5,617 matches
-
cei doi inspectori, Wexler și Saint Louis, prieteni cu Sean, este evident că este vorba de o sinucidere: polițistul a fost găsit mort la volanul mașinii sale de serviciu, închis pe dinăuntru, cu arma alături și urme de praf de pușcă pe degete. Analiza balistică nu lăsa nici o îndoială. Era pesemne copleșit de cazul pe care nu reușea să-l elucideze, un omor oribil (Theresa Lofton fusese găsită tăiată în bucăți), era depresiv, se afla sub tratament și mergea la psiholog
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Winock 130, plini de imaginație, au luat busturile lui Necker și ale ducelui de Orléans de la Muzeul figurilor de ceară de pe bulevardul Temple. Le-au acoperit cu crepuri și le-au plimbat prin Paris, agitînd în mîini securi, săbii sau puști. Chateaubriand, care se intersectează din întîmplare cu convoiul de manifestanți, aude printre "Trăiască Necker" și "Trăiască ducele de Orléans" și cîteva neașteptate sloganuri: "Trăiască Ludovic al XVII-lea". Iată-l visînd ceva mai tîrziu, înhămat la scrierea Memoriilor: și dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
s-au desfășurat mișcări sporadice, care au vizat reducerea discrepanței privilegiilor dintre nobilime și burghezie, dacă marile spirite ale epocii au văzut în Revoluția franceză zorii unei ere noi, a lipsit totuși scânteia care să pună "focul pe praful de pușcă". Atunci când centralismul francez s-a pregătit pentru reîntoarcerea la monarhie, structurile federaliste ale Imperiului german au împiedicat dezvoltarea ideilor revoluționare, fără a lua în calcul că Franța, țara natală a Revoluției, se erija în adversar, ca putere de ocupație. Din
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
dezvoltate în jurul unui nucleu narativ ce atinge uneori baladescul, alternează în primele două volume de versuri, dintre care La noapte va ninge indică o ușoară predilecție pentru metafizică: „Hei, e cineva-năuntru? întreabă fluturele/ așezându-se pe gura fierbinte a puștii/ hei, e cineva-năuntru? repetă ecoul/ alunecând de câteva ori în jos și în sus/ prin țeava înroșită/ hei, e cineva-năuntru? repetă pădurea/ cu rădăcinile adânc înfipte în fuga animalelor/ e cineva ascuns/ în inima sărată a oceanului?/ repetară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
atenție suplimentară. Are dreptate Cătălin Ștefănescu, mai nimic din muzica ultimelor decenii nu mi-a atras atenția, la nivel de atracție profundă, modelatoare, așa cum s-a întâmplat cu opțiunile mele muzicale de tinerețe. În afară de Nightwish, descoperit la fiul meu pe când, puști fiind, juca Counterstrike pe calculator, nu îmi amintesc de altceva care să mă fi surprins, care să-mi fi atras atenția astfel încât să urmăresc, așa cum eram învățat odinioară, discografia, să aflu "povestea" din spatele unui produs cultural oarecare. Să fie acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Deși fiecare avea circumstanțele lui, a adăugat. Pentru Faulques era un alt fapt de muncă, firește. Rutină profesională. Dar el trăia prima oară așa ceva. Îl recrutaseră cu câteva zile Înainte și ajunsese printre camarazi la fel de Înspăimântați ca el, cu o pușcă În mâini În fața tancurilor sârbești. - Uite ce-i, ne-au făcut zob. De-adevăratelea. Eram patruzeci și opt, și ne-am Întors cinșpe. Ăi de i-ai văzut pe șosea. - Nu arătau prea bine. - Imaginează-ți. Fugiserăm ca iepurii peste
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai e și evoluția bărbatului, a gândit Faulques: pește, crocodil, asasin, cu propriul cadavru interpus Între etape. Fiii de azi, călăii de mâine. Aceleași trăsături ale copilului abia pictat le rezerva pentru unul dintre ostașii care, la dreapta scenei, cu pușca În mână, Îmbrânceau mulțimea ce fugea din oraș, rezolvată În pictură - bătrânii maeștri flamanzi nu existau doar pentru a fi admirați - prin pătratele ferestrelor și ruinele negre, dințate, ce se profilau pe roșul incendiilor și exploziilor, care Încorona dealul În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și fiul avuseseră noroc: locuiau În zona cu populație majoritar sârbească și rămăseseră acolo, pe când soțul, fugar, fusese Înrolat În milițiile naționale croate. - În privința familiei, ostașul era liniștit. Înțelegi, domnule Faulques? Mama și fiul erau În siguranță. Când Își căra pușca, trăind mizeriile și spaimele războiului, el se consola, știindu-i la adăpost. Dumneata, care ai fost martor, cu bilet dus-Întors, al atâtor nenorociri, Înțelegi ce vreau să spun. Nu-i adevărat? Ușurarea de a ști, când totul arde, că În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și ea intraseră În oraș trecând granița cu Ungaria Într-o mașină de Închiriat și traversând Carpații ca nebunii, nelăsând volanul din mâini, șofând cu schimbul, timp de douăzeci și opt de ore, derapând pe șoselele Înghețate, printre țăranii care, Înarmați cu puști de vânătoare, blocau podurile cu tractoarele și-i priveau trecând din Înălțimea trecătorilor, ca În filmele cu indieni. Două zile mai târziu, pe când familiile morților săpau cu pickhamere automate pământul Înghețat din cimitire, Faulques observase că Olvido pășea precaut, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca mine. După ce i-a dat ocol, a urcat la al doilea cat din turn și a scos de pe fundul unui cufăr, Învelită În cârpe unsuroase, o armă Remington 870 și două cutii de cartușe. N-o folosise nicicând: o pușcă cu repetiție, care se Încărca din nou, acționând un mecanism cu glisieră, paralel cu țeava. După ce a verificat dacă acesta funcționa, a băgat cinci cartușe și a armat unul cu o mișcare seacă, urmată de o pocnitură metalică, legată de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care fumau privind-o (un milițian foarte negru și slab cronometra, cu ceasul lui Faulques În mână), ea Îi pusese s-o lege la ochi și, cu mișcări precise, fără greșeli și șovăieli, demontase și remontase de câteva ori o pușcă de atac, aliniind piesele pe o manta și Îmbinându-le una câte una, pe pipăite, Înainte de a pune În mișcare trăgaciul, clac, clac, cu un zâmbet triumfător, fericit. Exersase Întreaga după-amiază, În vreme ce Faulques o privea tăcut, de aproape, Întipărindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vreau să fac Înșelătorii. Fac destule, cu un aparat de fotografiat atârnat de gât, un pașaport civilizat și un bilet de Întoarcere În buzunar. Sunt un tehnician indulgent, Îți dai seama? Femeie care montează și demontează și iar remontează o pușcă inutilă. Da. L-am prins. Mi se pare că ăsta-i titlul potrivit. Și nici să nu-ți treacă prin minte să-mi faci fotografia asta, Faulques. Te aud scociorând prin geanta cu camere foto. Adevărata artă modernă este efemeră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
umbra capului unui om pe nisip, unde, În ciuda ușoarei defocalizări a fundalului, se ghicea - tușă măiastră a hazardului și naturii, implacabile amândouă - urma lăsată de labele și coada crocodilului care venea târâș. Faulques trăsese nouăsprezece poziții când o santinelă, cu pușcă și ochelari de soare, care purtau eticheta controlului de calitate lipită pe lentila stângă, se apropiase și Îi arătase cu gesturi că gata, bine, se sfârșise cu pozele. Și Faulques, mai curând de formă decât din speranță, făcuse un gest
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de 50 de milimetri. Un munte cu vârful nins, abia Întrezărit În ceață, servea de fundal scenei principale: trei milițieni druzi În clipa când urmau să fie executați de către șase falangiști creștini, Îngenuncheați la trei metri de victimele lor, cu puștile deja la ochi, pentru tragere. În fața lor, druzii, legați la ochi, doi În fundal, deja loviți de gloanțe, cu hainele cutremurate de impact (unul aplecat peste pântec și cu genunchii Îndoiți, altul căzând pe spate cu mâinile ridicate, ca și cum lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu umbre pe post de martori anonimi și triunghiul Închis, echilateral, perfect geometric (precum triunghiul simbolic care, În manualele școlare ale lui Faulques, Îl reprezenta pe Dumnezeu), ale cărui laturi uneau omul rămas În picioare, victima căzută la pământ și pușca, o prelungire a brațului și voinței raționale care ucideau. Plâng, imploră, se târăsc, zisese Markovic. Ca să supraviețuiască. Nu acesta era cazul celor trei druzi din prima fotografie, care se lăsaseră omorâți fără să spună nici pâs, fără să se piardă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lor erau umbrele proiectate pe perete; astfel, În genunchi și agățat de picioarele milițianului, omul primise Întâi lovitura de chiulasă care Îl dăduse pe spate, apoi, rugător, cu mâinile ridicate ca să-și apere chipul, strigase când văzuse lângă el gura puștii, Înainte de a i se cutremura tot trupul, În ultimele spasme dintre detunături. Atunci Faulques declanșase cu motorul și acționase automat, Între o fotografie și alta, clic, clic, clic, clic, clic, clic, clic, clic, de opt ori, o serie completă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ridica brațele și picioarele. Apoi, uitându-se la fotograf (Faulques se apropiase cu o tăcere tactică impecabilă, În timp ce Olvido șoptea nu face nimic, te rog, stai aici și nici nu te mișca), milițianul somalez făcuse un gest fanfaron, ținându-și pușca cu ambele mâini, punând un picior pe pieptul cadavrului, ca un vânător ce poza cu trofeul său. Meik mi uan foto. Zâmbet și relaxare. Și Faulques, ridicând iar aparatul, se prefăcuse că fotografia și acea imagine, deși n-o făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu trofeul său. Meik mi uan foto. Zâmbet și relaxare. Și Faulques, ridicând iar aparatul, se prefăcuse că fotografia și acea imagine, deși n-o făcuse. Mai avea o imagine identică din Tessanei, Eritrea: doi luptători din FEE pozând cu puștile În mână, unul dintre ei stând cu un picior pe gâtul unui ostaș etiopian mort. Nu era cazul să publice de două ori aceeași fotografie; era absurd să se plagieze singur. Cât despre chestia cu meik mi uan foto și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o dea Olvido chiar În acea noapte la Mogadiscio, pe când beau În bezna de lângă fereastră, la hotel. Mă fascinează Africa, spusese, fiindcă pare bancul de probă al viitorului. E ca desenele animate de la televiziune, unde personajele Înnebunesc, Înarmate cu macete, puști și grenade. - Ca să supraviețuiască, a repetat Markovic. Faulques, care revenea molcom din amintiri, a răspuns gestului său. - Pe mulți nu-i ajută la nimic să implore, a murmurat. Nici măcar Înjosirea În fața călăului nu le garantează nimic. Croatul continua să dea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pironind cu privirile pictura murală. Erau două figuri pe jumătate pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca un bărbat ce nu avea terminați decât capul și umerii. Ceva din expresia victimei nu-l convingea de tot pe pictorul de război. Urma să fie omorât peste o clipă, iar Faulques știa. Și cel ce urma să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tocmai Îl scoseseră din casă, ciufulit, cu urdori la ochi, În fața privirilor pasive, lașe, bucuroase ori complice ale vecinilor. Era exact la fel ca bărbatul pe care Faulques Îl fotografiase pe acea Corniche din Beirut când Îl Împingeau cu vârful puștii, desculț și Îmbrăcat Într-o pijama ridicolă În romburi albe și roșii, ducându-l la locul unde erau deja În țărână, asasinați, alți patru locatari din imobil. Bărbatul În pijama știa ce-l aștepta, dar expresia lui de groază - era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
hardughie veche din San Miguel, În El Salvador. Când ajunsese, gardienii și infirmierii fugiseră. Luptătorii erau Înăuntru, iar soldații afară, de cealaltă parte a peretelui subțire, și În casa din față, la vreo douăzeci de metri. Luptau cu de toate, cu puști și grenade, pe când nebunii se duceau și veneau după cum li se năzărea, de la unele poziții la altele, se plimbau prin curtea interioară, printre focuri de armă, ori stăteau În picioare lângă combatanți, pironindu-i cu privirile, spunând fraze incoerente, râzând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și Olvido luau micul dejun cu cafea și pâine prăjită, privind coloanele de fum negru care urcau vertical din vechea Ragusa. Se trezise Într-o noapte și n-o găsise alături; ridicându-se, o văzuse În picioare pe terasă, goală pușcă, cu corpul splendid luminat În racursiu, Înroșit de incendiile din depărtare, ca și cum pe piele i s-ar fi prelins penelurile doctorului Atl ori războiul de departe ar fi Învăluit-o cu cea mai mare gingășie. Fac o baie de foc
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fiindcă nu stăteau niciodată locului. Erau la fel ca șoferii de automobil În mers: uneori se mișcau prea repede. Pe neașteptate, În toiul explicației, franctirorul se Încordase, trăsăturile păruseră să i se estompeze, pupilele i se contractaseră, se aplecase peste pușcă, Își potrivise chiulasa pe umăr, Își lipise ochiul drept de vizor și-și potrivise delicat degetul pe trăgaci. Jagerei, șoptise În germana lui de doi bani, printre dinți, ca și cum putea fi auzit de jos. Vânătoare la vedere. În câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Își potrivise chiulasa pe umăr, Își lipise ochiul drept de vizor și-și potrivise delicat degetul pe trăgaci. Jagerei, șoptise În germana lui de doi bani, printre dinți, ca și cum putea fi auzit de jos. Vânătoare la vedere. În câteva secunde, pușca descrisese o mișcare circulară lentă spre stânga. Apoi, cu o singură detunătură, chiulasa i se proptise În umăr, iar Faulques putuse prinde prim-planul unei fete slabe și Încordate, cu un ochi mijit și celălalt deschis, pielea nebărbierită, buzele castanii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]