6,653 matches
-
instrumentul cel mai prețios, cel mai performant pe care-l avem la dispoziție pentru a atinge starea de deplinătate, de zeitate. Poezia este prezența/ coborârea zeității în cuvânt. Ce slogan aș alege? Aș spune exact ce cred, ceva cam așa: Ocoliți-mă, aceste precare încercări sunt doar ale mele, sunt de unică folosință, nu merită să se obosească alții cu ele. Nu aveți de ce să mă urmați. Eu înaintez pe bâjbâite, legat la ochi, ca o cârtiță și drumul nu duce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
alte literaturi, dar n-ar schimba mentalitatea breslei scriitoricești, sfâșiată permanent de orgolii și invidii. Nimic nu te desparte/ izolează mai mult de breasla scriitoricească decât câștigarea unui premiu. Un Nobel al fi motiv de linșaj psihologic. Confrații l-ar ocoli ca pe un ciumat, iar jurnaliștii l-ar agresa la fiecare pas. Politicienii ar vrea să-l numere în tabăra lor. De aceea-i recomandabil să fie plecat din țară sau să nu se întoarcă repede acasă. Cui a folosit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de a-ți închipui că dispozitivul cu pricina îți poate asigura izbânda prin simplul fapt că te-ai înscris în rândul membrilor săi. Or, generația e autofagă. Numai câțiva aleși scapă de lăcomia ei devoratoare. În ce mă privește, am ocolit mereu integrarea în generație, făcând o figură de "disident". Mărturisesc că nu mi-a fost tocmai ușor. Am căpătat însă un sentiment al libertății ce mi-a îngăduit să am o privire mai largă asupra scriitorilor din preajmă, o anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Până aici mi-a fost! Vreau să ocolesc răspunsul la această întrebare care n-are mai nimic de-a face cu ființa și literatura mea, chiar dacă am scris undeva: "aici, pe malurile Dâmboviței,/ toți devenim cu timpul amici". Ai plecat din Ieudul tău, care ți-a marcat decisiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
răbdare-i toate Gândește iubite frate Cât mai este timp. Gândește-te că mâine poate Va veni bătrâna moarte Și atunci e târziu! Vino, vino, frate azi, la El! Eu sunt Păstorul Eu sunt Păstorul cel Ceresc Dar oamenii mă ocolesc Îi chem pe toți, de toți mi-e dor Eu sunt Păstorul tuturor Viața sunt Lumina Ta Deschide acum nu mă uita Apa vieții iți voi da Eu Că sunt Mântuitorul tău Izvoare curg din Jertfa Mea Nu vine nimeni
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Deja, în a doua parte a anului (1969), se preconiza realizarea unor noi proiecte pentru echipament de încărcător cu cupă și nivelator tractat. Mai târziu, s-au adăugat, într-o listă impresionantă, autogredere, utilaj terasier, rulori compactoare etc. Chiar dacă interviurile ocolesc chestiunea ședințelor de partid, martorii cu care am discutat afirmând, de cele mai multe ori, că nu au fost membri de partid, cu evidente excepții, totuși, întrunirile de acest gen, mereu interminabile, au rămas o emblemă a perioadei comuniste. Procesele-verbale descriu întregul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în lunile martie și septembrie, pentru a îngriji locul. Legenda întreținea credința că, dacă oamenii ar lipsi de la această activitate, atunci nu s-ar face bucatele pe câmp. Mai târziu, în mod surprinzător, s-a notat că invazia lăcustelor a ocolit această bucată de pământ. Contele Iosif Podoski a fost însărcinat, în 1759, de regele Poloniei, August al III-lea, cu o solie la Poartă, pentru reglementarea relațiilor cu tătarii, la vremea aceea supușii sultanului. Pentru a ajunge la Istanbul, solia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de distrugerea unor sate și curți domnești. Faptele au fost cu atât mai condamnabile cu cât veneau din partea unei armate creștine, venită să elibereze Moldova de sub stăpânirea otomană. Tătarii au intrat în palat, iar turcii au prădat, în continuare, orașul. Ocolind orașul Iașul, ars și prădat, prin Tomești, Podul Jijiei, Stânca, Găureni, Prigoreni, oștile polone s-au îndreptat spre Tg. Frumos, de unde, prin Crivești, Movileni, Heleșteni, au ajuns pe râul Siret, pe care l-au trecut la Hărmănești. Autorul Jurnalului descrie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
În East River. Nu-i nevoie să-ți spun mai mult. Înțelegi cum stau lucrurile. M-a privit, Încercînd să măsoare efectul cuvintelor lui. Era imposibil de spus cît din povestea asta trebuia să cred. Poate era doar un mod ocolit de a spune „De unde-o să știi cine te-a turnat? CÎnd Nick e atît de suspect, n-o să fii niciodată sigur dacă dau pe goarnă, nu?” - Poți să-mi dai o capsulă pe datorie? a-ntrebat. Ce ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
oameni și fugind. Se duce lîngă un tramvai gata să plece din stație. Se-ntinde și ia o pălărie și zvîrr! a tăiat-o. Să-l vezi acu’. Are picioarele umflate, pline de răni și murdare! Doamne Sfinte! Oamenii-l ocolesc uite-așa. Ike stătea cu seringa Într-o mînă și cu acul În cealaltă. - Cum e cu injecția aia? am zis. - E OK. CÎt vrei? Cam cinci centogramos? Cinci e bine. A durat mult pînă cînd doza și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
că voi să fug, mă denunță la popa polițai. După o explicație cu el, am luat o călugăriță bătrână de 70 de ani, pitică, dar sprintenă, foarte deșteaptă, maica Ghelasia, care fugea ca un iepure și făcea reflecțiuni filozofice pe când ocoleam Colentina, treceam pe la zăgaz și străbăteam pădurea în lungul ei. Era un aer plăcut de primăvară și o mulțime de viorele, deși prin unele șanțuri era încă zăpadă; această natură în veci tânără și încrezătoare m-a făcut să uit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
resursele intelectuale. * Computerul folosit în exces se preface în drog. * Când vreți să rezolvați ceva, nu alegeți calea cea mai ușoară, ci pe cea mai eficientă. * Nu tratați pe bătrâni ca pe niște lucruri nefolositoare; gândiți-vă că bătrânețea nu ocolește pe nimeni. * Pentru a fi luat în seamă, ai nevoie de cel puțin trei calități: să fii sănătos crescut, să fii bine educat, să fii mult învățat. * Când ai ajuns pe prima treaptă, nu te uita de sus la cei
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ceva timp, Țepeluș deveni trist că nimeni nu voia să se joace cu el și nu înțelegea de ce nu dorea nimeni să se joace cu el. Așa că, se tot gândea ce să facă, cum să facă să nu-l mai ocolească ceilalți. Într-o zi, în timp ce stătea la umbră unei frunze de brustur să se adăpostească de razele soarelui și se gândea la ce să facă, cum să facă, îi apăru pe neașteptate în fața MelculCodobelcul, cel ce-și duce căsuța în
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
în această carte, este potrivit însă ca în câteva cuvinte să abordăm relațiile medicinii populare cu medicina cultă. Specific, în acest context, că ne referim numai la subiectul "Moldova", pe de o parte, și că ni se pare firesc să ocolim elementele unor curente etnoiatrice alogene care, din motive multiple, se situează în prezent alături de medicina cultă românească, în special în cabinetele medicale particulare care obțin diferite atestate de experiență în practici medicale populare de import. În Iași și alte centre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și o mare parte din rubrici sunt cele pe care le-a conceput Geo Dumitrescu, fondatorul publicației. Pentru cine-l cunoștea numai pe omul de lume Geo Dumitrescu, adică pe convivul fermecător, spiritual, afectuos, cu toată aplecarea sa către ironie, neocolind ambianța boemei, nedisprețuitor al taifasului până la ore târzii, comportamentul său ca redactor-șef a fost în mare măsură motiv de contrariere. Punctual, riguros în toate până la a părea pedant, chiar tipicar, pretinzând respectarea întocmai a angajamentelor luate de fiecare, a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în subsolul clădirii redacțiilor din Ana Ipătescu, Velea în mansarda din Roma 13, Cezar Baltag a primit, mi se pare, o locuință în Balta Albă, iar Nichita nu știu unde s-a dus. Cu toate necazurile care nici atunci nu ne-au ocolit, cred că a fost o epocă bună pentru noi toți. Și cum să fi fost altfel, când eram încă atât de tineri? Nicolae Velea În toamna lui 1954, când eram student în anul II al Facultății de Filologie din București
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Albu încă de la debutul ei cu volumul Fără popas, din 1961, pe care l-am recenzat primul, cred, în Gazeta literară, după care i-am comentat și alte cărți, ultima fiind Aurolac, din 1997. Așadar, Florența Albu nu a fost ocolită de critici - aceștia au luat act de cărțile ei, fără ca totuși s-o poată impune în conștiința publică a momentului, și cu atât mai puțin ca prezență proeminentă a lumii scriitoricești. Un martor de aproape al acesteia a fost cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și Lyra, după cum ar fi mărturisit și impunătoarea clădire a cine matografului Passalaqua, cu parter, loji, balcoane și galerie, căzută victimă demolărilor din epoca lui Ceaușescu. Nici un turneu important al trupelor teatrale sau de operă, bucureștene și chiar străine, nu ocolea Brăila. Erau apoi, ca factori semni ficativi ai dinamismului cultural, bibliotecile publice foarte bune, cum era aceea a primăriei orașului sau Biblioteca „Petru Armencea“ de pe strada Galați, era cercul de lectură „Voltaire“, era și o oarecare viață de presă, întreținută
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
scriitorii care nu mai trebuia să figureze în bibliotecile publice, printre cei interziși era trecut și numele V. Voiculescu. Nu-i mai apărea numele în presa literară. Criticii literari ai vremii nu-l mai pomeneau. Și autorii de cărți îi ocoleau numele. Apăruse Panorama deceniului literar românesc, 1940-1950, de Alexandru Piru, tipărită în 1968 la Editura pentru Literatură, cu peste 500 de pagini întindere. Numele lui nu a fost amintit, cu toate că în 1944 într-un volum antologic fusese trecut ca unul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a împins uneori spre clișeu impulsul nu odată nutrit de viziuni extatice al lui Ion Pillat, V.Voiculescu, Adrian Maniu (p.526-527). Dumitru Micu. Gândirea și gândirismul, București, Minerva, 1975. ... Începuturile și o bună parte a producției literare (gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că în poezia semnată de Ion Pillat, V. Voiculescu sau Aron Cotruș, precumpănitoare uneori este expresia modernă a lirismului în linia neoclasicismului esențializat... Rezumând gândirismul, D. Micu scrie: „Organ al unui curent ideologic obscurantist, reacționar, Gândirea n-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
îndoieli în privința considerării secretarului florentin că moștenitor al republicanismului "umaniștilor civili". Totuși, într-un articol intitulat "Machiavelli the republican citizen and author of The Prince", publicat în revista English Historical Review în anul 1961, Baron consideră a fi reușit să ocolească această dificultate. În acest eseu, el a definit Principele ca fiind o compunere izolată, scrisă cu mult înainte că secretarul florentin să se dedice lucrării fundamentale ce definește gândirea să de republican adevărat, Discursuri asupra primei decade a lui Titus
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
răpită-n armonia Sfântă ce mă împresoară, că atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că văd firele ascunse care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care crește, Zbor pe aripa luminei care lumea ocolește. Văd, simțesc și pricep toate, sorb a tainelor izvoare, De pe ochi-mi, de pe minte, vălul gros acum dispare. Iar în neatinsul centru celor mii și mii de stele, Văd un soare nou: e dorul, idealul vieței mele Cum frumos mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
metri. Când am auzit aceasta, nu s-a zborșit părul în vârful capului. Am renunțat imediat la gimnastica noastră de sărituri, ba nici chiar pe scânduri n-am mai îndrăznit să trecem fioroasele guri de prăpăstii, ci căutam să le ocolim, așa că, pot zice, am făcut de două ori drumul de la o margină pănă la cealaltă a Mărei de gheață. Ajunși la Chapeau, altă gustare pentru recâștigarea forțelor pierdute. În timpul acesta, pe când mă îndeletniceam cu disecarea anatomică a unui pui fript
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sa, pentru sine (latină). 118 Pantaloni turcești. 119 Plecăciune. 120 Sticlele, vasele. 121 Doritor. 122 Lustruitul pantofilor sau ghetelor. 123 Socoteală, evidență. 124 Vătaf, staroste (ieșit din uz). 125 Oameni care gonesc vânatul. 126 Vânători începători. 127 Râpă abruptă. 128 Ocoli. 129 Digera. 130 Namilă. 131 A fugit. 132 Sticle. 133 Hrăpăreț, lacom. 134 Decoltat (franceză). 135 Prea joase în partea de sus și prea înalte în partea de jos (franceză). 136 Nepriceput la jocurile de noroc. 137 Fără coadă. 138
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
numele pe lista potențialilor colaboratori radio. Departe de mine gândul de a-mi Însuși titlul unei rubrici radio, acesta aparținând În fond redactorului; doar l’am perpetuat În scris. Aspirația spre precizie, servitute a meseriei pe care n’o pot ocoli, face ca, finalul fiecărui material - numit de mine capitol, În buna tradiție a clasicului volumen - să notifice emisiunea și momentul difuzării; această mențiune nu e o infatuare ci, pe lângă crearea unui mediu optim autorului care nu poate renunța la rigurozitatea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]