8,125 matches
-
se aruncau în golul de dedesubt, planând minute întregi, la o înălțime de 30-40 de metri, deasupra străvechii Grădini Cișmigiu și-a străduțelor ce păreau că se freacă de grădină ca niște pisici. Rotindu-se, în spirale ample, deasupra imobilelor pustii și mărginitoare, semănând cu niște faleze. Și apropiindu-se de pământ în viraje scurte, frânând sau nu, ajutîndu-se de crestele vegetale. Atingând pietrișul de lângă chioșcul fanfarei, aleile pietruite de la Cetate ori potecile asfaltate dinspre berăria "Gambrinus", la început într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stă! Să dea în copiii lui, nu în mine! Ajung împreună repede la școală și el a rămas să-l aștepte pe hol pregătit! Totul se petrecea la etaj, nu departe de clasa lui. Orele în școală începuseră, holul era pustiu și liniște. Tatăl se grăbea și nu a dorit să intre în cabinetul directorului, așa că Laur a auzit toată discuția. După prezentările protocolare tatăl lui încheie: - Este incalificabil gestul profesorului dumneavoastră! Să zicem că-i scăpa o palmă la nervi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Și Cioroiu a fost foarte bun dar profesorul Vodă era genial! Nu l-a mai revăzut niciodată pe profesorul Vodă, a suferit mult probabil și a dispărut în neființă. Când trecea pe lângă casa lui nici măcar perdelele nu se mișcau, era pustie până de curând, când au demolat casa și în loc s-a ridicat alta. Trecând prin toate grupele valorice ale lui Cioroiu a cunoscut majoritatea elevilor pe care îi avea. El, dacă întâlnea o nelămurire, nu se lăsa până nu înțelegea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Urrra! Au exclamat toți amicii, bucurându-se pentru el, însă cele trei zile trebuia să le petreacă în biblioteca școlii. Fata a fost pedepsită identic, așa că vă închipuiți prin ce chinuri au trecut cei doi; să stea singuri< în biblioteca pustie, fără să scoată un cuvânt, o șoaptă doar nu o fi fost atât de absurdă bibliotecara ! Cert a fost că dragostea dintre cei doi a erupt și mai puternic, matricola a fost prinsă mascat cu ace de siguranță și după
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Hai acasă. Astăzi trebuie să merg și la serviciu, nu ca tine! Peste câteva clipe merge vioaie ținându-l strâns de mână, privindu-l dintr-o parte încrezătoare. Ajung imediat pe strada lor, este trecut mult de miezul nopții și pustiu, oricum nu îi observă nimeni, sunt neînsemnați! Este detașat; cineva nevăzut, necunoscut, parcă supraveghează din afară cele două siluete subțiri cum trec dincolo de bulevardul luminat feeric, însă fără viață și dispar printre copacii străzii care îi ocrotește. În umbra pomilor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
constantă schimbătoare liniară temporală, îi zvâcnesc ideile fără șir, tâmplele< îi vine să înnebunească. Vezi că ai în față cea mai minunată femeie; te lasă să îi faci orice, este atât de bună, grandioasă ca marea. Se întrerupe din visările pustii, când piciorul lui gol întâlni apa. Intră amândoi în marea înfuriată, însă caldă. Este furtună în adâncuri, hulă, se aud pescărușii cum se cheamă, cum se strigă cu țipete de copil. Cei doi pot vorbi tare. Zgomotul valurilor acoperă orice
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
altceva, este binevenită încă o bere. Se gândea că și ea a fost bună în lipsă de altceva, însă a fost prea bună! La 10 seara oboseala își spuse cuvântul, strada ca de obicei este animată însă pentru el părea pustie. Intră în casă și adormi repede un prim somn greu, liniștit până târziu în noapte, orele următoare le pierdu între treziri succesive și vise, așa cum obișnuia. Ziua următoare realiză că așteptarea însemna pierdere de timp și hotărăște să treacă la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Încet, își lăsară capetele lungi și mândre pe gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite. Se auziră cocoșii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele cailor. Într-o parte se deslușeau câteva străzi înguste cu case joase. Când își adusese Grigore nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pielea întinsă pe ciolanele-i lungi se încrețea de frig. Grigore își chema găinile. - Hai la tata, domnișoarelor, hai la tata... Le număra și le închidea într-o magazie. În câteva zile frigul se întețea. Cerul cădea peste malurile sălbatice. Pustiu loc! își mai găsea de lucru pe afară, asculta ropotul mărunt al ploilor nesfârșite și i se făcea somn. Pământul dimprejur lucea stins în lumina sfîfșitului de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mulțumit. Mai cumpărase câteva clondire, pânză de un șorț, pe care i-l croise Aglaia, nu obosea stând în picioare toată ziua. Se chinuia mai mult noaptea. Se scula din ceas în ceas și dădea târcoale 14 prăvăliei. Locul era pustiu, îi era frică. Când auzea dinii de la bordeiul lui Grigore, parcă se mai liniștea. Pripășise vreo două javre la ușa lui, să-l scoale dacă simt om străin, dar dulăii erau mai mult călători, nu trăgeau la casă de om
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Caii smuciră hamurile și trăsura se depărta. Ulucile se pierdură în urmă. Lina nu se mai uită înapoi. Simți mâna cârciumarului cum îi cuprindea umerii și o auzi pe maică-sa din spate: -Ți-efrig? - Nu, răspunse în silă. Văzu locul pustiu și întins. Pânza întunecată și rară a salcâmilor tremura în vântul dimineții. Auzi foșnetul frunzelor și simți mirosul dulce al florilor. Cuțarida, verde, pună de buruieni, strălucea în lumina soarelui. 44 Trăsura se opri în fața dughenii. Lina nu spuse nimic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se așeză pe un scaun. - Pe domnu Stere îl știu de când a picat aici; la noi a tras întîi. A venit cu mâna goală. Tot cu munca. E pus pe ajuns, ascultă la mine. Te uiți ca locul e cam pustiu, nu-i nimic! într-un an, doi se face și aici mahala. Primăria vinde locuri încoace... Se ridică și căută sticlele de rachiu. Destupă una și umplu trei cești ascunse prin rafturile cjrciumii. - Ia luați. Băutura e bună, te mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dudău veșted. La lumina soarelui, văzuseră coamele lucioase și le auziseră nechezatul mândru și răsunător. Cale . de o jumătate de ceas de la ascunzișul lor, să mergi peste trestii, prin niște tufișuri de nu-i vedea nici pasărea, prin inima locului pustiu. Ăl tânăr, pentru că era mai sprinten, trebuia să lege iepele la un loc și, 55 când o da Stăpânul semn, să se urce în cârca uneia și să le mâie spre câmpul Cuțaridei, la drumul Dudeștiului, peste maidane, cu Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la coada unei căruțe. - Fugi, știi unde ne întîlnim! u șopti Gheorghe. Lasă-i pe noi, că nu te ajung ei! Cel tânăr se aruncă și șuieră o dată năpraznic: - Haida, hi, gloabelor! Iepele o luară la goană speriate, peste maidanele pustii. Nu mergeau în același pas. Ucenicul le îmboldea harnic: - Nii, uscăturilor! Hai, hai, hopa... Și le lovea cu picioarele desculțe pe cele mai apropiate, în burțile pline. În urmă, mai apucă să audă un zvon surd de glasuri amestecate, de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umplut țambalul cu poli. Lăutarilor le era mai mare dragul să cânte. Când s-a întunecat bine, au plătit, au dat bacșiș slugilor și au plecat cu țiganii după ei spre Trei Coinaci, la casa Didinei, gagica Stăpânului. Oborul era pustiu. Felinarele mărunte ardeau spre Mandravela și numai câinii lătrau în câmpul părăsit. Gheorghe î! căra în spinare pe Nicu-Piele, care se afanisise. II înjura și-l smucea: - Mă, scoal', mă, trezește-te! Lunganul călca în străchini, dus de subsuori. Paraschiv
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
drum se întîlneau cu alți ceferiști din mahalaua vecină, își dădeau ziua bună, mai aveau de mers, că mai mult cu Matei umbla împreună. Se tăiase un drum nou spre Grivita. Se scurtase și timpul. Lăsau în urmă calea negustorilor, pustie la ora aia, și se despărțeau. Unul o lua spre Revizie, unde erau niște porți de fier, 76 Înalte și late, ridica marca de alamă, saluta pe portar și se îmbrăca în hainele de lucru; celălalt se îndrepta spre atelierul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăsat și bacșiș. Era amețit, și Lina 1-a sprijinit până la poartă. Cîf ciumarul chemase o trăsură și se urcaseră. Până acasă, Stere a dormit cu capul pe umărul ei. Femeia ascultase trapul cailor pe caldarâmul Griviței. Calea Negustorilor era pustie la ora aceea. Lămpile cu gaz aruncau lumina lor pe trotuarele pustii. - Încotro, cucoană? întrebase birjarul. - La Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cîf ciumarul chemase o trăsură și se urcaseră. Până acasă, Stere a dormit cu capul pe umărul ei. Femeia ascultase trapul cailor pe caldarâmul Griviței. Calea Negustorilor era pustie la ora aceea. Lămpile cu gaz aruncau lumina lor pe trotuarele pustii. - Încotro, cucoană? întrebase birjarul. - La Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră spre mahalaua lor. Simți de departe aerul rece și tăios, plin de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și drepte. Se auzeau câinii Mandravelei hămăind gros și rar ca o bătaie de tobă. Paraschiv se întristase. Codoșul scosese de sub șuba lui o sticlă: - Ia, ucenicule. Linge niște vin să-ți treacă... Celălalt nu spuse nimic. Privea numai curțile pustii. - Ce-ai nenică, nu ți-e bine? Cel tânăr, nimic. - N-ai potolit destul? Din casă se auzea zgomotul pantofilor Didinei. Gagica juca de dragul Stăpânului. - E vesel Bozoncea, are de ce... mai adăugă codoșul. Pe Paraschiv îl scoteau din sărite cântecul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stăpânul era dus cu gagica-n plăceri, nu-i mai cunoștea. Pe ei îi trimiseseră ceilalți să curețe cuibul. Mirosea a veșted și carnea li se strângea sub cămășile subțiri. - Nu mai merge, Paraschive! Cel tânăr umbla alături. Peste locurile pustii atârna sabia lunii, covrigată și rece. Codoșul oftă: - Cum vine amărâta asta de iarnă, mă apucă dracii. Îmi vine să mă las de meserie. - Cum adică? - Să mă fac om la casa lui. M-am săturat de atâta hîrțuială, mi-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
viscolească. Se stârnise un crivăț care lovea în pereții casei cu putere și lemnele se topeau repede în para focului.La miezul nopții, tot orașul stătea mort sub giulgiul înghețat. Pungașii au luat-o 153 de-a dreptul pe linia pustie a tramvaiului. Vântul stinsese toate felinarele și nu se vedea nici la doi pași. Ăl bătrân se învelise pe dedesubt cu un sac, și Sandu căra într-un buzunar un lanț cu chei ruginite și o pilă ascuțită. Pe drum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
râs... I-a dus Titi Aripă la ovrei, în Taica Lazăr. - Să trăiești, jupîne. - Noroc. Iar ați găsit ceva? - Nu ne lua la mișto, știi bine că nu-i sezon... 194 Domnul Goldenberg râse cu bunăvoință. Privi prin geam strada pustie. - Atunci? - M-a trimis Bozoncea să-mi îmbraci băieții ăștia. Dă-le cîte-un spențer și cîte-o galibardă! ,v - Da und'vă duceți? -Avem treabă. -Aha. Ovreiul s-a uitat la ei pe rând. Sandu-Mînă-mică se lipise lângă vitrină și-ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umbre pe pereți. Maică-sa oftase lung, că o apucase un dor. - Să nu afle tat-tău, că ne rupe pe-amîndouă în bătaie. Pe tine te are și, decât să-i faci vreo rușine, mai bine să te duci pe pustii... - Da ce-ți veni? se oțărî aia mică din țoale. - Taci, că se scoală Aristică și ne dă afară. Tu nu vezi că miroși ca o spițerie? O să lași lămâiță cumetrii fără frunze și-o să ne afle mahalaua, mamă! Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
până la poartă și taică-său i-a făgăduit că dacă are să fie cuminte o să-i aducă ceva la întoarcere. Vetei îi venise să râdă. Tot o mai credeau un copil. Era o zi senină și friguroasă. Fata privise Cuțarida. Străzile, pustii. Prin curțile vecinilor se auzeau gramofoanele. În bătătura lui Tănase niște meșteri ridicau altă casă din bârne. Gunoierul dădea ajutor cu nevastă-sa. Se întoarse. În ușa lui, ieșise Procopie, numai într-o flanelă strânsă pe gât. Privea soarele alb
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adormise, legănat de trapul ușor. Nu spunea nimic pungașul. Privea numai cerul albicios și salcâmii despuiați ai Griviței. Copitele cailor loveau caldarâmul și în celelalte trăsuri se auzeau chiuiturile hoților. Lămpile albastre cu gaz aerian lăsau sub ele, pe trotuarele pustii, umbre albastre. Birjarii întrebau din când în cînd: - Încotro? - Înainte, făcea Gheorghe și iar se lăsa pe spate, fumând. - Dii! îndemnau vizitiii caii somnoroși. Răceala dimineții învinețise obrazul frumos al Didinei. Paraschiv nu-și mai lua ochii de pe ea. Într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]