8,364 matches
-
care va cunoaște o largă răspîndire după cel de-al doilea război mondial. În 1938 a luat ființă Comitetul esențialist pentru dezvoltarea educației americane (The Essentialist Committee for the Advancement of American Education), constituit din cîteva personalități de prestigiu ale pedagogiei americane, dintre care amintim pe: ISSAC L. KANDEL, MICHAEL J. DEMIASHKIEVICH, WILLIAM C. BAGLEY. Cu trecerea anilor, numărul adepților acestei noi direcții în pedagogia americană a crescut foarte mult. Esențialiștii se opun cîtorva din tezele fundamentale ale progresivismului: extinderea funcțiilor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
The Essentialist Committee for the Advancement of American Education), constituit din cîteva personalități de prestigiu ale pedagogiei americane, dintre care amintim pe: ISSAC L. KANDEL, MICHAEL J. DEMIASHKIEVICH, WILLIAM C. BAGLEY. Cu trecerea anilor, numărul adepților acestei noi direcții în pedagogia americană a crescut foarte mult. Esențialiștii se opun cîtorva din tezele fundamentale ale progresivismului: extinderea funcțiilor școlii, pentru ca aceasta să poată asigura pregătirea profesională și integrarea socială; realizarea procesului instructiv prin organizarea și reorganizarea experienței, prin rezolvarea de probleme, pornindu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
psihologice, a stimulat, în deceniile următoare, interesul pentru psihologia primelor perioade de vîrstă. Cunoașterea legilor de dezvoltare a copilului și adolescentului era considerată ca o condiție fundamentală a desfășurării pe baze științifice a actului educațional; psihologia devenea astfel temeiul constituirii "pedagogiei științifice". În prima jumătate a acestui secol, numeroși psihologi și pedagogi (ÉD. CLAPARÈDE, O. DECROLY, AD. FERRIÈRE, W. STERN, CH. BÜHLER, K. BÜHLER, J. PIAGET etc.) și-au concentrat atenția asupra vîrstei copilăriei sau adolescenței, urmărind, în special, să stabilească
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fundamental al procesului de cunoaștere. Din percepție se forma reprezentarea, iar din aceasta, printr-un dublu proces de abstractizare și generalizare se constituia noțiunea. Este adevărat, intuiției i se adăuga conversația euristică; ideea de activitate nu era cu totul străină pedagogiei din secolul al XIX-lea. În primele decenii ale acestui veac după cum s-a și arătat de altfel s-a dezvoltat mult conceptul de activitate didactică. Nu era suficientă observarea obiectului, se impunea desfășurarea unei activități; semnificația lucrurilor spunea J.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cercetare. Este cunoscută faimoasa dispută dintre Chomsky și Piaget (1978) privind relația dintre înnăscut și construit (sau învățat) în gîndire și limbaj. Chomsky pune accentul pe structurile lingvistice înnăscute, iar Piaget pe aspectele construite (5 bis, p. 19). Ce oferă pedagogiei teoria operatorie a inteligenței? O bază psihologică mult mai elaborată pentru un învățămînt activ. Teoria este o premisă pentru un învățămînt prin excelență euristic. Operațiile se constituie în cursul unei cercetări, iar aceasta este provocată de o întrebare, de o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al instrucției simplificat cel puțin în unele din părțile sale. Se va orienta societatea în scurt timp spre o astfel de soluție? Este limpede că teoria operatorie a inteligenței nu poate manifesta un interes deosebit pentru mijloacele vizuale moderne. O pedagogie bazată pe imagini, chiar una care își caută sprijin în dinamismul filmului, este considerată de psihologul elvețian ca neadecvată, întrucît inteligența nu se poate reduce la imaginea unui film. Există, spune Piaget, "un verbalism al imaginii, ca și un verbalism
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
limite ale sistemului skinnerian de instruire s-au propus diverse alte modalități de programare pe alte baze psihologice decît cele behavioriste. Se cuvine să fie reținut faptul că punctul de vedere exprimat de Skinner este convergent cu cerința actuală a pedagogiei ca obiectivele educaționale să fie formulate în termeni comportamentali măsurabili. 15.5. Realism și ficțiune în relația educație psihanaliză Teoria psihanalitică este mai veche decît toate celelalte tendințe din psihologia contemporană prezentate în paginile anterioare. Ea a fost elaborată de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acordată afectivității în relațiile interumane cu implicații în plan educațional îl determină pe psihologul american G. W. Allport să-l includă pe Freud printre teoreticienii iraționaliști (22, p. 262), chiar dacă psihanaliza își propune conștientizarea și stăpînirea instinctelor. Aplicarea psihanalizei la pedagogie a fost avută în vedere de însuși Freud. "Există", afirma el în 1910, "o altă aplicare a psihanalizei (...) pe care medicii n-ar putea să o revendice. Vreau să vorbesc de aplicarea sa în pedagogie. Cînd un copil începe să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
stăpînirea instinctelor. Aplicarea psihanalizei la pedagogie a fost avută în vedere de însuși Freud. "Există", afirma el în 1910, "o altă aplicare a psihanalizei (...) pe care medicii n-ar putea să o revendice. Vreau să vorbesc de aplicarea sa în pedagogie. Cînd un copil începe să prezinte semnele unei evoluții supărătoare, devine ursuz, recalcitrant și neatent; atunci nici medicul de copii, nici medicul școlii nu vor putea face nimic pentru el, chiar dacă copilul prezintă manifestări nervoase precise, precum angoasă, anorexie, vomare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
apud 23, p. 18). Încercări teoretice de aplicare a psihanalizei la educație au existat încă din deceniul al treilea. ANA FREUD a publicat Inițiere în psihanaliză pentru educatori; din 1927 pînă în 1937 a apărut, în limba germană, "Revista de pedagogie psihanalitică". Au fost publicate, încă din prima jumătate a secolului XX, studii de pedagogie psihanalitică. Relația dintre psihanaliză și educație a fost abordată și de pedagogii români G. G. Antonescu (24) și C. Narly (25). În a doua jumătate a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
încă din deceniul al treilea. ANA FREUD a publicat Inițiere în psihanaliză pentru educatori; din 1927 pînă în 1937 a apărut, în limba germană, "Revista de pedagogie psihanalitică". Au fost publicate, încă din prima jumătate a secolului XX, studii de pedagogie psihanalitică. Relația dintre psihanaliză și educație a fost abordată și de pedagogii români G. G. Antonescu (24) și C. Narly (25). În a doua jumătate a secolului însă numărul lucrărilor care tratează problemele educației din perspectivă psihanalitică a crescut deosebit de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este una din cele mai "tari" și mai contestate ipoteze ale psihologiei freudiene. Oricum, nu se poate acredita ideea că angajarea copilului în însușirea culturii s-ar datora unui astfel de... "complex". Aplicarea cea mai largă a psihanalizei în domeniul pedagogiei se realizează la nivelul relațiilor profesorilor cu elevii. Succesul activității educaționale este direct dependent de caracterul și intensitatea afectivității prin care elevii se simt legați de profesor. Relația profesor-elev își are rădăcina în afectivitatea inconștientă a profesorului (22, p. 172
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dominate de antipatie, sentimentul de identificare este anulat, iar comunicarea devine extrem de dificilă. Abordarea fenomenului educației din perspectiva raporturilor de afecțiune dintre profesor și elevi nu este lipsită de interes. Puncte de vedere, în parte, similare, se întîlnesc și în pedagogia existențialistă. Elevul, chiar adolescent fiind, cu atît mai mult cel mic, simte nevoia unei afecțiuni din partea profesorului; aceasta îi dă mai multă încredere în sine, mai multă rezistență în lupta cu obstacolele inerente vieții. Dar nu putem fi de acord
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se impune educatorului" (Nouvelles conferences sur la psychanalyse, p. 203, apud 28). Deși se poate desprinde acest "sîmbure rațional" din teoria psihanalitică necesitatea unei mai profunde cunoașteri și înțelegeri a copilului nu puține sînt criticile înverșunate la adresa infiltrației psihanalizei în pedagogie. Așa, de pildă, se apreciază că pătrunzînd în "educația nouă", psihanaliza a împins orientarea acesteia spre nondirectivism (29). De altfel, teoria cunoscută sub denumirea dinamica grupurilor, ca și orientările nondirectiviste din pedagogia contemporană, nu pot fi înțelese fără referire la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
puține sînt criticile înverșunate la adresa infiltrației psihanalizei în pedagogie. Așa, de pildă, se apreciază că pătrunzînd în "educația nouă", psihanaliza a împins orientarea acesteia spre nondirectivism (29). De altfel, teoria cunoscută sub denumirea dinamica grupurilor, ca și orientările nondirectiviste din pedagogia contemporană, nu pot fi înțelese fără referire la freudism. 16 CERCETĂRI SOCIOLOGICE ȘI DE PSIHOLOGIE SOCIALĂ CU IMPLICAȚII ÎN MACRO- ȘI MICRO-PEDAGOGIE 16.1. Relația sistemului de învățămînt cu societatea Cercetările sociologice foarte numeroase în această a doua jumătate a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un tot" (13, p. 224). Cercetările psihologice asupra grupului ale lui K. Lewin sînt mult mai ample. Spațiul nu ne îngăduie să ne oprim asupra lor. Ele au fost preluate și dezvoltate de numeroși cercetători din domeniul psihologiei sociale și pedagogiei din zilele noastre. S-au efectuat cercetări privind comunicarea în educație, tipurile de grupuri (formal, informal), tipurile de lideri etc. Apreciată ca o contribuție remarcabilă la dezvoltarea psihologiei sociale, teoria lui K. Lewin și a colaboratorilor săi nu a fost
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de gîndire din fizică, au un caracter schematic, simplist (omisiunea de a integra individul într-o perspectivă temporală, nerelevarea aspectelor calităților specifice diferitelor nivele de integrare individual, de grup și social etc. (14, pp. 42-43; 15, pp. 204-205). Ce oferă pedagogiei teoria grupurilor dinamice a lui K. Lewin? În primul rînd, relevarea rolului relațiilor dintre membrii grupului în definirea comportamentului individual; relațiile, la rîndul lor, țin de stilul de manifestare a conducerii. Organizarea grupului depinde nu de asemănările comportamentale dintre copii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
conducerii. Organizarea grupului depinde nu de asemănările comportamentale dintre copii, de ritmul de lucru etc. ca în cazul lui Cousinet și Petersen ci de relațiile interpersonale ce se stabilesc în procesul îndeplinirii activității comune. Teoria cîmpului psihologic a orientat atenția pedagogiei asupra semnificației climatului, a ambianței, a coeziunii grupului, a rolului educatorului în crearea acestui climat. Teza lui Lewin, după care comportarea este o funcție a persoanei și a mediului ei (care este grupul), pune în evidență rolul grupului în procesul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
oarecare influență a lui S. Freud asupra cercetărilor lui Lewin. După cum se va vedea, tocmai contribuția esențială a lui Lewin rolul relațiilor interindividuale, al climatului ca element esențial al organizării grupului de elevi a fost preluată în anii '60 de pedagogiile nondirective. Pedagogul francez Georges Snyders apreciază că orientarea spre nondirectivism se afla în germene la K. Lewin, întrucît situațiile create de acesta nu erau pedagogice, în sensul că nu se punea pe primul plan înfăptuirea unui progres într-o activitate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întrucît situațiile create de acesta nu erau pedagogice, în sensul că nu se punea pe primul plan înfăptuirea unui progres într-o activitate de învățare, ci accentul se punea pe relație, pe atitudine, pe climat (17, pp. 19-21). La constituirea pedagogiilor nondirective au contribuit și cercetările de psihologie socială ale lui J. L. MORENO (1892-1970) (18). El a realizat o primă sinteză a cercetărilor sale încă din 1934, cînd a publicat principala sa operă Who Shall Survive ( Cine va supraviețui) (19
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de cunoaștere a grupului și de valorificare a potențialului său educativ. Pe alte meridiane ale globului au fost preluate nu tehnicile, ci spiritul, concepția care domină psihologia socială americană a grupurilor, ajungîndu-se la nondirectivism. 16.3. O speranță parțial justificată "pedagogia instituțională" În prezentarea aspectelor semnificative ale teoriei educației, din cea de-a doua jumătate a secolului XX, nu s-a pomenit nimic pînă acum de educația nouă. S-au făcut referiri doar la varianta americană progresivismul fără a se preciza
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
metodelor active", devenind, cu timpul, creatorul unui sistem de tehnici didactice care-i poartă numele. Aria de cuprindere a educației noi devenea însă extrem de îngustă, și aceasta se întîmpla într-un moment în care viața și noile cercetări puneau în fața pedagogiei numeroase probleme, extrem de complexe și urgente. Cum era și firesc, teoreticienii formați la școala educației noi manifestau o sensibilitate deosebită pentru acele idei care se remarcau nu numai prin noutate, ci și prin apropiere de propria lor concepție. În deceniul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
el, ci unii discipoli care ieșiseră din cercul său cu puțin timp înainte de a muri (5, p. 195). Această reorientare a educației noi, în urma contactului cu psihologia socială americană, este afirmată chiar de către cei mai reprezentativi teoreticieni ai noii concepții pedagogia instituțională MICHEL LOBROT (24), FERNAND OURY (25). (Alături de aceștia s-au remarcat, prin scrierile lor, și G. LAPASSADE, LOUROU FONVIEILLE, AÏDA VASQUEZ, G. FERRY, DANIEL HAMELINE, MARIE-JOËLLE DARDALIN etc.). M. Lobrot susține că la constituirea pedagogiei instituționale a contribuit încă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoreticieni ai noii concepții pedagogia instituțională MICHEL LOBROT (24), FERNAND OURY (25). (Alături de aceștia s-au remarcat, prin scrierile lor, și G. LAPASSADE, LOUROU FONVIEILLE, AÏDA VASQUEZ, G. FERRY, DANIEL HAMELINE, MARIE-JOËLLE DARDALIN etc.). M. Lobrot susține că la constituirea pedagogiei instituționale a contribuit încă un factor mișcările politice de inspirație marxistă, contestatară, din Franța anilor '50. De altfel, noua teorie conține, într-adevăr, elemente de contestare, dar ea nu s-a conturat ca o contribuție la afirmarea pedagogiei de orientare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la constituirea pedagogiei instituționale a contribuit încă un factor mișcările politice de inspirație marxistă, contestatară, din Franța anilor '50. De altfel, noua teorie conține, într-adevăr, elemente de contestare, dar ea nu s-a conturat ca o contribuție la afirmarea pedagogiei de orientare marxistă. Pentru a înțelege mai bine ideile fundamentale ale acestei direcții noi, considerată de către unii din adepții săi ca fiind "cel mai de seamă curent pedagogic contemporan" (26, p. 40), este bine să întîrziem puțin asupra principalelor idei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]