14,286 matches
-
un alt gigant al literaturii spaniole, Juan Goytisolo, încerca să-l definească în acești termeni: „Goliciunea universului de dinaintea creației omului, perindarea repetată a ciclurilor solare prin fața ochiului timpului sînt evocate [de Sánchez Robayna] pornind de la conștiința extincției privirii, fără nici un pic de melancolie. Străin de orice retorică și de orice sentimentalism, Andrés Sánchez Robayna concepe și definește viața noastră ca un dar netrainic în ușurătatea luminii. Atracția gravitațională a unei frunze uscate e cea care ne atrage și pe noi și
ILINCA ILIAN, EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL POEZIEI HISPANICE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347308_a_348637]
-
nu-i dai libertatea celui iubit să trăiască și el aceste sentimente fără constrângere? - Nu știu. Acum așa simt, așa gândesc. Poate că ceva se va schimba cu timpul? - Ce și când? - Nu pot să-ți explic. Sunt poate un pic confuză. Multe lucruri din viața mea sunt cum ar trebui să fie, altele nu sunt. - Dar ai doar douăzeci și șase de ani după câte știu. Ce lucruri așa de importante pot să-ți dea frisoane la vârsta aceasta? - La
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347268_a_348597]
-
câte știu. Ce lucruri așa de importante pot să-ți dea frisoane la vârsta aceasta? - La orice vârstă pot exista probleme, dar hai să nu mai vorbim de ele, ce zici intrăm aici? - N-are importanță unde, zise Sebastian un pic iritat de modul fetei de a privi lucrurile. Îl deranja vădit și asta s-ar fi putut vedea din tonalitatea glasului său, dacă Minodora ar fi fost un pic mai atentă. - Să facă măcar o pizza bună! continuă el răspunsul
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347268_a_348597]
-
ce zici intrăm aici? - N-are importanță unde, zise Sebastian un pic iritat de modul fetei de a privi lucrurile. Îl deranja vădit și asta s-ar fi putut vedea din tonalitatea glasului său, dacă Minodora ar fi fost un pic mai atentă. - Să facă măcar o pizza bună! continuă el răspunsul. - Bănuiesc că o fac. Intrară în local și descoperiră o masă liberă, mai retrasă, undeva în spatele încăperii. Salonul era plin, mai ales cu tineri. Cu toată ventilația asigurată, la
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347268_a_348597]
-
o persoană este cu totul altă problemă, dar să te îndrăgostești la o vârstă destul de matură, mi se părea o glumă răutăcioasă între colegi. - Deci nu era o veste credibilă, din punctul tău de vedere. - Firește. M-am amuzat un pic și atât. Începând cu a doua zi, ți-am urmărit mai atent comportamentul în cancelarie, dar nu prea mult timp. - De ce? - Pentru că nu mi s-a părut nimic deosebit. Nimic nu-mi spunea că m-aș afla în centrul tău
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347268_a_348597]
-
tânăra de moravuri ușoare din seara respectivă, ci propria sa colegă de cancelarie. Nici nu știa cum să abordeze discuția mai departe. Inima nu-i spunea nimic deosebit. Nu simțea nicio chemare. Poate ar fi trebuit să se amețească un pic. Bărbații timizi când sunt într-o stare euforică bahică, au mai mult curaj de a se adapta unor situații extreme. Pentru el era o situație extremă, ca și atunci când a fost abordat de tânăra din restaurant. Minodora era o femeie
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347268_a_348597]
-
se începuse la baie, așa a rămas. Știau ele undeva, după niște copaci, un loc mai ferit, unde s-a excavat de către un șantier de construcții, pentru a scoate balast. Acolo era locul lor preferat de scaldă, chiar dacă era un pic mai departe de casă. La vârsta lor, nu mai contau distanțele de mers pe jos. Cea mai nerăbdătoare sa ajungă la dans era Valentina. Avea de acum douăzeci de ani și își invitase un coleg de al său de serviciu
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
ca și Ana, erau în plină formare. Ambele cu ochii verzi - albăstrui, părul la fel de negru ca și la celelalte surori mai mari. Nu aveau încă un metru jumătate ca înălțime, de aceea le plăcea să poarte pantofi cu tocul un pic mai mare, să pară și ele mai înalte. Ana era un pic mai slăbuță decât sora sa geamănă și mai plăpândă, pe când Maria parcă era un băiețoi. Avea comportamente băiețești. Chiar uneori și înjura ca un băiat. La cei paisprezece
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
părul la fel de negru ca și la celelalte surori mai mari. Nu aveau încă un metru jumătate ca înălțime, de aceea le plăcea să poarte pantofi cu tocul un pic mai mare, să pară și ele mai înalte. Ana era un pic mai slăbuță decât sora sa geamănă și mai plăpândă, pe când Maria parcă era un băiețoi. Avea comportamente băiețești. Chiar uneori și înjura ca un băiat. La cei paisprezece ani, încă nu-și găsise un amic mai mare ca ea sau
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
Această “plimbare” era denumită “plimbarea de un dolar”, deoarece, conform tradiției, trebuia să-i plătești la final instructorului un dolar, pentru serviciile sale de “șofer”. “Plimbarea mea de un dolar” a fost una plăcută. Lucrurile păreau că se mișcă un pic mai rapid decât reușeam eu să înțeleg, deși T-37 nu este un avion cu o evoluție spectaculoasă, ci mai degrabă un avion manevrabil din punctul de vedere al gamei de acrobație. I-am cerut instructorului meu de zbor să
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
un avion manevrabil din punctul de vedere al gamei de acrobație. I-am cerut instructorului meu de zbor să execute chiar și un tonou rapid și am supraviețuit cu masa de prânz întreagă. Din acel moment lucrurile au decurs un pic mai dificil. Cerințele pe care un student trebuie să le îndeplinească sunt agresive și intransigente. Imediat ce un obiectiv este îndeplinit, altele sunt deja stabilite. Transformarea din civil în pilot militar este graduală și aproape insesizabilă de către studenți. În cele din
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
anemic și miop pe deasupra cine ar da doi lei, chiar vreunul dintre frații lui sau acei prieteni din copilărie? Că i-a depășit pe aceștia acel 'copil miop' prevăzut cărții, sau 'anexat' acesteia totuși, dacă ar fi sa întind un pic glumă făcută doar din admirație, este indiscutabil că s-a foarte înălțat față de ei din toate punctele de vedere. Oare am avea timp vreodată și spațiu suficient să cuprindem geniul acestui autor? Ce cutremur mai apare după această întrebare... Însă
ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP , DE MIRCEA ELIADE, O MICA PREZENTARE. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347384_a_348713]
-
nu au ajuns în hotel. „Poate încă mai stau la plajă și acum” gândiră ei. Ana a intrat în camera de baie pentru a dezbrăca cămașa lui Emilian și să ia altceva pe ea. - Aș dori să mă culc un pic, dacă nu te superi. Poate am să visez ceva frumos. - Nu m-ar deranja, dacă m-ai visa pe mine. - Să fii sănătos. Te-am visat din prima zi când am sosit la hotel. - Cum așa? Înainte de a ne cunoaște
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
Valsul, acea fascinantă îmbrățișare în dans, acea dăruire dintre Camille Claudel și Rodin se imprimase obsesiv în imaginația lor fără să și-o mărturisească. O noapte întreagă s-au răsucit fiecare în patul ei. Numai zorile le-au dăruit un pic de somn spre dimineață.. Gânduri încă nemărturisite, ițe încurcate urmau să le descurce împreună. La Paris locuiau într-o pensiune la ultimul cât. Pe fereastră, noaptea, priveau stelele incandescente, mișcate pe perdeaua întunecată la adierile vântului. Le preocupa ziua următoare
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
că era datoare să transmită părinților mesajul prețuirii ei. Becky, aproape, arăta și ea extenuată de aceleași emoții. De sub ochi i se ghiceau cearcănele oboselii. Becky o cerceta pe Aiala de sub pleoapele întredeschise. „De când a născut copiii parcă a adăugat picul de sare care să-i desăvârșească gustul. Întotdeauna m-a speriat frumusețea ei ! Cu câtă neliniște și invidie am urmărit-o. Invidia, ea apărea de câte ori mă cuprindea teama. Teama că într-o zi ar întâlni un bărbat care să-i
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
doctor! - Nu mă veți crede, dar știam. Am știut asta din momentul în care v-am văzut în salon cu fetița, când nici nu știați că ne aflam acolo. Pot să vă mai întreb ceva? Sunteți căsătorită? Emanuela, ezită un pic, evitându-i privirea. O deranja acest interogatoriu al doctorului. „Cine se crede el? Pe toate le știe. O fi știind și ce am mâncat eu aseară? Asta mai lipsea acum... Hm! Domnul știe totul! Cine este el să-mi intre
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
stimată doamnă! Cu tot respectul, permiteți să vă conduc! Au ieșit din cabinet și s-au îndreptat către salonul în care Daniela dormea liniștită. - Este un îngeraș! spuse doctorul, privind-o pe Emanuela! Doarme atât de liniștită...! Mai stau un pic și voi pleca și eu. Vă mulțumesc frumos, domnule doctor! - O zi frumoasă, doamnă! îi ură el și, odată ajuns în cadrul ușii, se opri și continuă. Dacă atunci când veți mai veni pe aici nu mă veți evita, voi ști că
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
inevitabilul se produse. Manole Pintilii deveni și el locatar al lazaretului din lagăr. Și dacă tot a trebuit să înfrunte moartea, ceru să o facă îmbrățișat cu fratele său, adică în același pat. În el, mezinul, încă mai licărea un pic de speranță, pe care dorea s-o împărtășească acum cu bădița Nică. Au trecut amândoi prin toate etapele bolii. Manole însă rezista bine. Rupea de la gura lui din cartoful fiert, primit o dată pe zi, ca să-l întremeze pe frate-său
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
TE IUBIM Ești simbolul cinstei și-omeniei! Deie-ți Domnul multă sănătate Bucuria-ți fie nelipsită S-ai mereu noroc în tot și toate Draga noastră, să fii fericită! Ah, mi-am amintit, nu vreau să-nchei Mă reține-un pic înc-un motiv: Te numești și... Buni-un, doi, trei Cum ai scris chiar tu-n “Tortul festiv”. De pe-ntâi pe trei e sărbătoare Că notaru-a fost cam cherchelit Da’ nu-i bai, deși... o întrebare Nu-mi dă pace “Nu
LA MULTI ANI DRAGA BUNI ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348814_a_350143]
-
țigani, așa că nu a fost impresionat când, din Medgidia, holul vagonului a fost invadat de persoane gălăgioase și murdare, aflate în tranzit spre vagoanele de clasa a II-a. Pentru câteva momente viața din tren s-a mai animat un pic. Era gălăgie. Se tot strigau în graiul lor unul pe celălalt, până s-au liniștit și ei. Stelică a adus vorba despre banchet și l-a întrebat pe Mircea dacă s-a mai întâlnit cu frumoasa parteneră de dans și
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
M-ați speriat, domnule profesor. Cred că pot să-i însoțesc pe acești bărbați voinici acasă fără teamă. Avem multe de povestit, așa că vă rog să dispuneți externarea începând cu ziua de astăzi. - Bine, doamnă Trăistaru. Să vă consult un pic, să vă iau pulsul, să vedem cum mai stați cu motorașul, apoi voi ști ce avem de făcut. Medicul începu să-și consulte pacientă cu atenție, pentru a ști ce hotărâre este mai bună de luat din punct de vedere
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
am simțit destul de bine acolo. Am avut și norocul să mă cazez la o bătrână cumsecade și am avut condiții de locuit destul de bune, la un preț acceptabil. - Mda, mă rog, așa o fi fost. Eiii dragilor, mă simt un pic obosită așa că vă las să vă terminați de povestit ca între băieți și de băut vinul. Eu mă retrag și vă doresc noapte bună. - Sărut mâna mami, și noapte bună! - Noapte bună draga mea, spuse și doctorul care mai turnă
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
început să caut. Am citit - după cum am zis și mai înainte- despre Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă. Am descoperit că a existat chiar și o femeie- pilot, încă de la începuturi, Smaranda Brăescu, și, cred că m-am ambiționat un pic: mi-am zis în sine că, dacă o femeie a reușit să cucerească aerul, eu, băiat cu aspirații înalte, de ce nu aș face acest lucru? În naivitatea mea mă certam chiar și cu Dumnezeu câteodată, atunci când întâmpinam vreun obstacol și
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
1980. Ai absolvit Școala Militară de Ofițeri de Aviație Aurel Vlaicu. Ce simte acum tânărul care a trecut de primul, de marele pas în cariera visată ? Ce frământări mistuie interiorul sufletesc al unui novice aviator ? Mă faci să râd un pic ! O să te uimesc, cred, cu răspunsul la această întrebare ! Primul imbold după ce am terminat școala a fost să sar gardul ! Să plec în libertatea pe care mulți ne-o doream, să scap de controale, de arcul caschetei, de nodul de la
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
niște copii mici ce se smiorcăie: ”ține-mă de mână, uite-te și la mine!”. Dacă proprietarii - viitorii lor locatari - s-ar fi gândit măcar o clipă, lesne ar fi înțeles că pe cei vii, morții nu-i interesează niciun pic și că vorbele spuse despre răposat pe o expirație adâncă, urmată de întoarcerea ochilor într-o parte „Dumnezeu să-l odihnească” - nu reflectă decât oftatul de ușurare al celui ce încă era viu, pentru că mai păcălise cumva o dată divinitatea și
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]