stația de metrou londoneză South Kensington. În seara aceea, Molko urma să cânte într-un bar împreună cu un prieten de-al său, Steve Hewitt, și l-a invitat pe
Stefan Olsdal () [Corola-website/Science/313057_a_314386]
-
a intrat într-o criză provocată de ruperea de contextul muzical internațional, sub presiunea tot mai mare din partea regimului politic. Astfel, deceniul ce a urmat a fost mult mai slab ca realizări, desincronizarea de producțiile realizate în afara granițelor țării obligând muzicienii români la o înapoiere ale cărei efecte se resimt și astăzi. Ramura metal a fost atinsă doar superficial de formațiile românești în anii 1980 și după momentul 1989 s-a încercat o recuperare a cuceririlor muzicii internaționale din domeniu. Muzica
Muzică rock românească () [Corola-website/Science/313108_a_314437]
-
adoptate imediat de publicul român. Treptat, a început să își facă apariția un repertoriu original, scris în maniera formațiilor vestice, intenție care a adus destul de puține rezultate demne de interes critic (deși succesul la public, cu atât mai nespecialist decât muzicienii, era asigurat). Una dintre puținele formații care au realizat înregistrări ale unor piese originale reușite a fost Sideral, grup care a recrutat instrumentiști ce vor reveni mai târziu în formații de primă mână precum Sfinx și Mondial. Un grup de
Muzică rock românească () [Corola-website/Science/313108_a_314437]
-
piese instrumentale străine - situația s-a îmbunătățit spre 1980), interzicerea cântatului în limba engleză, elaborarea unui repertoriu care să pună în lumină aspectele pozitive ale traiului în România momentului și cultura română. Această din urmă „portiță” a orientat interesul unor muzicieni către folclorul românesc și universul arhaic al acestui spațiu geografic (căutând să îl promoveze într-o formă necosmetizată, în puternicul său context de spiritualitate): Olympic '64 (în realitate, prima formație care a explorat aceste zone, încă din anii șaizeci, prin
Muzică rock românească () [Corola-website/Science/313108_a_314437]
-
aceia / Cărora șansa le surâdea / Și cu vocea ce mă făcea să plâng / E un cântec de adio”"). „E o poveste. Scriu povești scurte, acum, bazate pe ceva real. Cred că povestea (în 'Song to Say Goodbye') este a unui muzician vorbind către alt muzician, și despre toate senzațiile care apar când vezi pe cineva irosindu-și viața (...) L-am scris pentru mine - m-am pus în pielea ambelor personaje din acest cântec.”, menționează solistul. Regizat de Philippe André, videoclipul înfățișează
Song to Say Goodbye () [Corola-website/Science/313140_a_314469]
-
surâdea / Și cu vocea ce mă făcea să plâng / E un cântec de adio”"). „E o poveste. Scriu povești scurte, acum, bazate pe ceva real. Cred că povestea (în 'Song to Say Goodbye') este a unui muzician vorbind către alt muzician, și despre toate senzațiile care apar când vezi pe cineva irosindu-și viața (...) L-am scris pentru mine - m-am pus în pielea ambelor personaje din acest cântec.”, menționează solistul. Regizat de Philippe André, videoclipul înfățișează povestea unui băiețel și
Song to Say Goodbye () [Corola-website/Science/313140_a_314469]
-
liceul "Timmins High and Vocațional School" din oraș. Ea și-a continuat pasiunea pentru muzica prin intermediul unei formații locale numite "Longshot", alături de care a reînregistrat melodii celebre ale anilor 1980. În anul 1984, Eilleen Twain a interpretat un duet alături de muzicianul de origine canadiană Tim Denis. Duetul a apărut și pe unul dintre albumele acestuia. La data de 1 noiembrie, 1987 mama și tatăl său vitreg au murit într-un accident rutier. Atunci, în vârstă de 22 de ani, Twain a
Shania Twain () [Corola-website/Science/313178_a_314507]