6,900 matches
-
unor mătuși bătrâne și curioase, cărora nimeni nu le dădea atenție, dar care până la urmă s-a dovedit că aveau dreptate, cei care conduceau din umbră operațiunile erau bucătarul-șef, Nikolai Andreevici, și grădinarul-șef, Egor, amândoi niște bărbați cu ochelari, cu figuri serioase și cu tâmple cărunte, ca niște slujitori respectabili. Când era confruntat cu niște note de plată surprinzătoare și de neînțeles sau când se pomenea că dintr-odată s-au evaporat căpșunile de grădină sau piersicile de seră
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În compartimentele lor de călătoria pe care le-o ofer, fumând, schimbând zâmbete atotștiutoare, dând din cap, moțăind; chelnerii și conductorii de tren (pe care trebuia să-i plasez undeva) petrec În vagonul-restaurant; iar eu, murdar de funingine și cu ochelari de protecție, mă uit din cabina locomotivei la șinele care se Îngustează, la punctul de rubin sau de smarald din depărtarea neagră. Apoi, În somn, vedeam ceva cu totul diferit - o bilă de sticlă rostogolindu-se sub un pian de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vitezei trenului Îmi Întrerupea uneori firul somnului. Lumini lente se perindau pe lângă noi; fiecare investiga, În trecerea ei, aceeași crăpătură, apoi un compas luminos măsura umbrele. Deodată, trenul se oprea cu un scrâșnet lung de frâne cu aer comprimat. Ceva (ochelarii fratelui meu, după cum s-a dovedit În ziua următoare) a căzut de sus. Era minunat de palpitant să te deplasezi până la picioarele patului, târând după tine o parte din așternut, ca să desfaci precaut prinzătoarea transperantului de la geam, care putea fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
arată pe mine purtat de Linderovski de-a lungul promenadei. Picioarele lui lungi se deplasează cu un soi de vioiciune de rău augur și Îi văd mușchii fălcii sumbru Încleștate zvâcnind pe sub pielea bine Întinsă. Fratele meu, un băiețel cu ochelari, În vârstă de nouă ani, pe care se Întâmplă să-l țină cu cealaltă mână, o ia mereu Înainte ca să mă privească Îngrozit și curios, ca o mică bufniță. Printre banalele suveniruri achiziționate la Biarritz Înainte de plecare, suvenirul meu preferat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ocazii, eram oribil de grosolan cu ele și apoi vărsam lacrimi fierbinți, Închis Într-un closet. Nu pentru că Îmi plăcea Lenski În mod deosebit. Multe lucruri mă enervau la el: vocea seacă, meticulozitatea exagerată, felul În care Își ștergea mereu ochelarii cu o cârpă specială sau Își ajusta unghiile cu un instrument special, modul lui de a vorbi, pedant de corect, și, poate mai presus de toate, excentricul lui obicei matinal de a se Îndrepta (se pare direct din pat, dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
copil sparge ușa de sticlă a verandei vecinilor, un bătrân cască Într-o livadă din Turcmenia Învăluită În ceață, un grăunte de nisip cenușiu este purtat de vânt pe planeta Venus, un oarecare doctor Jacques Hirsch din Grenoble Își pune ochelarii de citit și miliarde de asemenea nimicuri se petrec - toate alcătuind un organism momentan și transparent de evenimente, al cărui nucleu este poetul (lungit Într-un șezlong, În Ithaca, statul New York). În vara aceea, eram mult prea tânăr pentru a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
veselului cântec Madelon II. În schimb, cea mai vie figură pe care o găsesc când sortez În memorie firavul stoc de cunoștințe nerusești și neevreiești din anii dintre cele două războaie, este imaginea unui tânăr student german, bine-crescut, liniștit, cu ochelari, al cărui hobby era pedeapsa capitală. Când ne-am văzut a doua oară, mi-a arătat o colecție de fotografii printre care era o serie cumpărată („Ein bischen retouchiert“, a spus el Încrețindu-și nasul pistruiat) care Înfățișa etapele succesive
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai mult, mult mai mult... * Intelectualii noștri s-au năpustit împotriva comunismului după căderea comunismului. În vremea acestuia, s-au „năpustit” să îngroașe rândurile partidului. * Opusul fanaticului este omul de marmeladă. Primul merge pe drumul unei singure idei și poartă ochelari de cal. Al doilea umblă pe toate drumurile și ochii îi aleargă în toate părțile. Ochi alunecoși, inimă - ideologicește - zburdalnică. Încorsetat într-o convingere unică, primul e subțirel, tras ca prin inel. Înveșmântat într-o largă haină de casă, primitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Balzac absolutul intervine VERtical, VER tical !” ; spunând aceasta, lovea impetuos pupitrul cu muchia palmei, ca la karate. Conferința a fost extraordinară, de neuitat. El era atunci de 31 de ani, avea încă tot părul și o talie zveltă, tinerească, iar ochelarii îi dădeau un aer distant și rece, de experimentator, deși el vorbea cu multă pasiune, dar o pasiune stăpânită, dirijată. Treizeci de ani mai târziu, în 1968, l-am întâlnit la Paris de mai multe ori și am avut parte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mei de „la trei vânturi”. Distanța parcursă de el pe jos era de trei kilometri și trecuse și prin apa Buzăului. La începutul verii l-am văzut pe bunicu, venind la noi, cu un băț în mână, și cu niște ochelari groși pe nas. Nu ne venea să credem. Tata i-a dat niște bani, monede diferite de metal și l-a întrebat câți bani are în mână. Abia după ce bunicul i-a înnumărat în fața noastră, am fost convinși că în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
foarte bună. În bunătate se întreceau amândoi. Le era milă de noi, dar mila-i una, putirința e alta și, să nu uit, într-o dimineață vedem că se oprește lângă "vila cu păsărelele muzicale" din parc un domn cu ochelari. Credeam c-o fi vreun cetățean hotărât să ude pereții, să-i lăstărească cu ce a mai rămas din băutura servită alături, la restaurantul lui Cernogorenco, dar el, de colo, zice: Ce căutați aici? I-am răspuns pe șart ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aveam pe suflet, cum și-a făcut milă de noi directorul școlii normale de ne-a primit, ce-am mâncat de n-am mîncat și cum am dormit. El ne-a ascultat cu atenție privindu-ne pe deasupra lentilelor groase ale ochelarilor, privindu-ne blând, blând de tot, părintește, cu bunătate. Ne-a povestit neînțelegerea de la revizoratul școlar, la care eu de colo, am dat drumul la gură fără să gândesc prea mult repetând proverbul cu bătaia între stăpâni și părul bieților
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pentru a atrage privirile. Pe deasupra purtam taiorul elegant din catifea, pe care îl împrumutasem de la prietena mea, Svetlana. Sandalele cu talpa din plută ortopedică, foarte înalte, mă făceau să par mai înaltă. Părul ușor coafat cădea puțin ondulat pe umeri. Ochelarii de soare îi țineam pe creștet, etalând superioritate și siguranță de sine. La toate acestea se adăuga parfumul franțuzesc pe care îl foloseam doar cu anumite ocazii și la care, în acea zi, nu făcusem economie. Toate acestea făceau ca
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care o placă de ebonit, într-un plic original îngălbenit, "Columbia New Process Record", cuprinde melodii gâfâite, probabil scâlciate de folosință îndelungată, cu două persoane idilice, un bunic jovial, pictat cu stângăcie, alături de o consoartă cu păr alb și ochelari, împletind ceva. Pe o parte "Cătănie", cântat de I. Corescu, "acomp. de orch. Ardeleneasca, Roumanian". Bătrânii, fără îndoială, ascultă "Cătănie", cu ochii și urechile îndreptate către enorma pâlnie. Pe cealaltă parte, aceleași personaje romanțioase, ascultă, la aceeași pâlnie, " De când beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aș fi văzut în persoană pe Dumnezeu, pe care îl pândisem, la slujbe, duminica, unde eram obligat să particip și unde nu observasem niciodată nici un semn al Lui, deși, preoți, dascăli și țârcovnici și un cor de doamne grase, cu ochelari, îl implorau. Și acest Domn, uite-l, în vagonul Iași-Cetatea Albă-Bugaz. Nu cred că am dormit o clipă. Dimineața, chinuit de tainica întrebare, aveam o migrenă grozavă." Te doare capul din cauza fumului", a stabilit bunica mea, "am să-ți fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de scriitorii care au exagerat și distorsionat caracterele și incidentele relatate și că au oferit publicului exact ceea ce acesta a dorit. Nu că lucrurile nu ar fi putut sta așa, dar, indiferent de percepția publicului avid de senzațional și dincolo de ochelarii hiperbolizanți ai ficțiunilor, pirații au fost, într-adevăr, specialiști în ilegalități pe mare, chiar dacă nu întotdeauna au mers până la crimă. Golirea forțată a unui vas de produsele transportate și terorizarea echipajului (adesea neînarmat și fără posibilități de apărare), vânzarea clandestină
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
minute, emoționat el însuși, Iorga a așteptat în picioare să se potolească manifestația de dragoste a studenților, apoi a mulțumit mișcat și și-a început cursul, cufundându-se aproape în fotoliul acela cu rezemătoare înaltă ca de tron episcopal, cu ochelarii în mână, punându-i pe nas numai când se uita prin filele de note după câte o dată sau după câte un nume, și sfredelind cu privirea pe fiecare auditor din sală - așa cum l-am văzut apoi de sute de ori
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de selecție prestabilite. Există discriminări economice care ne fac inaccesibile diverse lucruri pe care le dorim fiindcă nu avem bani. Cluburile pot și ele să introducă reguli discriminatorii: au acces cei ce plătesc 1 000 de dolari abonamentul, cei cu ochelari fumurii, posesorii de câini, cei îmbrăcați de carnaval etc. Eu știu că nu pot să merg actualul cazino, să intru în clubul posesorilor de automobile, în cel al diplomaților. Dar nici o astfel de interdicție nu vizează fapte care depind de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Bercovici, care, înșirând la tablă pe școlari, le cerea să se descheie la prohab ca să le constate inocența. Pocea întotdeauna numele, zicându-i, de pildă, șpanchiului Cozmanciuc, Cosmiciuc. Mister Motu - Astărostoaie - era cel mai plin de ticuri profesor: privea prin ochelari în sus și își sugea buza până când bărbia i se strângea în creți mărunți, ca un fund de găină după ceși leapădă găinațul. Fără studii era Alexandru Socoleanu - Sașa -, simpatic și deștept, nepotul unui celebru director, Gheorghe Mazăre. Folosit la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
remarcat în chip deosebit. Așa a fost părintele Grigore Bardieru de la biserica Sfântul Ilie, care spunea frumos povești la istoria antică. Indubitabil, în fruntea lor era ex-preotul Vasile Popa, venit de la Buda, din Țara de Jos. Cu privirile ascunse sub ochelari și concentrând tăcere în trăsături, figura profesorului de limba și literatura română era a unui țăran. Impunea la dânsul precizia gândirii și exigența profesorală. Își punea pe catedră ceasornicul de buzunar, rostind cuvântul de închidere pe sunetul clopoțelului, ceea ce contribuia
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o satisfacție drăcească, vocea ei deschidea aici o acoladă de subînțelesuri). Pierzând de mult nădejdea de a promova, bietul Cârciu sforăia la ora aceea în patul lui de repetent de la cămin. Între timp, în goană, Labiș străbătea curtea. Ridicându-și ochelarii pe frunte, domnișoara Braunstein aruncă clasei o privire severă și rosti apăsat: - Am zis! Cârsiu Adrian, Labis Nicolae ! Timizi, colegii se uitau unii la alții dar, în cele din urmă, îndrăzniră: - Absenți... Coborât de pe catedră, Țâmpoc își dezlipea buza. - Mă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
NICOLAIE PUȘCAȘU De curând se împlinește un an* de când zbuciumatul Nicolaie Pușcașu, una dintre figurile ieșene, a trecut către un tărâm mai liniștit. Adăogând pe fața sa emaciată o barbă à la Hasdeu, zburlită către toate punctele cardinale, și niște ochelari care îi măreau privirile fanatice și hărțuite, arheologul holba ochi posomorâți către orice umbră ce, din curiozitate, se apleca spre șanțul pe care îl săpa. Pe Pușcașu îl cunoșteau toți cei care avea treabă în Hala Centrală. Cu permanența aerului
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
încheierea unui curs, la ieșirea din amfiteatru, în 1966. Cursul de Morfologia plantelor ne-a fost predat de profesorul Constantin Burduja, pe atunci conferențiar. Destul de robust, dar armonios proporționat, cu părul tuns scurt, asemenea unui pugilist, bine îmbrăcat și cu ochelari cu rame negre, ne-a introdus în universul plantelor străduindu-se să ne facă să înțelegem tainele structurii plantelor. Prelegerile sale erau ținute liber; se plimba în fața catedrei și chiar printre rândurile de bănci. Aceasta proba o cunoaștere perfectă și
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
rigidității se ascundea un suflet sensibil și tandru. Pot spune că am avut unele afinități și ne-am respectat reciproc. Lucrările practice de Zoologia nevertebratelor le-am făcut cu domnul șef de lucrări Hugo Suciu. Puțin adus de spate, cu ochelari mari, ca niște lentile și totdeauna nins pe umeri cu o mătreață albă și abundentă, ne cucerea prin spiritul său de observație, prin experiența didactică care ieșea la iveală prin toți porii și mai ales prin comportamentul deosebit de manierat și
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
în suflet despre primii mei 7 ani de preoție!». Rămâne o clipă tăcut, în tăcere, ca și cum ar fi răsfoit paginile tinereții sale prin jurnalul său imaginar. Apoi, cu o voce ușor alterată, suspină: «Toți mă îndrăgeau foarte mult!». Își scoate ochelarii obscuri, își freacă ochii de câteva ori și, murmurând ca pentru el, continuă: «Oh, pe atunci, nu mă gândeam nicidecum la această Operă! Nu aș fi putut să-mi imaginez că Domnul m-ar alege taman pe mine ca să-și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]