6,979 matches
-
Diaconescu Direct. Alături de Agatha Christie din Caracal, Luis Lazarus investighează dispariția unei avocate din Brașov. Vorba aceea: a fost sau n-a fost...? A omorât-o soțul, zic unii. A fugit cu amantul, spun alții. Zeci de invitați trec prin platou pentru a lansa propriile ipoteze asupra cazului. Ai senzația că te-a aruncat cineva într-un capitol dintr-un volum al Rodicăi Ojog Brașoveanu. Telefonul din bikini sau Necunoscuta din congelator? Cocoșatul are alibi sau Plan diabolic? Antenele tremură de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
culoarea safirului. Ne aflam pe spinarea unui elefant uriaș, de stâncă, cioplit pe vârful unui munte imens, alb ca laptele. Muntele era de fapt un pisc de cremene, ascuțit ca o lamă, cu smocuri de jnepeni cățărați pe câteva mici platouri de sub picioarele noastre. Halucinant, inaccesibil, muntele cu elefantul în vârf se ridica peste o lume plată, străvăzîndu-se prin aerul transparent ca o sticlă albăstruie. Colții de fildeș și trompa ridicată spre frunte dădeau elefantului o înfățișare războinică și regală. Adunate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
O încăpere luxoasă, scaune solemne cu speteaza foarte înaltă, bolți joase și, peste toate acestea, un întuneric apăsător. Îmbrăcați de sărbătoare, oaspeții s-au adunat și stau cu toții în jurul unei mese acoperite cu catifea roșie pe care se află un platou de aur cu o lebădă nejumulită pe el. Alături de mine s-a așezat Sonia; știu că sărbătorim nunta noastră. Deși femeia care stă lângă mine nu seamănă deloc cu Sonia, știu sigur că e ea. După ce toți și-au ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de groază, în timp ce eu îi fac semn să nu se apropie de mine, căci n-aș vrea să se vadă că o cunosc. Ea înțelege și, zâmbind jalnic, mică și uscată, se așază la un colț de masă. Între timp, platoul cu lebăda dispare, și lacheii în livrele roșii și cu mănuși albe schimbă farfuriile și aduc alte platouri cu fel și fel de mâncăruri. Lacheul care-i servește pe oaspeți se apropie de mama și vrea să-i pună mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se vadă că o cunosc. Ea înțelege și, zâmbind jalnic, mică și uscată, se așază la un colț de masă. Între timp, platoul cu lebăda dispare, și lacheii în livrele roșii și cu mănuși albe schimbă farfuriile și aduc alte platouri cu fel și fel de mâncăruri. Lacheul care-i servește pe oaspeți se apropie de mama și vrea să-i pună mâncare în farfurie, dar, văzându-i ținuta, dă să se depărteze. Mama, însă, înșfacă paleta de pe un platou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
alte platouri cu fel și fel de mâncăruri. Lacheul care-i servește pe oaspeți se apropie de mama și vrea să-i pună mâncare în farfurie, dar, văzându-i ținuta, dă să se depărteze. Mama, însă, înșfacă paleta de pe un platou și se servește singură. Încremenesc - dacă o văd oaspeții? Dar mama își tot cară la mâncare în farfurie, în timp ce lacheul, cu o figură nedumerită care mă face să sufăr și mai mult, în momentul în care în fața mamei se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
oaspeții? Dar mama își tot cară la mâncare în farfurie, în timp ce lacheul, cu o figură nedumerită care mă face să sufăr și mai mult, în momentul în care în fața mamei se ridică deja o moviliță de mâncare, îi trage obraznic platoul din față, lăsând-o cu paleta în mână. Vrând să pună paleta pe farfurie sau, poate, să se mai servească, mama se întoarce, dar vede că platoul a dispărut și începe să mănânce direct cu paleta. Sub ochii mei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care în fața mamei se ridică deja o moviliță de mâncare, îi trage obraznic platoul din față, lăsând-o cu paleta în mână. Vrând să pună paleta pe farfurie sau, poate, să se mai servească, mama se întoarce, dar vede că platoul a dispărut și începe să mănânce direct cu paleta. Sub ochii mei, se petrece o schimbare urâtă cu ea. Înghite lacom, repede, înecându-se. Ochii îi fug straniu, în toate părțile, bărbia ei de femeie bătrână se ridică și coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
după-amiază la săniuș și bătut cu zăpadă, acum erau cu toții flămânzi și curioși dacă vine sau nu Moș Crăciun. Înainte de Moș, a venit o mașină de la Irbis cu bucatele și cu cei doi ospătari, care nu mai pridideau să descarce platouri după platouri. Au fost imediat preluați de Camelia, Ana, Alice și prietenele lor pentru aranjarea mesei. Bărbații așteptau, la un "aperitiv", discutând despre vrute și nevrute, ca să-și omoare timpul. Beatrice încă nu apăruse, fiind prinsă în ultimele vise. Când masa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
săniuș și bătut cu zăpadă, acum erau cu toții flămânzi și curioși dacă vine sau nu Moș Crăciun. Înainte de Moș, a venit o mașină de la Irbis cu bucatele și cu cei doi ospătari, care nu mai pridideau să descarce platouri după platouri. Au fost imediat preluați de Camelia, Ana, Alice și prietenele lor pentru aranjarea mesei. Bărbații așteptau, la un "aperitiv", discutând despre vrute și nevrute, ca să-și omoare timpul. Beatrice încă nu apăruse, fiind prinsă în ultimele vise. Când masa a fost aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
te ispiteau arome, forme și culori, care de care mai atrăgătoare și apetisante. Apăru și Beatrice, toți respirară ușurați și se așezară la masă. Pentru Petre și Camelia era o plăcere să-i vadă cum le fug ochii de la un platou la altul, exact ca în copilărie. Ospătarii stilați, puși la papion și jachete albe, erau mereu în mișcare, servind, schimbând farfuriile, umplând paharele. După ce nu s-au mai auzit cuțitele și furculițele, la invitația lui Petre s-au adunat în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era ieșită din mâinile meștere ale badei Ion, din perete vegheau câteva icoane vechi, ferecate în argint. Apăru lelea Maria cu o tavă, pahare, o garafă plină cu ceva închis la culoare. Dispăru pentru câteva clipe și reveni cu un platou mare plin cu tot felul de bunătăți și cu un coș cu pâine. Domnule Petre, bine ați venit. Nu-mi mai amintesc dacă atunci când mi-ați dat comanda am băut aldămașul, dacă nu, o facem acu', de două ori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
n-am mai mâncat mâncare franțuzească. Să vedem dacă e un bucătar chiar așa de bun cum spune... Marcel Charrière s-a dovedit un bucătar mai mult decât acceptabil, căci, în mai puțin de o oră, a pregătit un imens platou cu spaghete cu sos picant, urmate de o porție generoasă de copane de rață la grătar, ceea ce a însemnat un adevărat banchet pentru niște sărmani beduini care de ani de zile mâncau același lucru. Făcu și o cafea foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mari, eu fiind mezinul. Locurile preferate de dat cu sania erau pe derdeluș la Pojaroaia, pe drumul în pantă de la biserică și până la gară, sau pârtia naturală din grădina lui Gaiț, de sub dealul Barbușca. Duminica schiam pe dealul Buzăului cu platoul natural numit „Tarnă”, pe pârtia versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara pasc oile, iar mai recent adăpostește stâna viceprimarului Vasilică Lucan, zis „Prunaru”. Când iarna era geroasă și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care m-a etichetat, Sorin-Cumătrul. De-a lungul anilor, împărțirea comunei în două Parohii, de Sus și de Jos, a generat diverse conflicte, cele mai grave fiind războaiele purtate în toată regula pe cele două dealuri, Buzăul și Morarul, cu platouri care permiteau dispunerea tactică a forțelor înarmate până-n dinți, cu săbii, sulițe, arcuri cu săgeți, arbalete, măciuci ghintuite, coifuri de tablă, platoșe și scuturi. Aceste confruntări, de cele mai multe ori sângeroase, aveau loc duminica în timpul slujbelor religioase din cele două biserici
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vrei. Sunt o persoană care se și autoeducă enorm de mult. Cristi a știut perfect pe ce să pună accent. Ne știam de șapte ani, ne cunoșteam foarte bine. Când există o relație profesională de lungă durată, lucrezi diferit pe platou. Plus că a existat acea pauză de un an de zile pentru începerea filmărilor în care eu am avut timp să îl întreb pe Cristi toate lucrurile la care mă gândeam pentru a crea împreună o Monica cât mai vie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
o Monica cât mai vie și mai naturală. Înainte de începerea filmărilor i-am spus că îmi doresc foarte mult ca la filmul acesta să avem o relație profesională excelentă și că îmi doresc să mă considere ultima lui problemă de pe platou. La cadru nici nu mă gândeam la ce filmam, dacă e corect sau nu. Îl ascultam, făceam totul așa cum îmi cerea. Și partida de sex am filmat-o mult mai ușor decât credeam că o să fie. Jamie era mai stresat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
nu. Îl ascultam, făceam totul așa cum îmi cerea. Și partida de sex am filmat-o mult mai ușor decât credeam că o să fie. Jamie era mai stresat decât mine. Țin foarte mult la intimitate, dar o secvență de sex pe platou e pentru mine pur tehnică. Cu cine te-ai înțeles cel mai bine dintre colegii de platou? În general, când lucrez nu mă concentrez decât la ce am de făcut la cadru. De asta uneori par inabordabilă, însă știu că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
ușor decât credeam că o să fie. Jamie era mai stresat decât mine. Țin foarte mult la intimitate, dar o secvență de sex pe platou e pentru mine pur tehnică. Cu cine te-ai înțeles cel mai bine dintre colegii de platou? În general, când lucrez nu mă concentrez decât la ce am de făcut la cadru. De asta uneori par inabordabilă, însă știu că ce joc aia apare pe ecran, și atunci este importantă doar relația dintre personaje și armonia pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
bestseller internațional. Îl interpretam pe Freud, Ben Cross pe Joseph Breuer, iar Armand Assante pe Nietzsche. Nu am reușit să joc nici o scenă cu Armand, dar l-am admirat jucând. Era uluitor. Într-o zi, când eram în drum spre platou, Armand mi-a zis că un producător român va veni să-l vadă și mi-a spus să merg și eu. Cu Andrei Boncea a venit atunci și Cristi, și am petrecut 45 de minute în camera de hotel a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Fusesem pierdut în Bulgaria și sub hainele lui Freud, iar acum eram un nou personaj. M-am împrietenit cu români, dar au fost zile când Armand nu era, nici soldații americani, și când eram singurul vorbitor de limbă engleză de pe platou. Mi-am sărbătorit aniversarea de 30 de ani singur. Mi-era foarte dor de casă, dar n-am vrut să spun cuiva. Cineva a aflat că e ziua mea și a venit cu un tort. Mi-au cântat „La Mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
obicei mi se întâmplă să vorbesc cu regizorul, să îl întreb dacă mă lasă să mai tai o replică sau să introduc una de la mine. Dar aici n-a fost cazul să tai nici măcar un cuvânt. Cum era Cristi pe platou? Era la fel de calm? Era preocupat sută la sută de filmul pe care vroia să-l facă. Nu vorbea despre nimic altceva. Nici despre film nu teoretiza prea mult, pentru că teoria nu prea-i bună când te-apuci de treabă. Era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
în rezervația de mori. Aflând că suntem în depresiune la poalele Retezatului, Filip ne lăsă cu limbă de moarte să nu ratăm Târsa. Să pornim iute spre Călan, Boșorod și să nu ne oprim, fie ce-o fi, decât pe platoul Luncanilor, căci acolo-i chiar raiul pe pământ. Din tot ce a povestit la telefon am desprins că satul e nespus de frumos și de vechi, că oamenii au un fel incredibil de a trăi, de a face căpițe și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
într-un târziu, urme de copite și câte o balegă pe drumul desfundat. Am prins curaj și am luat-o pe jos. Mai săltăreț, mai târșâit, am urcat vreo două ore, până ne-am prăbușit de oboseală. De pe un mic platou, cu piscurile sub noi și norii negri deasupra, am zis să-l întrebăm pe Filip unde-i Târsa. Dar Nokia era mută. Abia când am văzut că nu-i semnal și că suntem Dumnezeu știe unde, în creierii munților, singure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
despre care nici măcar nu știam dacă-i cel bun, ne-au cuprins îndoiala și un fior de neliniște. Cu inima cât un puric, proptite-n toiag ca două băbuțe, am mai urcat o culme și iar am ajuns pe-un platou. Nimic. Nici un sat. Ne-am privit lung în ochi și, fără să spunem nimic, am făcut un demi-fond înapoi la mașină și ne-am întors glonț la Hațeg. Seara, în camera noastră ca un foișor de sticlă, am aflat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]