KorAP: Find »[drukola/base=preferat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...220 221 222 ...242 >

6,037 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

Journal, Women’s Wear Daily, precum și The New York Observer miercurea. Reviste săptămânale care puteau fi procurate În zilele de luni: Time, Newsweek, U.S. News, The New Yorker (!ă, Time Out New York, New York, The Economist. Și tot așa, liste Întregi - florile preferate și florile detestate, numele doctorilor ei și adresele și numerele lor de telefon de acasă, menajera de acasă, gustările preferate, apa preferată la sticlă, mărimea pentru toate articolele vestimentare, de la lenjerie intimă până la botine de schi. Făcusem liste cu oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Time, Newsweek, U.S. News, The New Yorker (!ă, Time Out New York, New York, The Economist. Și tot așa, liste Întregi - florile preferate și florile detestate, numele doctorilor ei și adresele și numerele lor de telefon de acasă, menajera de acasă, gustările preferate, apa preferată la sticlă, mărimea pentru toate articolele vestimentare, de la lenjerie intimă până la botine de schi. Făcusem liste cu oamenii cu care era dispusă să vorbească (Întotdeaunaă și liste separate cu oamenii cu care nu voia să vorbească (Niciodatăă. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a cocârjat de jenă - Într-adevăr, era chiar ea, sorbea dintr-un pahar de șampanie și Își repezea părul pe spate râzând. Nu voiam să par prea impresionată, dar n-am putut să mă stăpânesc: era una din actrițele mele preferate. — James, dragule, mă bucur atât de mult că ai venit la mica mea petrecere, a ciripit un bărbat suplu și frumos care s-a apropiat din spate. Și pe cine avem noi aici? S-au sărutat. — Marshall Madden, guru al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
la biroul Mirandei Înainte de ora nouă În fiecare zi, eu tot trebuia să cumpăr un al doilea set complet În fiecare dimineață, pentru a reduce riscul ca ea să petreacă fie și o singură secundă În birou fără ziarele ei preferate. La fel, revistele săptămânale. Nimănui nu părea să-i pese că noi decontam nouă ziare cotidiene și șapte reviste săptămânale pentru cineva care nu citea decât rubrica de scandaluri și paginile de modă. Am azvârlit toate catrafusele pe covor, sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ultima vreme - multe de Învățat, mii de chestii care s-au tot Întâmplat. Da, e grozav. Dar tu? Nu vorbi prea mult despre tine, nu domina conversația, fă-l să se simtă suficient de confortabil pentru a aborda tema lui preferată și cea mai familiară de conversație: propria-i persoană. — Ești o mincinoasă destul de abilă, Andrea. Pentru un ascultător neavizat, toate astea ar putea chiar să sune credibil, dar știi zicala, nu? Nu vinzi castraveți grădinarului. Dar nu-ți face griji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și mi-am dat seama că eram deja la restaurant; am Împins ușile masive din lemn și am intrat În Încăperea cufundată În semiântuneric și tăcere. Deși toate mesele erau ocupate de bancheri și avocați care Își Înfulecau fiecare friptana preferată, abia dacă se auzea vreun zgomot, ai fi zis că mocheta groasă și „decorul“ masculin absorbiseră orice sunet. — Andrea! l-am auzit pe Sebastian strigându-mă de la recepție. S-a repezit spre mine ca și când aș fi fost În posesia ultimului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

plasticitatea și frumusețea comparației. „Uite, așa ceva nu făceau scriitorii dintre războaie. Să-l luăm pe Rebreanu.“ (Se ridică, luă la propriu romanul Pădurea spânzuraților din raftul cel mai apropiat, se vede că-l ținea la Îndemână, ca pe un scriitor preferat.) „Uite cum Începe acest roman.“ Citește: „Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369

Înainte masa era masă, exista o rânduială. Acuma toți mănâncă pe apucate, ba chiar mai și șterg cu o bucată de pâine prin toate ruginiturile alea, ca să fie siguri că înghit toată otrava. Zâmbi misterios : Ți-am făcut mâncărica ta preferată. Jenică acceptă cu oarecare dificultate, dat fiind că bărbia îi rămăsese proptită între degetele femeii. Avu totuși inspirația să nu spună nimic, căci în fiecare zi mâncarea preferată era alta. — Hai, spuse ea, bătându-l ușor pe obraz. Mergi la

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
siguri că înghit toată otrava. Zâmbi misterios : Ți-am făcut mâncărica ta preferată. Jenică acceptă cu oarecare dificultate, dat fiind că bărbia îi rămăsese proptită între degetele femeii. Avu totuși inspirația să nu spună nimic, căci în fiecare zi mâncarea preferată era alta. — Hai, spuse ea, bătându-l ușor pe obraz. Mergi la băiță și spală-te pe mâini și pe față, să lași necazurile de afară. Jenică încuviință iarăși și porni, cu fruntea plecată, spre baie. Primele minute ale conversației

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

clar ca într-o oglindă. Beam apă din fluviu și tot în el făceam baie. Mă jucam cu frații mei și cu vecinii pe spinările lucioase ale bivolilor. Săream ca peștii și ca broaștele. Buruienile stufoase, înalte, erau ascunzișul nostru preferat. Gustările noastre constau din plante de apă dulce numite chiao-pai. După-amiaza, când căldura devenea insuportabilă, îi organizam pe copii să mă ajute să răcorim casa. Sora și fratele meu umpleau gălețile, iar eu le trăgeam sus pe acoperiș, pe unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
peste plăci. După aceea mergeam înapoi la apă, unde treceau plutind p’ieh, - plute din bambus. Coborau în josul fluviului ca un gigantic colier desfăcut. Eu și prietenii mei săream pe plute ca să ne plimbăm. Cântând, ne alăturam plutașilor. Melodia mea preferată era Wuhu e un loc minunat. La asfințit, mama ne chema acasă. Cina era servită la masa din grădină, sub un spalier acoperit cu glicine purpurii. Mama a fost crescută în tradiția chineză, deși avea sânge manciurian. Potrivit mamei, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
și uscate, pe tarabe. Un acupunctor înfige ace în capul unui pacient, făcându-l să semene cu un porc spinos. Alții repară vase din porțelan cu fisuri mici, opera lor fiind la fel de fină ca o broderie. Bărbierii își fredonează cântecele preferate în timp ce își bărbieresc clienții. Copiii țipă fericiți când cămile cu ochi șireți trec țanțoș, încărcate cu greutăți mari. Ochii mei sunt atrași de bețele pe care se află fructe învelite în zahăr. M-aș simți groaznic dacă n-aș vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
lacrimi. — Hsien Feng era un băiat cu înfățișare fragilă. Simți tragedia după expresia de pe chipul mamei sale. Bineînțeles că n-avea cum să bănuiască faptul că mama lui va părăsi această lume peste doar câteva minute. Băiatul își aduse animalul preferat, un papagal. Voia să-și înveselească mama făcând pasărea să vorbească. Hsien Feng își recită lecția cea nouă, una care îi dăduse bătaie de cap. Ea fu încântată și îl îmbrățișă. Râsul lui îi provocă mamei și mai multă tristețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cerc. Terenul de vânătoare se zgudui. Oamenii au strâns încet cercul. Gărzile imperiale îl urmau pe fiecare dintre prinți. În vârful celui mai înalt deal stătea tatăl, călare pe un cal negru. Îi urmărea cu privirea pe cei doi fii preferați. Hsien Feng era îmbrăcat cu o robă din mătase violet, iar prințul Kung era în alb. Kung șarja înainte și înapoi. Animalele cădeau una după alta în fața săgeților sale. Gărzile aclamau. La prânz, sunetul trompetei îi chemă înapoi pe vânători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de putrefacție al sicriului și muștele care se țineau după el. Ca să îndepărtez tristețea, schimb subiectul: Ai mers la școală, Nuharoo? — Am avut preofesori particulari, îmi răspunde ea. Trei. Fiecare m-a învățat o altă materie. — Care era materia ta preferată? — Istoria. — Istoria! Credeam că asta e numai pentru băieți. Îmi amintesc cum odată am ascuns o carte de tata, Cronica celor trei regate. — Nu era istorie generală, așa cum îți închipui. Nuharoo zâmbește în timp ce îmi explică: Era istoria casei imperiale. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
profesorii particulari pe care mi i-a adus unchiul meu, ducele Chai. — Îl cunosc pe ducele Chai, e un bărbat foarte învățat. Marea Împărăteasă dă din cap. E expert în budism și poezie. — Da, Majestatea Voastră. — Care sunt poeții tăi preferați, Nuharoo? — Li Po, Tu Fu și Po Chuyi. — Din dinastia târzie Tang și dinastia timpurie Sung? — Da, Majestatea Voastră. — Sunt și preferații mei. Știi numele poetului care a scris În așteptarea soțului? — E Wang Chien, Majestatea Voastră. — Ai vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
lucrurile așa trebuiau să fie: un bărbat și o femeie în întregime devotați unul altuia. Indiferent cât de mult ar avea de suferit, faptul că se au unul pe celălalt e o fericire în sine. Asta era tema operelor mele preferate. Personajele supraviețuiesc pentru a se bucura de răsplata unui final fericit. Speranțele mele au fost mari, până când în față mi-a fost împins vărul Ping. Acum viața mea pare să alunece pe o coajă de pepene - habar nu am unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ani. Aici voi afla că împăratul Hsien Feng nu își va distribui niciodată esența în mod egal între soțiile sale. Palatul Frumuseții Esențiale e înconjurat de copaci bătrâni. Când bate vântul, frunzele lor foșnesc. Sunetul îmi amintește de versul meu preferat: „Vântul își arată trupul printre frunze tremurânde“. Încerc să localizez poarta prin care am intrat. E în partea de vest și pare să fie singura intrare. Clădirea din fața mea seamănă cu un templu: are un acoperiș în formă de aripă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de mai mult decât mi se oferă. Și totuși, tristețea refuză să mă părăsească. Încerc să mi-l închipui pe Ping și dezgustătorii săi dinți pătați de opiu, însă mintea mea își urmează propriul drum. Îmi aduce melodia operei mele preferate, Iubirea micuței Jad - povestea unei slujnice și a iubitului ei, un soldat. Când mă gândesc cum i-a adus soldatul miresei sale o bucată de săpun ca dar de nuntă și cât de fericită a făcut-o pe ea lucrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
sale în timpul nopții. Patul din camera estică e întotdeauna pregătit, răcorit sau încălzit, în funcție de anotimp. După aceste încăperi urmează sufrageria, baia, camera de zi și cămările. În a doua parte a palatului se întinde grădina, care va deveni locul meu preferat. Cuprinde pajiști și pârâiașe naturale, precum și un iaz micuț numit Lacul Ceresc. Vo lăsa intenționat plantele acvatice să crească nestânjenite în el, deoarece îmi doresc să-mi amintească de Wuhu. Întotdeauna am adorat plantele și eram un grădinar pasionat. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
afară doar ca să anunțe ora exactă. Îmi plac la nebunie sunetele sale. Lui An-te-hai îi place mișcarea sa, pentru că îi aduce aminte de un cap care se înclină. Când poate, încearcă să fie de față ca să primească „plecăciunile“. Celălalt ceas preferat al meu are o formă ciudată. Seamănă cu o familie de rotițe care se îmbrățișează. Se află într-o cutie din sticlă transparentă, care îmi permite să mă uit la componentele sale interne. Întocmai ca într-o familie armonioasă, fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
panta dealului, florile sunt din ce în ce mai deschise la culoare, creând iluzia unui peisaj care se estompează în depărtare. Priveliștea mă inspiră, fiind un exemplu nemaipomenit al minunățiilor pe care le poate oferi viața. La prânz cer să mi se facă mâncarea preferată, tăiței Jang-chou. Eu și An-te-hai sărbătorim ocazia ce mi se oferă. Scriu o poezie intitulată Tăițeii Jang-chou. O frunză cade în ceaun, altele dansează-n aer Și astfel țâșnesc de pe al bucătarului vârf de cuțit. Acum văd pești argintii săltând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Acelea care execută ceea ce sunt învățate, primesc drept răsplată greieri și viermi. Cele care nu execută sunt lăsate să rabde de foame. Sunt și porumbei. Aceștia sunt totți de culoare albă și li se dă voie să zboare nestingheriți. Ocupația preferată a lui An-te-hai e dresarea porumbeilor. Leagă fluiere și clopoței de picioarele păsărilor și le dă drumul să plece. Ele se rotesc în cercuri deasupra palatului meu, învăluindu-l sunete minunate. Când e vânt puternic, sunetele mă fac să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
deșertul Gobi. A descoperit că îi aparținuse unui prinț din dinastia Ming și că fusese parcul de vânătoare al acestuia. Entuziasmat de descoperirea sa, împăratul a hotărât să construiască pe ruine un palat-grădină. Mai târziu, acesta a devenit refugiul său preferat și a trăit acolo până la sfârșitul vieții. De atunci, succesorii săi au continuat să îl împodobească și să-i sporească minunățiile. În mulții ani care au urmat de atunci, au fost adăugate alte și alte pavilioane, palate, temple și grădini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-i pot spune împăratului Hsien Feng cât de egoist și nemilos e față de poporul său. „A muri e ușor, dar a trăi e nobil“. Gem precum o femeie beată. Încercând să-l înveselesc, dau poruncă să fie jucate operele sale preferate. Trupele dau reprezentații în salonul nostru, astfel că săbiile, bețele actorilor și caii de recuzită sunt la o aruncătură de piatră de nasul Majestății Sale. Asta îi captează atenția: pentru câteva zile, e distras în mod plăcut de la propriile gânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]