5,945 matches
-
de a căuta celebritatea... Am stat câtva timp tăcut, față În față cu Sfinxul. L-am privit atent și pentru o clipă m-am simțit golit de orice ambiție. Pentru o clipă am respirat bucuros, eliberat de veșnicul meu Însoțitor, orgoliul. După o călătorie liniștită și feerică pe Nil, am ajuns a doua zi la Luxor. Noaptea pe vapor nu puteam dormi. Într-o carte despre Luxor am citit că acolo „se află Înțelepciunea lumii vechi, Închisă, gata să fie redescoperită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
este alegoria medievală. În Londra elisabetană, unde trăiau doar două sute de evrei, problema evreiască era cu totul inexistentă. Shylock sau negrul Othello sunt figuri exotice, folosite ca hiperbole pentru a expune acțiunea viciilor asupra omului: În Othello, omul orbit de orgoliu, În Shylock, omul cu inimă de piatră. Dar, chiar dacă am admite că piesa vorbește despre condiția evreului, și nu a omului În general, trebuie recunoscut atunci că nici creștinii din piesă nu sunt deloc prezentați ca fiind mai buni. Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
oprită de urletul meu de disperare: pe locul acela se Întâmplase să las o cutie de colecție cu capac de sticlă, În care se afla o lungă și frumoasă serie de fluturi Large White. Prima ei reacție a fost de orgoliu rănit: greutatea ei nu putea fi nicidecum acuzată că a stricat ceea ce de fapt distrusese; a doua reacție a fost să mă consoleze: Allons donc, ce ne sont que des papillons de potager! - ceea ce a Înrăutățit și mai mult lucrurile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
supraviețuiască căderii Constantinopolului său: Nu poți fi înfrânt, dacă lupți până la moarte". De fapt, era o sinucidere deghizată, glorioasă însă, ce-i salva onoarea, demnitatea, rămânând în viitorime un Ștefan Voievod neînfrânt, cu aureolă de martir, ce-i satisfăcea și orgoliul, mândria nemăsurată ce-l făcuse să greșească nu o dată în viață... "Da!... dar Moldova cui o las?!!..." Să... să lupte!... Dar cum? Cu cine? E singur... Singur... Ce să aleagă? A trăi... a muri? A lupta... a capitula?... Îl frământă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Salvați-ne, pentru numele Mântuitorului, că aceluiași Dumnezeu ne rugăm!" a strigat el. A pus la cale unificarea celor două biserici dezbinate. Trimișii lui au făcut cărare bătând în lung și-n lat Europa, prosternându-se, milogindu-se după ajutor. Orgolii popești, dogme absurde, dorință de supremație, lupta pentru putere, interesele negustorești, dezbinarea, și de o parte și de cealaltă, au fost mai puternice. Discordia dintre Orientul grec-ortodox și Occidentul latin-catolic, Marea Schismă -, a fost mai puternică. Se căscase o prăpastie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
uriașă schimbare în numai patru zile! Miercuri, când venisem la el cu d-na doctor D., de care ne legasem ultimele speranțe, mai era încă el cel dintotdeauna. Vorbea ca de obicei, se străduia - cu prețul unei încordări supreme, bănuiesc: orgoliul de a nu se lăsa înfrânt de boală mai ținea steagul sus - să aibă gestul energic și chiar se sculase din pat, aparent dezinvolt. Cu bruschețea sa caracteristică, prea îndrăzneață uneori în ciuda zâmbetului ce o însoțea întotdeauna, o întrebase pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
așa, ca și cum te-ai amuza să te uiți la el, să ți-l contempli! Cum s-ar schimba atunci, brusc, lucrurile, raportul de forțe atât de nefavorabil ție până în acea clipă! * Cândva, m-a obsedat un gând monstruos, de un orgoliu nesăbuit. Baza reală a ipotezei mele pe cât de îndrăznețe pe atât de hazardate era dispariția unor oameni care, într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică, îmi complicau existența, sau, pur si simplu, mă stânjeneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu l-am împărtășit, cred, nimănui: era observația mea cea mai distrugătoare la adresa regimului de anormalitate în care am fost siliți să trăim, nu ani, ci decenii, și voiam să o divulg personal, atunci când lucrul ar fi fost cu putință. Orgoliul „dreptului de autor”? Posibil. Mai important e însă să menționez că monstruosul fapt mi-ar fi scăpat, poate, și mie, așa cum le-a scăpat altora, dacă nu aș fi fost dintotdeauna înclinat spre religie, dacă nu aș fi „simpatizat” cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la băutură. Cele mai oribile crime și divorțuri și alte asemenea se fac din cauza băuturii prea multe. De multe ori auzi pe unii că spun, atunci când beau, ca mai merge, ca mai pot bea sau alte cuvinte de laudă și orgoliu personal. Dar ei nici nu vor sa cugete că în scurt timp se va vedea rezultatul: ceartă, dezbinare, desfrânare, furt sau omor. De aceea unii nici nu se mai respectă, pentru că a pus stăpânire pe inimă și mintea lor cel
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
trebuie să intre neapărat în orizontul de preocupări al istoricilor de artă. (...) Nu doar cercetarea artelor are ceva de aflat de la lingvistica modernă. Și lingvistica are ceva de aflat de la cercetarea artelor. Or, de obicei, aceasta din urmă își refuză orgoliul legitim al iradierii, preferând cumințenia sterilă de a se pune la unison cu ticurile metodologice ale ultimei ore” (pp. 17-18). Îndreptățit sau nu, „orgoliul iradierii” e de regulă o trăsătură firească a artistului, dar îl caracterizează și pe criticul de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lingvistica are ceva de aflat de la cercetarea artelor. Or, de obicei, aceasta din urmă își refuză orgoliul legitim al iradierii, preferând cumințenia sterilă de a se pune la unison cu ticurile metodologice ale ultimei ore” (pp. 17-18). Îndreptățit sau nu, „orgoliul iradierii” e de regulă o trăsătură firească a artistului, dar îl caracterizează și pe criticul de reală dotație. Căci criticul de reală dotație e necesarmente un artist ; de asemeni și istoricul de artă, dacă e unul de anvergură, adică e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nostru. Am stat mult privind ceața din prezenta absență a celor plutind deasupra celor vii, cei care trăiseră odată, nepărăsind vreodată locurile sau fiind în același timp pretutindeni. Ruinele Colosseumului erau intacte, lăsând vederii mâna timpului fasonând, ameliorând ce era orgoliu în arta oamenilor. Ceața parcă mă învăța despre adevăratul spirit al măreției. Arcurile de triumf, al căror număr nu l-am știut vreodată, făceau porți de aer, adevărate sculpturi de vibrații și irizări, punând în umbră arta arhitecturii în piatră
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
delegație de scriitori români la Uniunea Scriitorilor din Stockholm, la Bonnier și apoi la Biblioteca Nobel, unde Agneta Pleijel și cu mine am citit în suedeză din poemele lor. Octombrie După vizita colegilor mei, mare oboseală, răul cel mare este orgoliul fără măsură, paraculo, de care eu m-am debarasat de mult, se pare că acest orgoliu e un defect național de care trebuie să te lepezi ca de o haină veche, extrem de uzată. Am aflat de moartea lui Nicolae Velea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unde Agneta Pleijel și cu mine am citit în suedeză din poemele lor. Octombrie După vizita colegilor mei, mare oboseală, răul cel mare este orgoliul fără măsură, paraculo, de care eu m-am debarasat de mult, se pare că acest orgoliu e un defect național de care trebuie să te lepezi ca de o haină veche, extrem de uzată. Am aflat de moartea lui Nicolae Velea, colegul meu de la Luceafărul - a fost găsit mort în zăpadă, soția lui l-a dus acasă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
într-o ființă nouă, asta i-a avansat pe părinții sacrificiali pe o mare spirală cosmică. Iată-mă acum regretând chiar ziua în care m-am născut, pentru că am luat cu atâta ușurință profundele legi ale naturii. Asta numai din orgoliu - din fals exces de „moralitate”, nu vroiam să-i încarc pe „bărbați” cu obligația paternității. Azi, lumea s-a schimbat complet. Slavă Domnului! Aici, femeile tinere decid să devină mame fără ajutorul taților. Au o viață grea, dar sunt susținute
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
David. Nu numai David a lucrat la psalmii săi, ci, de-a lungul timpului, mulți poeți dotați, având libertatea chiar de a recrea în cadrul canonic al cărții. Sunt fascinată de acest fel de creație, care-i scutește pe poeți de orgoliu, de penibile, egoiste închipuiri. Creația mi se pare strâns legată de iubire, de acel UNUM al universului despre care scria Novalis în Material pentru enciclopedie, 1798-99. Întuneric, frig, dar totuși este luna mea cea mai frumoasă. Sub semnul zăpezii, sub
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
214 ș.a. Apar și creații pe teme din literatura universală, de mare valoare. În țările europene unde a fost un climat prielnic, a apărut geniul creator al unui Bach, Haydn, Mozart, Beethoven și alți titani ai muzicii. (Cum, de asemenea, orgoliile membrilor Cameratei Florentine au dat naștere, cu peste patru sute de ani în urmă, genului dramatic muzical Panoramic artistic. nou, opera, care de atunci a pus în valoare mari talente de compozitori și cântăreți în toată lumea). În creație nu sunt suficiente
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
cu care am discutat -, a mărturisit că a fost cucerit de această temă (care, pe alte planuri, este prezentă și în zilele noastre). Din distribuția de premieră a făcut parte Tudor Florența, care a dat viață zbuciumatului Enrico, victimă a orgoliului și a setei de putere, care caută căile salvării prin umilință afișată. Cu un demers vocal corespunzător, solistul a creionat bine dificilul rol. Brândușa Moțoc a justificat distribuirea în importantul rol prin conturarea convingătoare a Matildei di Canossa, atât scenic
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
sau poate curândă era sorbită cu nesaț de toți cei care o înconjurau grăbiți. Și interpretarea rolului își urma cursul ascendent. În actul II, cântând Sequidilla, făcea uz de neprefăcute farmece femeiești. Dar atât de tumultuos se dezlănțuia (indignată în orgoliul ei rănit), încât părea că nu trebuie să-i mai stea nimeni în cale. Resemnarea din actul III era, de asemenea, convingător jucată, pentru ca în actul IV să cadă răpusă nemilos de pumnalul geloziei, mânuit până la demență de penultimul iubit
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
reprezentanților tuturor etniilor s-a constituit într-un moment de înfrățire prin dansuri populare românești! Astfel s-a încheiat o reușită manifestare! Abia la sfârșitul spectacolului am înțeles sintagma enunțată, la început, de către organizatori, menită să prevină orice urmă de orgoliu sau de infatuare și anume: Nu pornim niciodată de la ideea că ai noștri sunt mai buni decât ai lor, ceea ce dă soliditate și credibilitate proiectului enunțat, care urmărește nobilele sentimente, atât de necesare, ale înfrățirii dintre etnii! Am înțeles în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Cum știți multe din spectacolele ținute aici pe care le-am văzut, aproape că ignoră cu totul frumusețea și profunzimea textului, interpretarea deosebită a actorilor, și toate sunt așa zis spectacole de regizor. Ei bine!ĂDomnul Zaborilă, n-a avut orgoliul de a face spectacole de regizor, ci spectacole de echipă, spectacole de ansamblu, în care fiecare componentă care se articulează în acest edificiu numit artă și spectacolul de artă, fiecare să se regăsească cu partea lui de contribuție și cu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
nu datorită mie care nu aveam nici un merit, ci a interlocutorului. Nu vreau să lungesc mai mult acest cuvânt (pe care îl simt, nu-l inventez, îl simt), în raport cu domnul Zaborilă și îl consider fără nici un fel de disimulare de orgolii sau altceva ca pe un confrate de breaslă, care are și acuitate privirii, judecata este întotdeauna dreaptă și mai ales, ceea ce m-a impresionat că acest om care stă lângă mine, are vocația de a trăi în lumină.
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Soțul fiind ceferist venea seara târziu așa că încetul cu încetul făceam mâncarea împreună cu doamna a cărei venerabilă vârstă nu depășea 42 de ani. Eu abia intrasem pe 20. Am reușit să îmbunătățesc meniul oferit de păsări și văcuță apelând la orgoliul domnului Matios, astfel încât banii de salariu au început să treacă de la birt către gospodărie spre bucuria ambilor soți până la urmă. Munceam pe brânci. Eu aveam clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, directorul celelalte. Ne înțelegeam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
atunci când ploua tare și veneau șuvoaie, ieșeau din pământ cranii și oase omenești. Toate craniile erau sparte, probabil că fusese vre-un cimitir de război acolo. și câte seminții o fi amestecat pământul acesta românesc mereu strecurat printre degetele orgoliilor și puterii?! Primarul, Atanase Demirov, un om foarte bogat și foarte rău, avea cârciumă, peste o mie de oi, 500 hectare de pământ pentru izlaz și foarte mult pământ. Noi aveam o scroafă pe care o așteptam să facă purcei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
direcția școlii. Umbla îmbrăcat militar, cu mănuși albe, defilând pe ulițele satului în disprețul majorității. S-a impus și a reușit să preia președenția Cooperativei de consum dar și comanda subcentrului militar. Dar nici lumea nu-i croită după mintea, orgoliul și obrăznicia cuiva. Comanda subcentrului premilitar a fost trecută învățătorului Ion Dănăilă, trecere de care nici eu n-am fost străin. De asemeni, pentru a-l scoate din provizoratul direcției școlii pe Dobru, care avea numai definitivatul, am făcut cunoscut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]