6,963 matches
-
făcuse destul de răcoare. Descântecul de deochi Fiecare mamă își crede copilul rupt din soare, un Făt-Frumos (sau o Ileană Cosânzeană). Așa mă credea și pe mine mama, când eram mică (după ce-i muriseră două fetițe dragi, Aurelia și Cornelia). Mă păzea ca lumina ochilor. Când se apropia prea tare cineva de mine, mă lua lângă ea și mă ținea acoperită de fusta ei. Tata nu prea era de acord cu aceste metehne ale mamei, dar n-avea ce face. Majoritatea timpului
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oile prin strungă, le mulgeau și le adăposteau într-un ocol foarte mare, din scânduri late. Ocolul se putea muta de două trei ori din loc, pentru a gunoi (îngrășa) și alt ogor, cu îngrășământ natural de oi. Ocolul era păzit de 2-3 câini ciobănești, care ajutau și la mânarea oilor pe tarlale. Stâna și ocolul erau luminate de câteva felinare, care ardeau toată noaptea. Prin rotație, ciobanii făceau de serviciu și noaptea, păzind stâna și oile. Ei aveau niște bâte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu îngrășământ natural de oi. Ocolul era păzit de 2-3 câini ciobănești, care ajutau și la mânarea oilor pe tarlale. Stâna și ocolul erau luminate de câteva felinare, care ardeau toată noaptea. Prin rotație, ciobanii făceau de serviciu și noaptea, păzind stâna și oile. Ei aveau niște bâte mari de lemn, ce le serveau ca arme de apărare, în caz de atac. Uneori năvăleau lupii din pădurea Berna, de la Fântâna Albă, alteori bande de hoți se încumetau să atace stâna. La
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
reciprocă între oameni, grijă pentru ceilalți. Simion Mehedinți pe drept cuvânt afirma: Nu uitați că bunii și strămoșii noștri au fost oameni cu mare cuviință în vorbe și fapte". Bătrânii din Costișa spuneau că tânărul trebuie să se silească ca să păzească trei lucruri: minte la cap, înfrângere la gură și rușine în obraz, știind că manierele îl arată pe om. Ei considerau că cei respectuoși sunt întotdeauna vrednici de stimă și pot deschide toate ușile. Cei mai mulți greșesc din neștiință, la cele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o înțeleg mai bine, că pătrund mai profund în miezul lor. Acest fapt mă bucura mult. Avea o atracție deosebită pentru frumos, atât în ce privește îmbrăcarea gospodăriei, vestimentația noastră, cât și elementele din natură. Mi-amintesc ceva inedit. Toată noaptea a păzit scroafa care trebuia să nască, mergând mereu cu felinarul la grajd. Eu dormeam cu ea în bucătăria de vară (să fie mai aproape și să nu-i stingherească pe ceilalți). Pe la ora 3-4 în zori m-a trezit și mi-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și de frumos, ne-am înarmat cu răbdare și ne-am deschis sufletele, pentru a le încărca cu desăvârșita frumusețe din „ bătrâna capitală”... rămasă proaspătă prin pitorescul împrejurimilor, mai ales al grădinilor care m-au impresionat profund. Poarta templului este păzită de doi regi deva (nio) ce întruchipează înțelepciunea buddhistă. Se zice că : buzele regelui din dreapta sunt deschise pentru a pronunța prima literă a alfabetului « a » iar a celui din stânga pronunță ultima literă din alfabet”om”. Este vorba de alfabetul sanscrit
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
las ca un râu mare. Iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă, hotărâtă de a face să rodească Europa cea stârpită. Eu le las instrucțiunile următoare pe care le recomanduiesc la a lor luare aminte ca să le păzească cu statornicie. A ține nația rusească necurmat în stare de război, spre a avea pe soldații ei pururea deprinși la război... Războiul să ajute păcii, în interesul întinderii Rusiei și a înaintării ei în înflorire. A chema prin toate putincioasele
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
vorba de o conspi rație mare, plă nuită cu grijă. Trădătorii nu se grăbesc și-și gândesc cu luare-aminte fiecare pas. De abia când totul va fi bine pre gătit, vor lovi iute ca fulgerul. și vă roagă să vă păziți de tâ nărul Friederich Barbarosa. Este un element deo sebit de valoros, inteligent și războinic, cu atât mai pericu los. și mai cu seamă, vă urăște ca nimeni altul. — știm, suspină Bertold. știm că Friederich ne urăște și a jurat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
blândețe, Stăpânul nostru, al tuturor, ne hotărăște destinele, dar noi trebuie să ne luăm singuri măsurile de apărare. Cum spun țăranii noștri: „Dumnezeu Îți dă, dar nu-ți bagă În traistă.“ — Ce să facem mai mult? izbucni Bertold. Castelul e păzit zi și noapte, nimeni n-are voie să intre Înarmat. Ce să facem altceva? — Nimeni În afară de cavalerii noștri, susură Conrad. — Frate, nimeni și nimic În lume nu mă va putea convinge să-i dezarmăm. Onoarea cavalerului se sprijină și pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Domniei Tale trebuia să semene cu o Întâmplare nefericită a cărei vină o poartă acest dobitoc cuminte și nevinovat. Ucigașul, cine o fi el, cunoaște obiceiurile Bizanțului. Stăpână, caută-l printre cavalerii cruciați care s-au Întors de acolo și păzește-te. E un om primejdios și, dacă a Încercat o dată, va mai Încerca. Ți-a cumpărat slugile și știe ce faci și unde te duci. Oricând poate lovi iar! Fata Îl privi uluită. Cine să fi vrut s-o omoare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și-l ridicară pe Simeon, așa legat cum era, pe un cal. Apoi se despărțiră În două grupe. Cei mai numeroși plecară spre vale cu stăpânii. Câțiva, sub conducerea lui Hugo, Îl Înconjurară pe Simeon și o luară la deal, păzind cu strășnicie captivul ca nu cumva să fugă. Cei doi seniori se sfătuiră Îndelung Înainte de plecare. Mo nahul vorbi lung și aprins, dar cavalerul nu se lăsa ușor convins. De abia după ce goliră al treilea pocal, cedă, cu privirea Întunecată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
frumoase și cu iubiții lor. De unde, adică, am scos eu toată istoria asta nemaipomenită? Poate să fie așa sau poate să fie altfel, n-am de unde ști deocamdată. și-apoi n-am sorți de izbândă. Fie m-aude cel ce păzește, fie altul... și, chiar dac-aș reuși să mă strecor, calul nu-l pot lua. Pe jos n-ajung prea departe, mă prind ticăloșii lui Hugo, sau mă rătăcesc prin această pustietate și cad În mâna altor bandiți... Se pare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
departe, văzându-mi de drum, când, după cotitură, am auzit În urma mea chiote, răcnete, zăngănit de arme. Mi-a fost frică, netrebnicul de mine, și m-am ascuns Într un tufiș, rugându-mă fierbinte la Sfântul Apostul Petru să mă păzească de primejdie, eu nefiind În stare să țin o sabie În mână. După ce n-am mai auzit nici un zgomot, m-am Întors să văd ce se Întâmplase, fiindcă eram curios. Mărturisesc smerit că, pe lângă multe alte păcate, Îl am și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
A doua oară poate nu mai scapi. — A treia oară, suspină străinul. Dacă nu mai scap Înseamnă că voia Domnului a fost să-mi pierd viața prin aceste locuri. și prea rău n-o să-mi pară. Dar am să mă păzesc. N-am să mai cad prostește În capcană, acum că știu despre ce e vorba. Îngăduiți-mi să mă duc. știu să citesc urmele prin păduri. În tinerețea mea am urmărit și hăituit vânatul nu numai o dată. — Lăsați-l să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și atacul asupra lui Bodo, Conrad se retrase tulburat În odăile sale. Ca de obicei, chipul lui nu trăda nici o emoție. Întrucât poruncise să nu fie deranjat, Haro cel credincios puse un soldat cu halebarda la ușă, ca s-o păzească aidoma unui arhanghel la poarta raiului. Curtenii erau obișnuiți cu aceste momente de reverie și până și măritul stăpân Bertold le respecta. Când i se spunea că domnul Conrad se retrăsese să mediteze, Bertold zâmbea, dădea din umeri, și-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
târziu. Starețul Otto vă urăște, știți doar! — Era și Eglord acolo? — Nu știu, stăpâne, omul meu nu l-a văzut. Nici pe Adal brecht. Poate c-or fi sosit mai târziu. Sau poate c-au rămas pe Stouff să-și păzească comoara... — Johannes, mi-ai dat vești foarte prețioase, nici nu-ți dai seama cât de prețioase sunt. Se dovedește astfel ceea ce am bănuit eu, spuse tânărul duce și scoase de la cingătoare o pungă plină cu bani de argint. Iată, pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dar dușmanii erau numeroși. Mereu răsă reau alții, ca din pământ, și se năpusteau cu furie. Nikolaus căzu cel dintâi. Dușmanii Îl Înconjurară pe uriașul Hildebrand, a cărui făptură războinică Îi făcu se să creadă că era ducele din Breisgau. — Păzește-te stăpâne, apucă el să strige și se prăbuși stră puns de trei sulițe. Conrad tocmai se Întreba dacă ai lui vor putea sau nu să țină piept când, deodată, ca la un semn, se auzi Înspre pădure un vuiet
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se împlini, când ne depăși cu mașina "nea Petrică” (cunoștință a lui Mircea). Spre deosebire de el, cei vreo 75 de kilometri îi parcursesem fără să consumăm nici un gram de benzină! Soarele puternic al după-amiezii, de care de obicei mă păzesc, nu deranja. Înainte de Fălticeni, ne-am abătut la stânga, spre mănăstirile Râșca și Slătioara, despre care Mircea auzise că există. Eu nu știam de ele însă evident, eram curios să le și văd, dacă tot ajunsesem pe acolo. Pentru Râșca am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
o doamnă care zicea că se căsătorise lângă Roman, și că Romanul este tare departe (asta apropo’ de cât mersesem noi cu bicicletele). Era atât de impresionată de performanța mea încât, atât timp cât am vorbit la telefon, a ieșit să-mi păzească bicicleta. Revenind la șosea, derutat, am luat-o în sens invers, bornele kilometrice determinându-mă să-mi schimb, fără să fi pedalat prea mult, sensul de mers. Mă simțeam încântat pedalând prin locuri necunoscute, spre locuri necunoscute, fără să simt
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
drumul, care era într-o stare jalnică și cauciucurile sufereau. Satul era între doi munți, unul de pe care coborâsem repede cu bicicleta, și altul pe care l-am urcat mai greu. După ce-am trecut de câțiva băieți care, probabil păzeau vacile casei, mi-a apărut în față o clădire. Știam de existența cabanei Piatra Craiului, însă s-a ivit mai repede decât mă așteptam. La restaurant am motivat că sunt cu bicicleta, și trebuie să mănânc. Un chelner amabil îmi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
săteni care s-au apropiat de noi când ne așezam la umbră. Erau proprietarii iazului și a unei părți din livadă. Ascultându-i, mi-am amintit poveștile din copilărie despre paznicii livezii, înarmați cu puști cu sare, de care ne păzeam cu mare spaimă, când luam mere sau prune din livada C.A.P.- ului, împreună cu verișoara mea sau influențat de prietenul Ionel. Puțini condamnau faptul ăsta, fiindcă C.A.P. -ul acaparase averile tuturor. Unui paznic i se spunea "Gât Foc”, fiindcă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
puțin simțite. Trecusem și printr-o pădure deasă, în care, chiar la drum era casa pădurarului. Casă frumoasă, cu anexe și de cealaltă parte a drumului. Era un loc bun pentru un popas, numai că nu prevăzusem ceva: casa era păzită de vreo câțiva câini. Făcându-și datoria, unul se apropiase periculos de mult, deși eu eram calm, coborâsem din șea, plasând strategic bicicleta între mine și el. Însă, după cum ziceam, erau mai mulți câini. M-au înconjurat, lătrându-mă și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
întoarce în mijlocul familiei sale: soție și copii. Nu știam că steagul în bernă fâlfâia deja și al intrarea în curtea noastră și că ne va însoți o mare parte din copilărie, marcându-ne în mod dureros întreaga existență. Cel ce păzește pe prunci este Domnul. (Psalmi 6) Dar cum, Doamne? În ce fel? În rândurile care urmează veți afla povestea unei familii simple, la fel ca a multora care au suferit pe nedrept persecuțiile unui regim totalitar. Cu vârful degetului zdrelit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
biată mamă cu șase copii. Treceam pe ulițele satului sub privirile mirate și dezaprobatoare ale femeilor și bărbaților care se întrebau: Oare unde-i duc? Și de ce? Zice că-i duc la ruși să-i facă săpun. Doamne, apără și păzește! Ba am auzit că-i duc undeva în Siberia, în lagăr, la muncă forțată. Dumnezeule, unde ești, Doamne??! Apără-i, Doamne, că-s micuți și nevinovați! Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Era îngrozitor! Peste mine au venit mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat. (Psalm 87) Asistam parcă la o luptă înverșunată, surdă și disperată, între două forțe: a binelui și a răului. Ființele umane aflate în vagoanele închise și păzite de militari înarmați cu pistoale-mitralieră se opuneau, refuzau mental să urmeze locomotiva. Era o grevă a materiei cenușii, a rațiunii care nu putea accepta acte ilogice și absurde. Erau fapte refuzate de normele gândirii umane. Era un nonsens. Pufăind și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]