97,040 matches
-
abia am ajuns în oraș că Brandy vrea să coboare și să se plimbe puțin. Problema-i că asta-i o zonă într-adevăr bună din California. Până sus, între dealurile de deasupra orașului. Dacă te plimbi prin părțile astea, poliția sau mai știu eu ce patrulă de securitate privată dă peste tine și vrea să știe cine ești și să-ți vadă actul de identitate, vă rog. Totuși, Brandy are din nou spasme, și prințesa isterică și-a scos deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cât de multe știe sora deja ei. Eu vreau doar să ieșim odată din oraș, înainte să se emită un mandat de arestare pentru incendiere intenționată, așa că-l ameninț pe Denver că, dacă nu vine cu noi, dau fuga la poliție și-l acuz pe el. De incendiere, de răpire, de tentativă de omor. Lui Evie, ei îi trimit o scrisoare. Lui Brandy, ei îi scriu: hai să facem o tură cu mașina. să vedem ce se-ntâmplă. să ne potolim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Seattle, Washington. Eu sunt persoana pentru care ești răspunzătoare că nu mai are logodnic, fosta cea mai bună prietenă a ta, indiferent ce minciuni ți-ai spune singură. Trimite banii și voi considera problema încheiată și nu voi merge la poliție ca să te aresteze și să te trimită la PUȘCĂRIE, unde va trebui să te lupți zi și noapte pentru demnitatea și viața ta, pe care fără-ndoială că oricum le vei pierde. Da, și mi-am făcut deja o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
înapoi printre copaci, printre boscheți. Până și cei mai excitați tineri, cei care le făceau ochi dulci tuturor, spuneau: — Ăă, nu, mersi. Sau: — Acum vreau doar să fiu singur. Sau și mai rău: — Fugi de-aici, pocitanie bătrână, sau chem poliția. După San Francisco și San Jose și Sacramento, ne-am dus la Reno și Brandy l-a transformat pe Denver Omelet în Chase Manhattan. Am mers pe oriunde credeam că vom găsi destule medicamente. Banii lui Evie puteau aștepta. Sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de duzină. Bărbați de jur-împrejurul ei. Ca niște reflectoare, mi-amintesc genul ăsta de atenție. În tot statul ăla, Brandy n-a trebuit niciodată să-și plătească băutura, nici măcar o dată. Sari la Manus pierzându-și misiunea de agent special independent din cadrul poliției metropolitane, secția Moravuri. Ce vreau să zic e că n-a reușit niciodată să treacă peste asta. Rămânea fără bani. Nu că înainte ar fi avut cine știe ce cont în bancă. Apoi păsările mi-au mâncat fața. Dar n-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și cizme cu tocuri joase împrăștie aburi supraîncălziți acolo unde înainte erau măruntaiele porcilor, și eu sunt pregătită să fac schimb de joburi cu ei. Sunt pregătită să fac schimb de joburi până și cu porcii. Lui Evie îi zic: — Poliția n-a vrut să creadă povestea cu fixativul. Erau convinși că tata i-a distrus fața lui Shane. Sau că mama a pus tubul de spray în tomberon. Au zis că-i „neglijență“. Fotograful zice: — Și dacă ne regrupăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mama a pus tubul de spray în tomberon. Au zis că-i „neglijență“. Fotograful zice: — Și dacă ne regrupăm și luminăm carcasele din spate? — Efect stroboscopic prea mare când trec, zice directorul de imagine. Evie zice: — De ce-a crezut poliția asta? — Habar n-am, zic. Cineva le tot dădea telefoane anonime. Fotograful zice: — Putem opri lanțul? Directorul de imagine zice: — Numai dacă putem opri oamenii să mănânce carne. Mai aveam câteva ore până să luăm o pauză pe bune, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Cineva le tot dădea telefoane anonime. Fotograful zice: — Putem opri lanțul? Directorul de imagine zice: — Numai dacă putem opri oamenii să mănânce carne. Mai aveam câteva ore până să luăm o pauză pe bune, și Evie zice: — Cineva a mințit poliția? Băieții care se ocupă de porci ne aruncă ocheade, iar unii sunt destul de drăguți. Râd și-și freacă rapid sus-jos furtunurile sclipitoare și negre din care ies aburi. Flutură limba la noi. Flirtează. — Apoi Shane a fugit de acasă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am fost mai mult pe cont propriu. Cu fiecare răsuflare, chiar și gurile alea de aer mici și slabe induse de supradoza de Darvon, Brandy se crispează. Zice: — A avut loc un accident când aveam cinșpe ani și, la spital, poliția l-a acuzat pe tata că a abuzat de mine. Au ținut-o langa. Eu nu le puteam spune nimic pentru că nu era nimic de spus. Trage aer în piept și se crispează: — Interviurile, asistența psihologică, terapia de intervenție, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aer chinuitoare și se crispează. — Tot tam-tamul s-a stins cam după trei luni de zile, toată investigația asupra abuzului, zice Brandy. Apoi, la un antrenament de baschet, când ies din sală se apropie de mine un bărbat. E de la poliție, zice, iar ăsta-i un interviu confidențial. Brandy inhalează, se crispează. Depărtează iar gulerul și scoate dintre sâni o dischetă de Metadonă, mușcă jumătate din ea și restul îl pune la loc. Cabina de probă e fierbinte și neîncăpătoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care nu ne trebuiau, dar pe care le puteam vinde, sau bateriile de un volt jumate. Lada de margarină pentru prăjituri pe care n-o puteam consuma înainte să râncezească sau cele trei sute de tuburi de spray fixativ. — Tipu’ de la poliție, zice Brandy, și toate firele de fier i se ridică din fusta strâmtă de mătase galbenă, el pune mâna pe mine, chiar sus pe cracul pantalonilor mei scurți, și zice că nu trebuie să redeschidem cazul. Nu trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
strâmtă de mătase galbenă, el pune mâna pe mine, chiar sus pe cracul pantalonilor mei scurți, și zice că nu trebuie să redeschidem cazul. Nu trebuie să-i mai facem familiei mele alte probleme. Brandy spune: Detectivul ăsta zice că poliția vrea să-l aresteze pe tata ca suspect. El îi poate opri, zice. El zice că totul depinde de mine. Brandy inhalează și rochia plesnește, ea respiră și fiecare respirație îi dezvăluie corpul gol în mai multe locuri. — Ce știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
alta. Pentru mine asta însemna: o să fim bogați. O să fim în siguranță. Dar ce voia el de fapt să spună era că trebuie să ne grăbim sau vom fi prinși și-o să pierdem totul. Sigur că-mi amintesc. — Tipu’ de la poliție, zice Brandy, el era tânăr, douăș’unu’ sau douăș’doi de ani. Nu era cine știe ce boșorog mizerabil. N-a fost oribil, zice ea, dar n-a fost iubire. Cu rochia și mai sfâșiată, arcurile scheletului apar în locuri diferite. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să salvez vieți. Eu sunt. Brandy e nevinovată. Asta a doua mea șansă. Aș fi putut deschide fereastra camerei cu ani în urmă să-l las pe Shane să intre. Aș fi putut să nu sun de-atâtea ori la poliție și să sugerez că ce-a pățit Shane n-a fost un accident. Ce mă reține e povestea cu Shane care mi-a dat foc la haine. Cu mutilarea care l-a adus pe Shane în centrul atenției. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe Brandy Alexander drept în inimă. Capitolul 30 Viața mea, zice Brandy. Mor, și-ar trebui să-mi văd toată viața. Nu moare nimeni aici. Dă-mi negare. Evie și-a tras glonțul, a aruncat pușca și-a ieșit afară. Poliția și paramedicii sunt pe drum, iar restul oaspeților sunt afară bătându-se pe cadourile de nuntă, cine ce a făcut cadou și cine are dreptul acum să le ia înapoi. O distracție scârboasă pe cinste. Brandy Alexander e toată plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
că eram în stare de șoc m-a ajutat. Pistolul și mănușa sunt într-un burlan din parcarea spitalului, acolo unde le-am aruncat, în caz că vreți dovezi. Apoi morfina administrată intravenos, minusculele foarfece chirurgicale mi-au tăiat fusta, chiloțeii, pozele poliției. Păsările mi-au mâncat fața. Nimeni n-a bănuit vreodată adevărul. Adevărul e că am intrat puțin în panică după aia. I-am lăsat pe toți să creadă ce nu trebuia. Viitorul nu e-un loc bun unde să reîncepi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e că-mi pare rău. Capitolul 32 Sari înapoi la sala de urgențe de la La Paloma. Morfina administrată intravenos. Minusculele foarfece chirurgicale taie taiorul lui Brandy. Penisul nefericit al fratelui meu e acolo, albastru și rece, în văzul tuturor. Pozele poliției, și sora Katherine strigând: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă pierde sânge! Sari la operație. Sari la după operație. Sari la mine luând-o pe sora Katherine deoparte, micuța soră Katherine îmbrățișându-mi genunchii așa de tare că aproape mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să privească suspicios la această "afacere", care nicicum nu intra în sfera de interes a Serviciului. În ultima lună nu mai existase nici un eveniment important care să acopere pagina întîi a jurnalelor în afara "afacerii Cocoș". Depășise cu mult orice așteptări, poliția, credibilitatea statului erau puse sub semnul întrebării de către gazetari care nu puteau fi bănuiți că au ceva cu guvernul. Se adunaseră deja o duzină de victime, jumătate oameni ai stăpînirii, restul săteni ori funcționari, aceștia din urmă dovediți de presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Sigur că domnul în cauză ar fi văzut asta. Dar ar fi observat din prima clipă că agentul o face dinadins. Că nici domnii pe care îi supraveghează Serviciul nu sînt amatori. Pe ăia îi au în grijă cei de la Poliția Capitalei ori oamenii lui Stan Emanuel. Pe amatori trebuie doar să-i prinzi. Pe profesioniști trebuie să-i dibuiești Mihail dixit. Înțelesese astfel de lucruri fără să i le explice nimeni. Iar acest fapt îl îndreptățea să creadă că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
caietele cu plăți adevărate și cele cu plăți fictive, mai găsea și cîte o casetă cu polițe ilegale, adevărate probe de șantaj ce priveau cîte un om politic aflat la strîmtoare, mă rog, chestiuni care țineau de cele mai multe ori de poliție ori de Garda Financiară, dar care, trecute prin sita lui Mihail, aveau dintr-o dată o cu totul altă valoare. De această nouă valoare nu prea știa nimeni, domnul Stan Emanuel fiind acela care închidea ochii văzînd că Serviciul lui Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o figură lungă și dezamăgită, dacă era vorba despre Tănase Berzea, se lămurise. Prințul povestise, în vremea cînd și-a petrecut iarna la Vladia, destul de multe întîmplări neverosimile legate de acest straniu personaj care fusese un fel de șef al poliției, ori unul dintre șefi, nu chiar cel mai mare, sub ocupația lui Mackensen. Nu fusese niciodată prea limpede cînd se referise la Berzea, trădase țara, nu trădase, era un ticălos ori un om de mare jertfă care luase asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era posibil, cum plauzibil era și faptul că o asemenea ofensivă se pregătește cu deosebită grijă, iar una dintre măsurile de siguranță este aceea de a "pieptăna" drumurile, trecerile, de a pune la popreală suspecții, de a strînge bine chingile poliției. Cînd există un secret important, obligatoriu apar în preajmă și cei care vor să-l afle era una din axiomele pe care le descoperise singur, dar care fusese studiată și învățată științific de cei care-l vînau, oamenii colonelului Nicolaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un noroc pentru țtară, pentru stat, că am dat de firul ăsta. Dumneata crezi că alții nu știu?" Bîlbîie era atent, foarte atent. Dacă era vorba să intre într-altă piele măcar să nu facă prostii. Alții însemnau celelalte Servicii specializate, Poliția, Chestura, Siguranța, Serviciul militar de informații, Jandarmeria, mai erau câteva Birouri speciale, o mulțime de ochi și de urechi, încîlcindu-se, încurcîndu-se. Ridică din umeri a naivitate declarată. "Știu, știu cu precizie. În fond sînt niște amatori în problemă. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știi decît să nu știi." De data asta rîse el de unul singur, făcîndu-și ochii mici, privindu-i printre gene. Nici că le păsa, erau foarte siguri pe ei cu toate că stăteau de vorbă cu el, adjutantul Popianu. "Sigur, domnule adjutant, poliția, jandarmeria trebuie să știe tot. Asta este și părerea noastră. Sînt instituții în care poporul trebuie să aibă încredere, că ele veghează la ordinea și disciplina socială. Și, mai ales, că nu sînt trase pe sfoară de tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lumea în care trăia. În primul rînd pentru că el era pus acolo, era plătit pentru asta și se bucura de toată încrederea, era pus acolo ca să păstreze starea de fapt. Așa le și spusese de nenumărate ori la instruire prefectul, "poliția, jandarmeria și armata au datoria să vegheze la ordinea existentă. Ele sînt ca frunza de stejar în butoiul cu murături, conservă, domnilor, păstrează". Ținea foarte mult să-și facă ireproșabil datoria, iar datoria lui era să păstreze, nu să schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]