6,228 matches
-
că avem nevoie de ajutor. Uneori, însă, au ei nevoie de ajutorul nostru. Se întâmplă, uneori, să fim mai buni decât ei în anumite domenii. De exemplu, eu îl învăț pe unul dintre doctori să cânte la pian, o altă pacientă o învață franceză pe o asistentă. Mulți dintre pacienții cu probleme psihice, ca cei de aici, sunt înzestrați cu talente speciale. Noi toți suntem egali - pacienți, pesonalul sanatoriului și... tu. Atâta vreme cât ești aici, ești de-al nostru, așa că eu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cel mai rău lucru care i se putea Întâmpla unei femei. — Bună ziuuua! ciripi recepționera silindu-se să-și compună un zâmbet fals și prostesc, atât de bine exersat Încât ajunsese să nu mai pară nici fals, nici prostesc. Sunteți pacienta care avea programare la ora trei? Recepționera părea să aibă mari dificultăți În pronunțarea literei r și, ca pentru a compensa acea lipsă, se chinuia foarte mult accentuând sunetul, ridicând vocea și adăugând un zâmbet În plus de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și adăugând un zâmbet În plus de fiecare dată când limba i se poticnea În litera nefastă. Pentru a o scuti de efort, Zeliha Încuviință imediat din cap, poate chiar cu prea multă Însuflețire. — Și pentru ce anume veniserăți, domnișoară pacientă de la ora trei? Zeliha reuși să ignore absurditatea Întrebării. Știa deja prea bine că tocmai acea veselie feminină necondiționată, debordantă Îi lipsea teribil În viață. Unele femei erau zâmbitoare consacrate; zâmbeau cu un simț spartan al datoriei. Cum poate Învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
groasă. Ridicase capul, scoțându-și În evidență nasul acvilin și simți nevoia să repete, puțin mai tare decât avusese intenția, sau poate că nu. — Pentru că trebuie să fac un avort. Sfâșiată Între necesitatea de a Înregistra În mod imparțial noua pacientă și impulsul de a critica o asemenea Îndrăzneală, recepționera rămase nemișcată În fața registrului imens, cu coperți de piele. Avu nevoie de câteva clipe bune ca să-și revină și să Înceapă, În cele din urmă, să noteze În grabă. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un șervețel, apoi i-a dat toată cutia. Avea Întotdeauna o cutie de șervețele de rezervă pe birou. Companiile farmaceutice distribuiau cutiile alea de șervețele gratuit. Pe lângă pixuri, carnețele și alte lucruri inscripționate cu numele companiei lor, produceau șervețele pentru pacientele care nu se puteau opri din plâns. — Smochine... Smochide delicioase... Smochine bune și coapte! Era același vânzător sau altul? Oare cum Îi spuneau cumpărătorii...? Smochinar...?! se Întreba Zeliha În timp ce stătea nemișcată pe o masă dintr-o cameră enervant de albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ăsta, ar trebui să încercăm s-o convingem pe mama ta să-l țină acasă. Deși erau deja în mijlocul străzii principale din Woodbury, Fran se aplecă și îl sărută, făcând o tânără ieșită la cumpărături, spera că nu vreuna din pacientele lui, să se întoarcă și să le zâmbească îngăduitor. Știa că Laurence acționa pentru binele ei și că sacrificase timp prețios ca s-o ajute, trăgând chiar niște sfori ca să găsească un loc pentru Ralph, iar ea nu îi arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o creadă cu siguranță o scorpie după faza asta. Arăta ca picată cu ceară. — Fie. N-ai decât, se arici ea. Dacă aveți nevoie de mine, sunt în grădină. — Liniștește-te, îi spuse Laurence blând, de parcă ar fi fost o pacientă care avea nevoie de alinare după ce suferise un șoc puternic. Nu poate să fie atât de grav. — Ba da. Problema e, Laurence, - Fran căută disperată o cale de a-i spune asta fără să-l rănească, dar nu găsi nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de o oarecare imunitate. Și chiar dacă aventura lui cu Carrie era doar urmarea unui moment de slăbiciune, trebuie să fi știut cât de vulnerabilă era ea după ani de zile de tratament pentru fertilitate, cât de ușor îi era unei paciente să ajungă să se uite la un doctor ca la Dumnezeu. Simți că o năpădește ca o văpaie furia față de ipocrizia lui Laurence, care o făcea pe sfântul patron al fertilității, pe doctorul căruia îi păsa doar de binele pacientelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
paciente să ajungă să se uite la un doctor ca la Dumnezeu. Simți că o năpădește ca o văpaie furia față de ipocrizia lui Laurence, care o făcea pe sfântul patron al fertilității, pe doctorul căruia îi păsa doar de binele pacientelor, când de fapt n-avea nici un fel de rezerve în a se culca cu una dintre ele. Fran păși în lumină chiar în clipa când demara taxiul. Pentru o fracțiune de secundă privirea ei o întâlni pe-a lui Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
operându-se, rareori a dat cu piciorul șanselor. Dar, până la operația care va fi poimâine sau poate chiar mâine, n-are altceva de făcut decât să aștepte în acest spital, în această cameră în care aude tot timpul gemetele celeilalte paciente, cu gândurile amestecate, sărind de la una la alta, vrea să-și amintească de toate, un glas îi spune: liniștește-te, dormi, ascunde-te de gânduri, dar primul glas, al amintirilor, e mai puternic și mai argumentat: dacă nu vei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui Andrei Vlădescu întâmplări pe care nici nu credea că le mai ține minte ori că ar avea curajul să le istorisească cuiva. Dar aici e singură, infirmiera vine cu treburi și pleacă îndată, e o fire repezită, iar cealaltă pacientă zace pe-o parte și geme întruna, n-are cui spune nimic, nimeni nu o contrazice, nimeni nu râde de ea, până și asta i-ar plăcea: să râdă cineva de ea și de toate gândurile astea prostești, până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei - și era suficient s-o privești și să înțelegi. Alături de ea, pe aceeași terasă, lată și joasă, înaintând spre parcul neîngrijit, într-un șezlong identic, ședea altă femeie, pe umeri cu același fel de halat vișiniu, probabil o altă pacientă a clinicii. I l-a prezentat pe Andrei Vlădescu drept băiatul ei cel mic și cealaltă femeie l-a privit câteva clipe, apoi interesul i-a pierit și a continuat să povestească despre un doctor care se îmbătase nu știu unde și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
troleu care făcea legătura între barăcile anexă și clinică, cu o cabină staționată pe rampa de încărcare a crescătoriei de pui. Hai să mergem în biroul tău. Am câteva întrebări despre o femeie care știu sigur că ți-a fost pacientă. Lux se încruntă și se apucă să-și curețe unghiile cu un bisturiu. — Nu divulg niciodată informații confidențiale despre pacienții mei. Știi doar. E și motivul principal pentru care tu și domnul Hughes vă folosiți exclusiv de serviciile mele. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urmată de vindecare În scurt timp. C. Tumori intradurale: 7 cazuri Obs. 5, 6, 8 sunt neurinoame explorate cu lipiodol și operate. Obs. 7, Neurofibrom. Explorat cu Lipiodol, indică oprire totală la nivelul D5. Operat. Evoluție favorabilă. Obs. 9. Meningoblastom. Pacienta, de 41 de ani, obeza, hipertensiva. Prezintă o paraplegie cu o evoluție de 17 luni. Diagnostic clinic : tumoră medulara stânga la D1. Lipiodolul prezintă blocaj total la nivel C7. Postoperator, bolnavă face o comă acetonică și decedează după 24 de
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
Într-o rochie din bumbac bleu, cu părul stâns și prins la ceafă ca un ghem mic de lână. Printr-o ciudată eroare a naturii, avea un ochi verde și unul căprui. Traversă sala de așteptare sprijinind cu grijă o pacientă palidă, pe care o conduse Într-o odaie alăturată, numită „sala de recuperare“. Doctorul Eitan, suplu și musculos, se rezemă de biroul de recepție, mestecând gumă, mișcându-și Încet maxilarele. Răspunse cu o mișcare ușoară a bărbiei la salutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Wahrhaftig se conformă imediat și Îl urmă În sala de tratament. Ușa se Închise În urma lor. Un miros Înțepător de antiseptice veni dinăuntru la deschiderea și Închiderea ușii. Fima se spălă pe mâini În chiuvetă și făcu o cafea pentru pacienta din sala de recuperare. Apoi turnă câte una pentru Tamar și pentru el, Își Îmbrăcă halatul alb, scurt, Își luă locul la biroul de recepție și Începu să studieze registrul În care nota programările pacienților. Și aici scria datele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
programările pacienților. Și aici scria datele În litere, nu În cifre. Nota În el plățile deja efectuate și pe cele Întârziate, programările pentru analizele de laborator și rezultatele analizelor, amânările și reprogramările. Se ocupa și de fișierul ce conținea dosarele pacientelor, rețetele, testele cu ultrasunete și radiografiile. Toate astea, plus obligația de-a răspunde la telefon, reprezentau Îndatoririle sale. În afară de-a pregăti cafea, o dată la câteva ore, pentru cei doi medici, asistentă și uneori pentru vreo pacientă care suportase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
conținea dosarele pacientelor, rețetele, testele cu ultrasunete și radiografiile. Toate astea, plus obligația de-a răspunde la telefon, reprezentau Îndatoririle sale. În afară de-a pregăti cafea, o dată la câteva ore, pentru cei doi medici, asistentă și uneori pentru vreo pacientă care suportase un tratament dureros. În fața biroului de recepție se aflau o măsuță mică de salon, două fotolii, un covor, iar pe pereți o reproducere după Degas și una după Modigliani: zona de așteptare. Se Întâmpla uneori ca Fima să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tratament dureros. În fața biroului de recepție se aflau o măsuță mică de salon, două fotolii, un covor, iar pe pereți o reproducere după Degas și una după Modigliani: zona de așteptare. Se Întâmpla uneori ca Fima să-i Îndulcească vreunei paciente așteptarea, uneori atât de dificilă, legând o discuție ușoară pe un subiect neutru, precum costurile ridicate ale vieții sau vreun program transmis cu o seară Înainte la televizor. Însă majoritatea preferau să aștepte În liniște, să răsfoiască reviste, caz În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pahar cu apă rece de la frigider femeii care Își aștepta rândul, murmurând: Va fi bine. Sau: Bea, te vei simți mai bine. De obicei trezea doar o ușoară uimire, dar uneori reușea să aducă un zâmbet de recunoștință pe chipul pacientei, la care răspundea cu o mișcare ușoară a bărbiei, de parcă ar fi zis: Măcar atât să pot face. Când nu trebuia să răspundă la telefon sau să completeze registrul și avea puțin timp liber, Fima citea câte un roman În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lumina fața. Și probabil că tocmai această răceală trezea În femei Încredere și admirație, dar și un fel de dorință de a-l scoate din indiferența sa ori de a-i topi cruzimea. Eitan ignora avansurile și reacționa la confesiunile pacientelor cu câte o propoziție rece, de genul: „Bine. Da. Dar n-avem altă soluție“ sau „Ce să-i faci. Se Întâmplă“. Uneori, În mijlocul anecdotelor lui Wahrhaftig, Eitan se răsucea la 180 de grade, ca turela unui tanc, și dispărea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avut putere. În schimb l-am implorat: Întoarce-te și promit să devin mai bună. Spune-mi numai ce n-am făcut bine și n-am să mai fac. Iar el, pe tonul lui medical, de parcă aș fi fost o pacientă isterică, Îmi repeta iar și iar: Înțelege. Totul s-a terminat. Nu plâng de furie, Efraim, ci din cauză că mă simt jignită, umilită. În urmă cu două săptămâni mi l-a trimis pe micul său avocat, foarte manierat, probabil de origine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a salva statul. Când rosti cuvântul „operație“, vizualiză brusc expresia de aroganță prusacă de pe chipul lui Gad Eitan. Poate aceasta se datora fapului că era nu numai un ginecolog excelent, dar și anestezistul clinicii. În funcție de necesități, anestezia atât propriile sale paciente, cât și pe cele ale lui Wahrhaftig. Tamar spuse: —Nenorocirea mea, Fima, este că nu pot Înceta să-l iubesc. Cu toate că n-am nici măcar o șansă la un milion la el, cu toate că știu de mult că e un om rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pusese acolo prospectele alea, Însă nu le aruncase până acum nici o privire. De asemenea, În ciuda riscului de a stânjeni pe cineva și a lipsei de tact, pe pereți și pe rafturi erau aliniate desene, ornamente și suvenire cu dedicații de la pacientele recunoscătoare. Acestea semnau dedicațiile doar cu numele mic sau cu inițiala numelui de familie, ca spre exemplu o farfurie din bronz de la Carmela L.: „Veșnică recunoștință echipei devotate și minunate“. Fima n-o uitase pe această Carmela, Întrucât după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
femeia asta stafidită, plină de amărăciune, care Îi amintea de o vulpe Încolțită de hăitași, pe care o numea uneori În gândurile sale „iubita mea“ și pe al cărei soț Îl iubea de asemenea. Coborî privirea și se justifică: —O pacientă. E În tratament la noi la clinică. Ne-am Împrietenit Într-un fel. —Vor să deschidă o sucursală a clinicii la tine? — Uite cum stau lucrurile, spuse Fima În timp ce degetele sale Încercau zadarnic să Îmbine cele două părți ale radioului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]