6,174 matches
-
pînă la durere ca să-și stăpînească respirația, nodul din gît, așa că totul a rămas înlăuntrul său. Sper să nu vă neliniștească prea tare, domnule Popianu, faptul că v-am ieșit în întâmpinare... Îmi place să fiu pregătită atunci cînd mă onorați cu vizita dumneavoastră. E o ocazie rară, care trebuie prețuită ca atare." Nici nu-și putea da seama dacă își bate joc de el ori pur și simplu vrea să fie politicoasă, gazdă bună. A întors privirea către K.F., a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de Literatură Francofonă „Benjamin Fondane“ unui scriitor de limbă franceză, dar care nu are naționalitate franceză. Premiul „Benjamin Fondane“ de literatură francofonă, creat de ICR din Paris în parteneriat cu Asociația „Printemps des poètes“ și Societatea de Studii Benjamin Fondane onorează memoria lui Beniamin Fundoianu (1898-1944), scriitor evreu de origine română, care, instalându-se în Franța în anii ’20, și-a scris opera principală în limba franceză. Poet, eseist, filosof existențialist, Beniamin Fundoianu a murit tragic în lagărul de la Auschwitz. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
meargă la București, are să călătorească la Paris, ori la Berlin, prin expoziții; au să se mire domni și doamne în jurul ei; are să vie un domn președinte să-i dea o medalie de aur; așa încât Culi se simți, într-o privință, onorat de operația pe care o făcea ursului său, în acea zi însorită de octomvrie. Domnul Ionaș Popa se îndeletnici o vreme cu aparatul fotografic; făcu drumul spre Prelunci, ca să aducă pe Bezarbarză cu căruța, să încarce carnea. Trebuiau pregătite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bolii, meșterul nu suporta. Mi-a dat să înțeleg că dacă mai continuam astfel era nevoit să renunțe la ajutorul meu. Cum în ziua aceea eram destul de bine amețit, l-am înfruntat. I-am spus că trebuia să se considere onorat de prezența mea acolo; nu se puteau lăuda mulți cioplitori de cruci că aveau în serviciul lor un sculptor. Și tot el era nemulțumit? Meșterul mi-a aruncat o căutătură piezișă. Vroia să vadă dacă nu glumeam. Nu glumeam. Apoi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un proiect atât de măreț ar fi avut nevoie de dalta unui Michelangelo. Păcat că nu trăise în vremea lui Michelangelo. Trăia în vremea mea. Dar prețuiam cum se cuvenea faptul că-mi încredințase mie o asemenea misiune. Dacă eram onorat? Doamne! Eram strivit de atâta onoare! Și nu vroiam să-l dezamăgesc. ― Bei ceva, domnule sculptor? mă întrebă el brusc și m-am grăbit să zic "da". Mi-a părut rău după aceea, însă nu mai puteam să dau înapoi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cîteva zile. Între timp, din motivele numai de ei cunoscute, Înaltul Comandament japonez Începuse să elogieze vitejia căpitanului Polkinhorn și a oamenilor lui. A doua zi, comandantul navei Idzumo trimise la spital un grup de ofițeri În uniformă, care Îi onorară pe marinarii răniți În cele mai bune bușido, Înclinîndu-se În fața fiecăruia În parte. Ziarul de limbă engleză Shanghai Times, editat de britanici, dar care de multă vreme simpatiza cu japonezii, publică pe prima pagină o fotografie a navei Petrel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe ea n-am mai văzut-o niciodată, iar eu m-am făcut sănătos încă de a doua zi și pentru totdeauna.” Femeile adunate în jurul domniței Ecaterina sporovăiau despre copii, bucate, modă, ca și despre ultimul bal al ofițerilor ruși, onorat de Marele Komandir, Kutuzov. Marioritza încă nu se obișnuise cu limba vorbită în saloanele bucureștene. Era contrariată de amestecul franco-român al conversațiilor din jur. Stătea la marginea cercului de femei, ținea în mână paharul cu apă și părea preocupată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fără importanță, aparent indiferente, dar amândoi simțeau că erau incluși într-un spațiu aparte. Nu avea importanță ce spuneau, ci doar ce reușeau să vadă în celălalt, dincolo de cuvinte. Un fel de dialog în dialog. Aș fi mai mult decât onorat să vă fac un portret, Alteță. Un colț de ochi tresări. Încordare. Prudență. Prințul era totuși omul cel mai vânat la acea oră. Evită un răspuns direct, folosind cu abilitate înfloriturile limbii italiene. Ceva cu totul fermecător. Mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mână o ținea ridicată, cu gestul unui împărat roman înainte de a da semnalul pentru o bătălie importantă. Manuc zâmbi amuzat. Musiu Lotreapă nu era nimeni altul decât D’Autrey-Lès-Gray, omul care se ocupa cu... aspectele spirituale ale vieții. ― Alteță! Sunt onorat că ați binevoit să mă primiți în acest moment de meditație vesperală. Aceste întinderi de ape, această gondolă și acest canotier atât de pitoresc îmi reamintesc de orașul azuriilor, la città di Venezia venetus. Câinele anatolian mârâi, dar mâna stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
este și dușmanul dumneavoastră. Intrați în loja noastră și împreună vom putea pune umărul la înlăturarea acestui saltimbanc penibil care profanează funcția sacră a monarhiei. D’Autrey așteptă câteva secunde, dar prințul mânca liniștit. Așadar, Alteță, pot spera că veți onora deschiderea lojei prin prezența dumneavoastră? Câinele de la picioarele prințului tresări și Manuc privi în jur, surprins de întunericul care înghițise, pe nesimțite, toate formele și culorile. Intermezzo informativ: Despre marile probleme ale altui câine cu mult mai mic. Maltezul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lăcaș pentru tot felul de rozătoare. Ciuma bubonică era un destin normal în Evul Mediu dar după părerea mea, să contractezi această plagă în secolul nostru îngrozitor ar fi ceva ridicol. Astăzi biroul nostru a fost în cele din urmă onorat de prezența domnului și stăpânului nostru, domnul G. Levy. Sincer să fiu, l-am găsit destul de apatic și indiferent. I-am atras atenția asupra inscripției mele (Da, cititorule, a fost în sfârșit pictată și pusă pe perete. Un crin imperial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar fi făcut-o un bec de neon. Participanții la reuniunea de start din seara aceea păreau mai preocupați de propria lor soartă, decât de soarta lumii. Constat că nici unul dintre cei prezenți în cavoul acesta alb nu ne-a onorat cu o privire. N-au dat nici măcar puțin din cap spre gazda a cărei băutură o consumă și al cărui aer condiționat îl viciază cu parfumurile lor pătrunzătoare. Mă simt ca un observator la o încăierare între pisici. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
afară, pe stradă, fotografii porno, femei de noapte. E scris totu’ aici. Citește, băiete! — Mai bine nu citesc. E înțesat probabil cu calomnii și murdării. Mincinoșii aceia de jurnaliști au făcut, fără îndoială, tot felul de aluzii picante. Totuși, Ignatius onoră articolul cu o lectură fragmentară. — Cum adică? Ei pretind că autobuzul acela nu m-a lovit? întrebă el furios. Chiar și prima lor afirmație e o minciună! Ia legătura cu Serviciul Public. Trebuie să-i dăm în judecată. — Taci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ațipit. N-aș fi scris niciodată o asemenea scrisoare! Am iubit Levy Pants. Uitați-vă! Citiți, domnule! Domnul Levy luă dosarul și citi acolo unde indica arătătorul gras al lui Reilly: „Astăzi biroul nostru a fost în cele din urmă onorat de prezența domnului și stăpânului nostru, domnul G. Levy. Sincer să fiu, l-am găsit destul de apatic și indiferent.“ Degetul arătător sări peste un rând sau două. „Cu timpul va afla despre devotamentul meu pentru firma lui, despre dăruirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tejgheaua jegoasă. — Acum: Îl recunoști? — Nu l-am mai văzut niciodată. — Era un ins cu gura mare din Edinburgh. A venit aici să se ocupe de o treabă pentru Malk Cuțitul. A făcut niște pariuri mari și nu le-a onorat. Figura lui Simon McLeod se Întunecă. — Noi n-avem prea mulți care nu onorează. E Împotriva politicii noastre de management. Ia mai uită-te, domnule McLeod. Ești sigur că nu-l recunoști? A sfârșit plutind cu fața-n jos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu gura mare din Edinburgh. A venit aici să se ocupe de o treabă pentru Malk Cuțitul. A făcut niște pariuri mari și nu le-a onorat. Figura lui Simon McLeod se Întunecă. — Noi n-avem prea mulți care nu onorează. E Împotriva politicii noastre de management. Ia mai uită-te, domnule McLeod. Ești sigur că nu-l recunoști? A sfârșit plutind cu fața-n jos În port, cu rotulele lipsă. Ochii lui McLeod se deschiseră larg și se bătu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu miere, lapte și brânză, ducând un trai liniștit - pentru care pricină au fost numiți theosebeis [= adoratori ai zeilor] și kapnobatai. Unii traci - spune acesta [= Poseidonios] - își petrec viața fără să aibă legături cu femeile, numindu-se ktistai ; ei sunt onorați și socotiți sacri trăind, așadar, feriți de orice primejdie. Pe toți aceștia, poetul [= Homer] i-a numit „străluciții mulgători de iepe”, „cei care se hrănesc cu lapte”, „cei care duc viață sărăcăcioasă” și „oamenii cei mai drepți” (Geografia, VII, 3
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sus sunt corecte, atunci din pasajul lui Strabon se pot desprinde câteva caracteristici specifice tagmei de preoți-anahoreți geto-misieni, adepți probabil ai doctrinei zalmo xiene : erau vegetarieni și caști, trăiau în adorarea zeilor, departe de colectivitate și de plăcerile lumești, erau onorați și socotiți sfinți etc. După aproape două mii de ani, „portretul” solomonarilor - așa cum reiese acesta din credințele și legendele populare - nu este foarte diferit. Ei trăiesc în afara colectivităților, „în apropierea iezerelor” (8, p. 146), „în pustie” (109, p. 173), „în munți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Shiraishi plin de supunere. Pe când jumătate din slujbași, câți se alăturaseră convoiului, se pierdeau din vedere printre munți, cei rămași îl invidiau pe samurai pentru cuvintele deosebite cu care îl onorase seniorul Shiraishi, unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului. Făcându-și pregătirile de întoarcere, samuraiul savura și el bucuros acea fericire nemeritată. Ceea ce înțelesese venind aici era că vasul pe care urmau să-l construiască în golf nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
castel. Întrebându-se ce întâmplare îl aducea pe seniorul Ishida prin părțile acela, samuraiul simțea o neliniște nelămurită. Nu-i plăcea deloc să-l vadă bucurându-se de unul singur pe unchiul său. Acesta nu uitase vorbele cu care îl onorase seniorul Shiraishi pe samurai atunci la Ogatsu și se tot întreba dacă nu cumva seniorul îi ascultase rugămintea de a-i da înapoi pământurile de la Kurokawa. Întâmpinat la gura văii, seniorul Ishida se adresă bine dispus samuraiului și unchiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
decât de vreo trei-patru ori, dar mi-am dat seama că dintre toți patru el e, fără îndoială, cel mai deștept. Din când în când iese singur pe punte și se adâncește în gânduri. Spre deosebire de ceilalți soli, nu se socotește onorat pentru că a fost ales trimis al Stăpânului. Hasekura Rokuemon este mai degrabă țăran decât samurai și dintre toți solii, e cel mai șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge sau nu până la Roma, dar nu pricep nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privirile lor alunecară de la părintele Valente la Valesco. Acesta stătea pe scaun cu chipul împietrit. Ridică mâna și ceru îngăduința să vorbească. Unul dintre episcopi dădu din cap a încuviințare. Atunci Velasco zise, roșu la față și cu glas tremurător: — Onorați episcopi, vă rog să luați aminte la faptul că nici un nobil japonez nu poate să elibereze spanioli reținuți în Japonia, decât cu îngăduința împăratului. Noi am venit până în Nueva España împreună cu niște marinari spanioli care au fost reținuți pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-i trădăm. Noi suntem strâns legați de părinții și strămoșii noștri răposați.” Acesta nu este un simplu rit strămoșesc, ci o credință adânc înrădăcinată. Nouă nu ne-au fost de ajuns nici șaizeci de ani ca să ștergem această credință. — Onorați episcopi, strigă Velasco întrerupându-l pe părintele Valente, cuvintele părintelui sunt niște înflorituri grosolane. Și în Japonia sunt martiri care și-au dat viața pentru învățătura creștină. De ce spune el că japonezii n-au crezut în Dumnezeu? Speranța de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se vor lepăda de credința creștină fără nici o remușcare. Decât să-i botezăm ar fi mai bine să vedem în ce fel putem să-i ajutăm să-și păstreze credința, și decât să facem credincioși vremelnici pe timp de prigoană... — Onorați episcopi, nemaiputând răbda Velasco îl întrerupse iarăși pe părintele Valente chiar în mijlocul vorbei. Vreau să răspund cuvintelor jignitoare ale părintelui Valente pentru a apăra onoarea celor treizeci și opt de negustori japonezi și a solului care se pregătește cu bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iubească, de unde și toleranța lor față de lingușire; căci lingușitorul este un prieten care, situat pe o poziție inferioară, sau cel puțin simulând acest lucru, iubește mai mult decât este iubit. Or, a fi iubit seamănă foarte mult cu a fi onorat, lucru spre care aspiră mulțimea. Mulțime flatată În intervenția anterioară lungii predici, care a aflat, astfel, de la episcop că vine la o biserică a intelectualilor. 25 iunie 2012 Nu Întotdeauna sculatul de dimineață e cel mai bun! Trezit la 4
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]