6,888 matches
-
a acestui mic who's who arată întreaga amploare a dezastrului cultural al perioadei comuniste ceaușiste. Este de luat în considerare și lucrarea lui Al. Mirodan: Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, A-C (1986) 12, de factură publicistică, plină de informații utile și, cele mai multe, greu accesibile din alte izvoare, de o lectură plăcută. Criza de structură este evidentă, în sfârșit, și în sfera difuzării și a întregului sistem de relații ce face cunoscută în străinătate o cultură. Am
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
decembrie. Nu cunoaștem, de fapt, decât două lucrări de acest tip: Istoria logicii, de Anton Dumitriu (1966), și Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba (primul volum a apărut în 1984). Ele n-au avut, din nefericire, nici un ecou real, publicistic. Explicația fundamentală este, după mine, următoarea: cultura și publicistica română aparțin fragmentului. Suntem încă o cultură a fragmentului. Sintezele, proiectele personale vaste, enciclopedice, sperie. Nu sunt cultivate. Nu sunt înțelese, nu sunt apreciate, n-au nici un succes. Luați de pildă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acest tip: Istoria logicii, de Anton Dumitriu (1966), și Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba (primul volum a apărut în 1984). Ele n-au avut, din nefericire, nici un ecou real, publicistic. Explicația fundamentală este, după mine, următoarea: cultura și publicistica română aparțin fragmentului. Suntem încă o cultură a fragmentului. Sintezele, proiectele personale vaste, enciclopedice, sperie. Nu sunt cultivate. Nu sunt înțelese, nu sunt apreciate, n-au nici un succes. Luați de pildă opera celor mai mulți dintre critici, unii distinși de altfel: cărțile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
n-a avut nici un ecou. O lucrare (compilatorie sau nu) ca Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba, la fel. Doar două exemple aproape la întâmplare. Le-am mai dat și altădată, fiind concludente. Cultura română este fundamental poetică și publicistică. Valuri-valuri de gazetărie zisă culturală, de pseudo-eseuri, de cronici, de materiale publicistice repede uitate, inconsistente, de pură actualitate, scrise de azi pe mâine, care n-au cum să reziste. Când am susținut că critica literară nu se reduce numai la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba, la fel. Doar două exemple aproape la întâmplare. Le-am mai dat și altădată, fiind concludente. Cultura română este fundamental poetică și publicistică. Valuri-valuri de gazetărie zisă culturală, de pseudo-eseuri, de cronici, de materiale publicistice repede uitate, inconsistente, de pură actualitate, scrise de azi pe mâine, care n-au cum să reziste. Când am susținut că critica literară nu se reduce numai la cronici de strictă necesitate și la culegeri de cronici, mi-am atras
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
paralizate sau socializate, unde să se formeze viitorii cercetători în acest domeniu? Iar cum cronicarii literari cu studii universitare n-au primit în nici un fel o astfel de informație și formație, nu poate fi de mirare foarte slabul ecou, în publicistică, al lucrărilor de teorie literară, îndeosebi românească. De fapt, primul estetician literar român notabil este doar Mihail Dragomirescu, autorul lucrării La science de la littărature (3 vol., Paris, 1928-1929), luată în serios de Croce și alții ne aflăm în plină perioadă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
antologiei de tipul: Marx-Engels-Lenin despre literatură și artă 3, completați cu puțin înainte și cu sinistrul părintele popoarelor, Stalin. Culme a farsei intelectuale: toți patru declarați... esteticieni ! Ravagiile pe care le-a produs acest dogmatism terorist în universitatea, editura și publicistica românească au fost teribile. De pe urma acestui colaps nu ne-am revenit, de fapt, nici până azi. El a distrus nu numai firava tradiție românească incipientă, dar a blocat și orice tendință de regenerare, timid încercată (dar tot în sfera marxistă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acest consum frenetic de noutăți n-au ieșit, iarăși, decât tot câteva compilații neasimilate, azi total uitate și, în cazul cel mai bun, parafraze inteligente. Teoria literară originală se lasă încă așteptată. A patra cauză, în sfârșit, este de ordin publicistic, foiletonistic. Lipsind tradiția culturală, filozofică, referințele interne de mare prestigiu, terenul a fost ocupat în mod firesc și în totalitate de critica de orientare impresionistă. Iar aceasta a fost și a rămas profund ateoretică, adesea chiar deschis ostilă rigorii de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
izolării anterioare, astfel de forme de colaborare științifico-publicistice seduc, sunt chiar strict necesare și, pe de alta, unde din lipsă încă de specialiști, o mie de inși (cifră simbolică) trebuie să facă mereu, și în același timp, de toate: și publicistică și universitate și cercetări și politică și multe, multe altele. Situație de evidentă subdezvoltare culturală: lipsă acută de cadre și de buni profesioniști în toate domeniile. încă prea mult diletantism, amatorism și improvizație, mai peste tot. Această dispersare nu este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
multe altele. Situație de evidentă subdezvoltare culturală: lipsă acută de cadre și de buni profesioniști în toate domeniile. încă prea mult diletantism, amatorism și improvizație, mai peste tot. Această dispersare nu este lipsită și de mari riscuri. împrăștierea forțelor în publicistică, în cazul de față, perpetuează de fapt fenomenul semnalat încă din 1844 al ziarelor fără ziariști (p. 149). Vreau să spun al existenței ziarelor... proaste, cu mulți colaboratori de ocazie, veleitari, nepregătiți etc. Puținele noastre forțe publicistice reale sunt solicitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
împrăștierea forțelor în publicistică, în cazul de față, perpetuează de fapt fenomenul semnalat încă din 1844 al ziarelor fără ziariști (p. 149). Vreau să spun al existenței ziarelor... proaste, cu mulți colaboratori de ocazie, veleitari, nepregătiți etc. Puținele noastre forțe publicistice reale sunt solicitate simultan în prea multe direcții. Evident, cele mai multe publicații nu pot fi, tocmai din această cauză, bune. Dar a te izola complet, absorbit numai în proiecte strict personale și de mare sinteză reprezintă, nu mai puțin, la noi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
poate asigura o existență autonomă și o libertate reală. Bineînțeles, în structura de stat socio economică piramidală, cultura oficială este instaurată și condusă exclusiv printr-o serie de instituții riguros centralizate, începând cu Ministerul Culturii, Academia, Uniunile de creație, sistemul publicistic și editorial etc. Dar toate, absolut toate, depind în modul cel mai strict de bugetul de stat. Este supremul șantaj și suprema pârghie de conducere culturală. O armă redutabilă, de o enormă eficacitate, de care dispune sistemul politico-economic socialist de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
structură, respectiv de modul de selecționare al cadrelor specific sistemului. Nu interesează competența reală, ci poziția și ierarhia politică. Deci... ceea ce se vede și cu ochiul liber prin astfel de servicii externe. Incompetența, lipsa totală de relații în domeniul editorial, publicistic și didactic-universitar, pentru care au fost acreditați, se agravează brusc, în împrejurări nu mai puțin tipice. înainte de 1989, aceste posturi de acoperire, sau pur și simplu parazitar-sinecuriste, ocupate în genere de vagi literați sau de și mai aproximativi oameni de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sunt, în perspectivă, și mai eficiente. Din păcate, preocuparea pentru micul efect publicitar imediat încă predomină. A te prezenta la TV, la braț cu Michael Jackson... Rolul cultural subsidiar intern al statului este nu mai puțin important. Sectorul editorial și publicistic, festivalurile, congresele, colocviile internaționale și orice alte manifestări culturale lipsite de resurse particulare interne, constituie un domeniu potențial util de activitate. Dar riscurile sunt considerabile, din totalitatea cauzelor amintite anterior. După ce criterii obiective sponsorizăm, de fapt, o editură, o publicație
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
scări de valori, constituie de fapt doar vârful unui aisberg. Ceea ce se cere în prelungirea unor revendicări mai vechi, de același tip este, în realitate, o adevărată schimbare de paradigmă culturală (Ion Simuț) 2. Ideea de nouă paradigmă (re)lansată publicistic de Thomas S. Kuhn, reluată în termenii istoriei și receptării literare de H.R. Jauss, care s-a bucurat și la noi de succes, este perfect aplicabilă și situației spirituale actuale. Revendicarea noutății are, de altfel, un sens critic și polemic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
domenii, buni profesioniști reprezintă o condiție esențială a progresului cultural: traducători, redactori, tehno redactori etc. de o cât mai înaltă calificare posibilă. Soarta culturii române medii viitoare se joacă, deci, în primul rând, la acest nivel, deloc de prim plan publicistic, al păturii profesioniste mijlocii. Profesionalism sistematic, tehnicitate riguroasă, specializare precisă, nostalgii încă departe de realizare. Marile genii apar și se descurcă oricum. Imprevizibile, spontane, cu o forță naturală de supraviețuire și penetrație, noi nu avem a le purta de grijă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
medii specializate, în toate domeniile, este una din lipsurile cele mai grave ale societății românești actuale, în ansamblul său. O mie de inși foarte capabili (cifră simbolică) sunt deocamdată obligați să facă, în același timp, de toate: și cultură și publicistică și politică și multe altele. Revenim încă o dată la această concluzie. O reală specializare și diviziune a muncii sociale și intelectuale încă nu există. De unde o formidabilă împrăștiere simultană de forțe, în foarte multe direcții. în consecință, în mod inevitabil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
repere și instanțe posibile, legitime și autorizate. Deși el a fost contestat, chiar și la timpul său, de B.P. Hasdeu, A. Macedonski și de alții. Dar fără nici o eficiență reală, deoarece la spatele acestor contestatari antijunimiști nu exista nici o forță publicistică și instituțională solidă. Nimic comparabil cu revista Convorbiri literare, universitatea, partidul conservator etc. în critica literară, pentru a ne restrânge doar la acest exemplu, numai în acest mod s-a format mitul autorității criticului unic. Sub această emulație s-a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Sburătorului. Ea n-a fost recunoscută niciodată nici de Noua generație, nici de spiritele grupate în jurul lui Nae Ionescu, nici de Gândirea etc. Noțiune prin definiție relativă, interpretabilă, conjuncturală și contextuală, ideea de autoritate critică a pierdut, în noile condiții publicistice, orice sens real. Mai întâi, personalitatea critică unică a dispărut. Autoritatea sa, câtă a existat în cazul unor critici de real talent și de îndelungată activitate, n-a trecut niciodată în realitate de cercul unor redacții și audiții radiofonice, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și audiții radiofonice, în condiții ideologice restrictive speciale (Europa liberă etc.). Sfera audienței efective era, oricum, inevitabil restrânsă. După 1989, această categorie nu și-a încheiat activitatea, pretins centrală. Dar monopolul central a dispărut în mod firesc în noile condiții publicistice, amplificate enorm de noile media. Pluralismul opiniilor devine o realitate obiectivă, o necesitate și un stil publicistic inevitabil. Autoritatea unică a dispărut. Și este bine că a dispărut. Și, apoi, despre ce autoritate critică mai poate fi vorba în cazul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
restrânsă. După 1989, această categorie nu și-a încheiat activitatea, pretins centrală. Dar monopolul central a dispărut în mod firesc în noile condiții publicistice, amplificate enorm de noile media. Pluralismul opiniilor devine o realitate obiectivă, o necesitate și un stil publicistic inevitabil. Autoritatea unică a dispărut. Și este bine că a dispărut. Și, apoi, despre ce autoritate critică mai poate fi vorba în cazul unui cronicar literar, urmărit, să presupunem, cu generozitate, de o mie-două de cititori fideli, când o discuție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de cronică: informativă și, în sens bun, publicitară. Din acest punct de vedere, utilitatea sa rămâne incontestabilă. Este doar un exemplu și nici măcar de prim ordin al exigenței esențiale a oricărei culturi descentralizate: diversificarea centrelor culturale. De orice tip: minister, publicistic, editorial etc. Principiul policentrismului cultural, înainte de a funcționa la scara literaturii și culturii mondiale, este chemat să devină, mai întâi, o realitate în interiorul fiecărei culturi și literaturi. Desființarea monopolului centrului cultural unic, mai ales după o lungă perioadă de funest
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
De ce am prelua de la ei doar iraționalismul și misticismul să spunem și nu aceste mesaje intelectuale, într adevăr constructive și de prim ordin? Trei defecte culturale curente se observă de la distanță, cu ochiul liber. Cel dintâi, cu totul frecvent în publicistică, este de a nu avea nici un proiect, nici un plan propriu de studiu și de a lucra doar prin comenzi redacționale, ocazionale. Imediate, imperioase și pe termene foarte scurte. Practic, de la o zi la alta. în astfel de condiții, orice aprofundare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
genul: ce autoritate a autorizat, instituit, consacrat etc., de fapt, pe criticul zis de autoritate? De fapt, cine l-a investit pe X, Y, Z, să trieze definitiv valorile? Că el are dreptul (garantat și de... Constituție) să se exprime publicistic, să trieze, este indiscutabil. Dar de ce și... definitiv ? Răspunsul întârzie. Și el va întârzia, probabil, foarte mult timp... Cultură doar de poeți și publiciști ? Alături de stratificarea de bază, care cu nuanțe locale este de altfel specifică tuturor societăților din Estul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Alături, deci, de cultura oficială (închisă) și cea alternativă (deschisă) cei doi poli ai sistemului cultural actual se observă cu deosebită claritate, mai ales după 1989, încă un fenomen tipic: prezența masivă, insistentă, culturală, în sensul larg, a poeziei și publicisticii. Știm foarte bine că o astfel de constatare este profund nepopulară. Dar ea trebuie făcută, pentru a ne explica un întreg mecanism în plină desfășurare. Apar un număr neverosimil de mare de volume, plachete, culegeri de poezii și versuri (noțiunile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]