64,416 matches
-
cum a fost aceea a Ceaușeștilor. O colaborare a tuturor? Nu a tuturor, zic, dar a unei părți foarte mari. Și nu numai colaborare, a fost un fel de a opta al fiecăruia, asta reiese și din roman. Adică, diferitele personaje relatează din când în când aceleași întâmplări, dar fiecare vorbește foarte diferit despre aceleași lucruri. Au cu totul altă terminologie. Fostul disident, scriitorul Klaus Richartz comentează și el ceea ce citește în manuscrisul trimis de detectivul Schullerus, care a notat o
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
Crystal. Binecunoscutul Mister Entertainment cu vastă experiență în lumea show-biz-ului și-a rezervat lui însuși rolul unui factotum, maestru de ceremonie într-o hazardată campanie de lansare a unui film inexistent. Aflat pe punctul de a fi concediat pe nedrept, personajul este însărcinat ultimativ cu organizarea unei conferințe de presă menită să reabiliteze un faimos cuplu marital ce tocmai s-a destrămat punînd în pericol viitorul peliculei în curs de lansare. După secvențele de pregeneric în care sînt trecute în revistă
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
o țară și le-au făcut renumele, de Răsfățații Americii, apar ,,în scenă" protagoniștii, așa cum sînt ei în realitate. Ea/ Catherine Zeta-Jones - egolatră, suficientă, capricioasă, stupidă. El/ John Cusack! însingurat, vulnerabil, deprimat, dependent de tranchilizante. Relieful ,,dramei" îl dau însă personajele secundare. Amantul/ Hank Azaria - obtuz macho ,,de coloratură". Sora eroinei/ Julia Roberts - modestă și docilă inițial, ogolioasă și eficientă pe parcurs. Adică în desfășurarea intrigii care o propulsează în prim plan, respectiv într-o tandră, dar năbădăioasă idilă cu propriul
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
urmă, problema nu sunt oamenii de această teapă. Problema sunt cei care-i promovează prin posturile lor de televiziune. Vadim face de-o viață același circ jenant, însă abia în ultimii ani a început să-l bage lumea în seamă. Personaje sinistre precum mahărul oltean există de când lumea, dar abia după ce-au monopolizat emisiunile de fotbal ale canalelor de televiziune au devenit notorii. E un specific național ca înainte de a deveni personaje publice diverși demagogi să fi trecut pe la ziare
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
a început să-l bage lumea în seamă. Personaje sinistre precum mahărul oltean există de când lumea, dar abia după ce-au monopolizat emisiunile de fotbal ale canalelor de televiziune au devenit notorii. E un specific național ca înainte de a deveni personaje publice diverși demagogi să fi trecut pe la ziare, emisiuni sau rubrici de sport. Și Păunescu, și Vadim au comentat, la începuturile lor, meciuri de fotbal. Nu știu dacă din pasiune sau pentru că lingușindu-se pe lângă generalii de armată și securitate
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
se vede în prăbușirea nivelului de cultură al țării. Validați prin prezența alături de oameni cu ceva știință de carte, maidanezii de ieri se cred marile personalități ale țării. Te pomenești că și sunt! Dacă un Rică Răducanu fusese cândva un personaj pitoresc, împreună cu care puteai petrece o oră agreabilă, mă întreb ce satisfacție poți avea să respiri același aer cu Gigi Nețoiu sau cu cinicii afaceriști din clanul Becali. Dar de ce să mă mir? Când președintele unui partid cu o doctrină
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
intenția de a străfulgera un detaliu, a lipi o etichetă pe câte un amănunt semnificativ". (p. 5) Cum viața este invadată deseori de ficțiune, un singur element este de-ajuns pentru scriitor să construiască în jurul lui un portret caricatural. Fiecare personaj îi inspiră lui Costache Olăreanu un corespondent dintr-un alt regn, amintind de omul mecanomorf al lui Urmuz, fără a ieși, însă, din sfera comparației metaforice. Absurdul, aici, este doar impresia de care autorul se folosește pentru a contura portretul
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
galerie de portrete și un acorder de orgă, un orb cu ziare, un ghid de la Putna, o cântăreață goală sau un debitant de la tribunal. Impresia vizuală, însă, nu este singurul criteriu al selecției "modelului". Uneori, Costache Olăreanu este legat de personajul său printr-o poveste iar "portretele" se transformă pe nesimțite în mici proze cu eroi. În "discuția" pe care o poartă cu Golopența, personajul care îi urmărește îndeaproape scrisul - de fapt, un alter ego al autorului - scriitorul îi împărtășește "poetica
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Impresia vizuală, însă, nu este singurul criteriu al selecției "modelului". Uneori, Costache Olăreanu este legat de personajul său printr-o poveste iar "portretele" se transformă pe nesimțite în mici proze cu eroi. În "discuția" pe care o poartă cu Golopența, personajul care îi urmărește îndeaproape scrisul - de fapt, un alter ego al autorului - scriitorul îi împărtășește "poetica" portretisticii sale: "Mai întâi și-ntâi, mă concentrez cât pot asupra persoanei în cauză, caut să-mi amintesc toate faptele și întâmplările legate de
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
puține sau deloc." (p. 82) Savoarea acestor portrete în cuvinte egalează hazul caricaturilor din linii și culoare ale lui Ștefan Popa-Popas. Cu deosebirea că aici efectul nu se diminuează dacă nu cunoști persoana în cauză. Portretele contemporane sunt, de fapt, personaje care au populat spațiul nedefinit dintre viața și ficțiunea scriitorului Costache Olăreanu. Costache Olăreanu - De la Abulius la Zotta - portrete contemporane, ediție îngrijită de Constantin D. Donose, cu o postfață de Theodor Codreanu, colecția "Document", Editura " Timpul", Iași, 2000, 208 p.
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Radu Stanca) sau rustice (I. Olteanu), pentru a ancora în orizontul bine determinat al istoriei naționale, eroii baladelor sale, de pildă, nu mai sunt nici figurile mitologice ale Antichității, nici siluetele misterioase ale unor burguri din Evul de Mijloc, nici personajele de extracție socială modestă, ci chiar profilurile reprezentative ale unei societăți românești identificabilă istoricește. Prin lirica sa, Dominic Stanca face ca poezia "Cercului literar" să evadeze din ceea ce aș numi "rezervația lingvistică" a unui vocabular "nobil", "clasicizat", cult și pretențios
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
amestec particular de ironie, de detașare lucidă sau angajament sentimental, de această triplă inserție în identitatea națională: în lexic, în istorie, în peisajul natural. În plus, Dominic Stanca scrie o poezie în care arta portretizării lirice este atât de fidelă personajului real, încât elimină orice urmă de livresc: figurile lui par a fi smulse, ca niște plante, din solul în care le-a hrănit, iar rădăcinile lor păstrează încă țărâna născătoare. Este clar că zona de inspirație a tânărului poet a
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
spectacol două cupluri, două istorii diferite, fără legătură între ele, cu același deznodămînt: sinuciderea în doi. Tensiunea este mult amplificată astfel, fiorul tragic se instalează plenar, încă de la început, și ocupă tot spațiul. În atmosfera, în respirația actorilor, în privirile personajelor lor hăituite bîntuie revolta, neputința, scindarea conștiinței și a sufletului între datorie și sentiment: " Dacă-n lumea asta/ Uniți nu putem rămîne/ În lumile după lumea/ Ce-n viitor va fi/ Soț și soție vom fi." Cuvintele acestea, de la începutul
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
gîndit la actorii spectacolului. La cuplul extrem de emoționant al Taniei Popa și George Ivașcu, atît de fragili și vulnerabili, la figura expresivă a lui Marius Bodochi care, nu știu de ce, dincolo de desenul chipului său nu pătrunde complexitatea evoluției chinuitului său personaj, deși face efortul, la Crina Mureșan, o iubită reținută, poate prea, în mijloacele cu care să lasă să iasă la suprafață sensibilitatea și delicatețea, la Lamia Beligan, soția înșelată care vrea cu orice preț să-și păstreze soțul pentru că-l
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
-și păstreze soțul pentru că-l iubește și pentru că are forța să ierte. M-a impresionat realmente felul minuțios și riguros, atît de exact și de dramatic al Lamiei Beligan pe care n-am văzut-o niciodată pătrunsă de vibrațiile unui personaj ca aici. Urletul neputinței și al iubirii gîlgîie stăpînit în fiecare gest, în fiecare privire, într-un rol de maturitate; la Sanda Toma și Matei Gheorghiu care, deși în scene mici, au găsit cheia de a se face simțiți, cu
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
religios, a schimbat numele actanților, începând cu cel propriu. Denumindu-se Dinu Rogojină, dl Stroescu-Stînișoară își ia ultima distanță față de destin. Cititorului tânăr, modificarea îi poate cel mult naște suspiciunea și a unei intruziuni ficționale, cu toate că lui numele reale ale personajelor nu i-ar fi putut, oricum, spune mare lucru. Ceva mai altfel stau lucrurile cu lectorul vârstnic care, dimpotrivă, se simte cumva frustrat, ca unul ce ar fi putut cunoaște pe unul sau pe altul din eroii povestirii. Ambelor categorii
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
a trebuit să dispună tânărul Stroescu-Stînișoară. Și cât a prețuit, în această interminabilă cursă împotriva cronometrului, harul prieteniei, al solidarității umane. În deosebita grijă de a nu colora în alb-negru necurmata ciocnire dintre bine și rău, de a nu crea personaje pur pozitive și net negative, de a nu răpi nici unui personaj ceea ce este al său, în complexitatea atât a firii omenești, cât și a împrejurărilor, fraza prozatorului se alcătuiește în larg cuprinzătoare volute, procedând analitic, cu respectul nuanței și curajul
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
această interminabilă cursă împotriva cronometrului, harul prieteniei, al solidarității umane. În deosebita grijă de a nu colora în alb-negru necurmata ciocnire dintre bine și rău, de a nu crea personaje pur pozitive și net negative, de a nu răpi nici unui personaj ceea ce este al său, în complexitatea atât a firii omenești, cât și a împrejurărilor, fraza prozatorului se alcătuiește în larg cuprinzătoare volute, procedând analitic, cu respectul nuanței și curajul amănuntului. Aceeași celeritate cu care și-a dejucat urmăritorii prezidează un
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
și evidente, fragmentarismul apărînd deseori doar de dragul fragmentarismului și pentru deruta cititorului pe care știm cu toții că alambicările îl flatează. Citind toate aceste peste șapte sute de pagini e imposibil să nu observi cîteva scheme de caracterizare (în momentele importante, toate personajele stau cu spatele drept, rigid și tuturor ridurile li se atenuază ca prin farmec cînd urmează să spună ceva epocal), e imposibil să nu te enerveze dialogurile neverosimile, artificiale sau să nu observi lipitura fragmentelor de ziar care nu reușesc
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
se întîmplă chiar să descoperi fragmente de o poezie rafinată, momente memorabile, imagini de film de artă. Mai ales în ultimul volum, Grădina Icoanei, cel mai reușit estetic dintre toate, poate și pentru că urgența revendicativă și setea de adevăr ale personajului principal s-au mai potolit, găsim pasaje de un onirism delicat, demne de orice antologie a scrisului frumos. Toate figurile trecutului ante-comunist despre care Iustin Arghir încercase să afle adevărul sînt invocate de un bătrîn unchi muribund: "Bătrînul Trifon i-
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
statuete de ceară chemate acolo de un magician care i-a ridicat din uitare." Tot acest ultim volum rezolvă, într-un mod neașteptat, dorința de a înțelege a lui Iustin din primele volume. Ar fi prea mult să spunem că personajul s-a schimbat, asemenea caractere tari nu se umanizează niciodată pe deplin, aici e tăria și slăbiciunea acestui tip de personaj, dar totuși și-a descoperit calitatea de a invoca, lă-sînd-o oarecum în urmă pe aceea de a ancheta. Un
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
mod neașteptat, dorința de a înțelege a lui Iustin din primele volume. Ar fi prea mult să spunem că personajul s-a schimbat, asemenea caractere tari nu se umanizează niciodată pe deplin, aici e tăria și slăbiciunea acestui tip de personaj, dar totuși și-a descoperit calitatea de a invoca, lă-sînd-o oarecum în urmă pe aceea de a ancheta. Un procedeu mult mai poetic și am putea spune, mai valoros. Pentru că nu știu cît se reține din toată investigația încrîncenată a
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
a invoca, lă-sînd-o oarecum în urmă pe aceea de a ancheta. Un procedeu mult mai poetic și am putea spune, mai valoros. Pentru că nu știu cît se reține din toată investigația încrîncenată a eroului, dar cu siguranță e memorabilă imaginea personajelor moarte de mult care vin la chemarea gîndului său, fără a lăsa, însă, urme în zăpadă. Și cu asta ne întoarcem la ceea ce am anunțat deja că pare să fie punctul vulnerabil al acestui tip de roman, problematica. E cu
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
pare să fie punctul vulnerabil al acestui tip de roman, problematica. E cu totul superficială afirmația că pe cititorul tînăr de azi nu îl mai interesează ce se întîmpla înainte de '89 și mai cu seamă de unde au ieșit toate aceste personaje torturate, urmașii contorsionați ai lui Gelu Ruscanu, trăitori într-o lume căreia, e adevărat, ne vine greu să-i înțelegem absurdul. Dar încercăm. Și nu e vorba doar despre acest roman al lui Bujor Nedelcovici. E vorba despre toate romanele
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
Buzura. Prin romanele tuturor trece ca tras la șapirograf eroul bîntuit de setea adevărului, incomodul, interogativul, antipaticul, exageratul. Lumea în care el trăiește nu e una normală și oricît s-ar spune că dictaturi au mai existat și că nici un personaj din toate romanele universale de acest tip nu scapă de condiționarea istorică, totuși nici Dostoievski, nici Broch, nici Zola, nici Thomas Mann nu au nevoie de atîta cunoaștere extraliterară pe cît au nevoie romanele românești din ultimii patruzeci de ani
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]