6,596 matches
-
timp de zece ani am cântat folosind tehnica clasică și a trebuit să o iau de la capăt și să mă gândesc la alte stiluri. Bineînțeles că interpretez folosindu-mă de tehnicile clasice, nu cânt niciodată cu vocea cu care vorbesc.”" Recenziile criticilor de specialitate cu privire la materialul "Once" au fost favorabile: „Tarja Turunen își completează tehnica clasică cu un stil interpretativ mult mai convențional și sună mai bine ca niciodată.” De asemenea, odată cu lansarea albumelor în concert "From Wishes to Eternity" (2001
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
predat la Universitățile din București, Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati și Berkeley (California), a ținut conferințe și a prezentat comunicări la circa 50 de universități din Europa și din America de Nord. Este autorul a peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apărute în România, Elveția, Anglia, Statele Unite, Olanda, Canada, Germania, Ungaria și în alte țări.<br> Domeniile sale de specialitate sunt romantismul european, teoria literaturii și istoria intelectuală a secolelor al XIX-lea și al XX-lea. A publicat două lucrări
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
găsim și pe poetul Ion C. Pena. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București și lucrează la ziarele "Timpul" (1942-1943) și "Ecoul" (1943-1944). Debutează în 1939 în "Universul literar" și în 1940 în "Curentul literar" cu versuri și recenzii. Volumul de versuri "Panopticum" (Editura "Prometeu") este confiscat de cenzură. Din 1945 este secretar general de redacție la revista "Lumea" (director G. Călinescu), în 1947 este numit șef de presă la Editura Fundațiilor Regale (directorul editurii Al. Rosetti). Editează, împreună cu
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
de profesorul Paul Cornea. În perioada 1995-1996 a fost bursier al New Europe College din București, incluzînd o călătorie de studii de o lună (aprilie 1996) la Vrije Universiteit, Amsterdam (cercetarea empirică a receptării literare). A publicat aproape 100 de recenzii, cele mai multe dintre ele în revista Tribuna României, dar și în România literară, Amfiteatru, Contrapunct, Limbă și literatură, Limba și literatura română, 22, Ramuri, Familia, Caiete critice, Literary Research. Articole de publicistică culturală au apărut în revista Dilema, în suplimentul cultural
Liviu Papadima () [Corola-website/Science/297604_a_298933]
-
București. Lucrarea, la origine teză de doctorat, apreciată intens în mediul intelectual românesc, cuprinde, între altele, o serie de studii privind urmăririle lui Steinhardt de către Securitate sau felul cum a fost receptată generația 80, de exemplu, de acesta. " Articole biografice " " Recenzii " " Jurnal "
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
o lungă colaborare cu editura Minerva. Debutul a fost pregătit din timp, bazându-se pe exercițiile literare din deceniul trecut. Nicolae Iorga va numi anul 1904 „anul Sadoveanu”, în timp ce criticul Titu Maiorescu, lider al mișcării conservatoare "Junimea", a făcut o recenzie pozitivă volumului "Povestiri", propunându-l totodată la premiile Academiei Române din 1906. Într-un eseu din 1908, Maiorescu îl menționa pe Sadoveanu, alături de alți scriitori, într-o listă cu cei mai mari scriitori ai României. Conform lui Vianu, Maiorescu a văzut
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și poetul "sămănătorist" George Coșbuc ca cei care l-au ajutat să capteze interesul colegilor săi scriitori și a publicului. Până atunci, scriitorul avusese parte de manifestări de adversitate din partea oponenților "Sămănătorul"ui, în principal din partea criticului Henric Sanielevici. În recenziile sale din "Curentul Nou", volumele lui Sadoveanu erau considerate ca promovând acte imorale precum adulterul și violul, criticul exprimându-și totodată opinia că programul lui Iorga de didacticism moral era unul ipocrit. După cum avea să-și amintească mai târziu, Sadoveanu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Veneția și debutează editorial ca istoric în 1934, cu o colecție de documente privitoare la domnia lui Mihail Radu (Mihnea al III-lea). În exil, Alexandru Ciorănescu și-a uimit adeseori compatrioții prin multitudinea și diversitatea temelor abordate. Într-o recenzie din 1965, Mircea Popescu afirma următoarele: „Dacă am afla că domnul Alexandru Ciorănescu, ale cărui studii de istorie și de istorie literară le cunoșteam din țară, iar lucrarea-i fundamentală, de curând retipărită, "Ariosto în Franța" e și astăzi un
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
dedicați acestei revoluții. După lovitura de stat din 02 decembrie 1851, Louis-Napoléon Bonaparte fiind ales președinte al Republicii Franceze, Baudelaire s-a retras la o viață ca scriitor apolitic , limitându-se la poezie, proză scurtă, eseuri, portrete ale autorilor și recenzii de carte din scena literară pariziană. A tradus o primă povestire încă din 1845, iar în 1848 o altă povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe (1809-1849), pe care îl simțea "un suflet geamăn". În 1857 a publicat un volum
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
al 236-lea în total) a fost difuzat pe 6 mai 2004 și a fost urmărit de 52,5 milioane de spectatori americani, devenind astfel al 4-lea cel mai urmărit episod final din istoria televiziunii. "Prietenii tăi" a primit recenzii pozitive de-a lungul difuzării sale, devenind unul din cele mai de succes sitcomuri din toate timpurile. Serialul a câștigat multe din cele 63 de nominalizări la premiile Primetime Emmy Awards. Serialul a avut succes de asemenea succes în ratinguri
Prietenii tăi () [Corola-website/Science/297653_a_298982]
-
afirmă înclinația pentru literatură și o orientare politică social-democrată. Intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, de unde a efectuat traduceri), filozofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive. A efectuat documentare specializată, achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania. Și-a asigurat singur existența, practicând cu succes jurnalistica politică și literară, îndeplinind - între anii 1898-1904 - funcțiile
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
I, nr. 11, 12, octombrie - noiembrie 1901. "Sulițele în vânt!," semnat Ștefan Petică, în „Pagini alese”, II, nr. 17 (20), 26 ianuarie 1903. "Critica și publicul", semnat Ștefan Petică, în „Pagini alese”, II, nr. 18 (21), 16 februarie 1903. <br> RECENZII ASUPRA UNOR LUCRĂRI: "Dr. L. Metzler: Rumänien, seine Handelspolitik und sein Handel", semnat Șt. P., în „Economia națională”, XXVI, nr. 2, februarie 1903. "C. T. Teodorescu: Convențiuni comerciale sau tarif autonom?," semnat Șt. P., în „Economia națională”, XXVII, nr. 2, februarie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
C.F.R"., semnat Ștefan, II, nr. 84, 3 martie 1900. "O măsură bună", semnat Ștefan, II, nr. 85, 4 martie 1900. "Năvală la buget", semnat Ștefan, II, nr. 86, 5 martie 1900. "O serbare și o operă", semnat Șt. Petică, recenzia volumului lui T. Maiorescu, Omagiu, II, nr. 86, 5 martie 1900. "Civilizația englezilor", semnat Ștefan, II, nr. 88, 7 martie 1900. "Presa terorizată," semnat Ștefan, II, nr. 89, 8 martie 1900. "Răspunsul tribunului," semnat Ștefan, II, nr. 90, 9 martie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1987: Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Iosif Sava, "Ștefan Petică și rezonanțele impresionismului lui Debussy," în" Muzica și literatura", Cartea Românească, București, 1987, pp. 128-147. FÎNTÎNERU 1938: Constantin Fîntîneru, "Ștefan Petică, Opere", "Ediție îngrijită de N. Davidescu, București, Fundația pentru literatură și artă "(recenzie), în „Universul literar”, XLVII, nr. 28, 27 august 1938, p. 2. FRĂTIȚĂ 2004: Gheorghe Frătiță, "Centenar Ștefan Petică. Mai multe portrete, același poet", în „Dunărea de Jos”, Serie Noua, nr. 26 / aprilie 2004, Galați, pp.12-14. FRĂTIȚĂ 2004: Gheorghe Frătiță
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat și poliglot, cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu "Istoria României", în zece volume. A predat la Universitatea din București, la cea din Paris și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
-l întreține (este directorul « neoficial » al fabricii), dar mai târziu simte că noua responsabilitate îi răpește prea mult din timpul pentru scris. Max Brod și-a încurajat atât de mult prietenul să scrie, încât la un moment dat, într-o recenzie din ziarul berlinez "Prezentul" ("Die Gegenwart") din 1907, îl așează pe Kafka ca stil și potențial alături de trei scriitori consacrați, Heinrich Mann, Frank Wedekind și Gustav Meyrink, deși acesta nu publicase până atunci nimic. Franz Kafka debutează abia în 1908
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
tânărului și aproape anonimului autor al impresionantei povestiri " Fochistul". Kafka percepe gestul ca pe o importantă recunoaștere publică a talentului său. Un alt scriitor major care identifică valoarea operei kafkiene este Robert Musil. Viitorul creator al "Omului fără însușiri" scrie recenzii despre "Contemplare" și "Fochistul" și chiar îl întâlnește pe Kafka în timpul unei vizite în Praga din 1916. Sfârșitul anului 1916 cunoaște o revigorare a operei kafkiene. Cele opt caiete "in-octavo" ("Die Oktavhefte"), în care Kafka notează între noiembrie 1916 și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Hesse numește "Procesul" în 1925 « țesătură compusă din cele mai delicate filamente ale visului », iar Thomas Mann folosește epitetele « înfricoșătoare, coșmarescă, fidelă sieși și morbidă » pentru a descrie proza lui Kafka de o « meticulozitate sublimă ». Tucholsky califică "Procesul" într-o recenzie din 1926 ca fiind « cea mai puternică și înfricoșătoare carte a ultimilor ani », în timp ce Benjamin, care îi dedică lui Kafka un articol omagial în 1934, observă că « puritatea și frumusețea » scriitorului trebuie interpretate în strânsă legătură cu eșecurile lui personale
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
răspuns prin drama "Fântâna Blanduziei" în care transpare personalitatea sa în Horațiu și cea a lui Macedonski în invidiosul poet Zoil. Macedonski îi răspunde cu o epigramă: Junimiștii nu ripostează acestor atacuri la adresa lui Alecsandri, decât în anul 1883, printr-o recenzie distrugătoare la volumul "Poezii", semnată de Petru Th. Missir. Polemica se încheie aici, iar Macedonski revine la sentimentele dinaintea polemici, recunoscând în Alecsandri un mare poet, al cărei tradiție o continuă. La 1 ianuarie 1883 "Literatorul" devine "Societatea revistei Literatorul
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Castilli și alți discipoli un maraton al bicicliștilor pe ruta București - Brașov, sub privirile amuzate ale bucureștenilor aflați pe Șoseaua Kiseleff. Acest eveniment a fost consemnat de Gala Galaction, mult mai târziu, în 1912, în "Viața românească", cu ocazia unei recenzii volumului de poezii al lui Cincinat Pavelescu. Publică volumul de versuri "Excelsior" în februarie 1895, dedicat lui Grigore M. Sturdza, care după republicările din 1896 și 1897, ar fi ajuns la 13 mii de exemplare vândute, dar nici unul dintre capii
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
dar nici unul dintre capii literaturii de la acea vreme nu i-au dat însemnătate. Volumul cuprinde și republicarea piesei "Cuza Vodă", cu adaosuri antimonarhice. Motto-ul volumului sunt propriile versuri din poezia "Noaptea de ianuarie": În noiembrie 1895, Caragiale publică o recenzie, plină de ironie, volumului "Excelsior", în articolul "Despre Macedonski": Macedonski fiind în strânse legături cu cercurile conservatoare, se implică în „chestiunea Ghenadie”, susținându-l pe Mitropolitul Primat Ghenadie, iar în acest sens scoate împreună cu Eugen Văian, "Liga Ortodoxă". În suplimentul
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
franceză "Bronzes", în anul 1897, cu o prefață semnată de Alexandru Bogdan-Pitești, cu dedicații românesti și străine și trimite exemplare omagiale lui Pierre Loti, Josephin Peladan, Albert Mockel, Pierre Quillard etc. Volumul nu are succes bucurându-se doar de o recenzie semnată de Pierre Quillard în "Mercure de France", în mai 1898. Tudor Vianu și Șerban Cioculescu pun insuccesul volumului în Franța pe seama lipsei de inspirație a lui Macedonski de a-l alege pe Alexandru Bogdan-Pitești să-l prezinte. O dată cu intrarea
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
apare volumul "Arabescuri", care, pe lângă nuvelele "Nevski Prospekt", "Portretul", "Însemnările unui nebun", conține și 13 articole axate pe probleme de literatură, estetică, arhitectură, artă, istorie etc. În martie apare "Mirgorod". Ambele volume sânt întâmpinate de Vissarion Belinski cu o scurtă recenzie binevoitoare în "Molva" ["Opinia"]. 1836: La 13 martie se obține aprobarea cenzurii pentru tipărirea numărului 1 al revistei "Sovremennik" ("Contemporanul"), fondată de Pușkin; în acest prim număr Gogol publică nuvela "Caleașca", fragmentul dramatic "Dimineața unui funcționar" (titlul schimbat de cenzură
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
Sovremennik" ("Contemporanul"), fondată de Pușkin; în acest prim număr Gogol publică nuvela "Caleașca", fragmentul dramatic "Dimineața unui funcționar" (titlul schimbat de cenzură în "Dimineața unui om ocupat"), articolul "Asupra mișcării literaturii din reviste în anii 1834 și 1835" și câteva recenzii mărunte. Tot aici se tipărește recenzia lui Pușkin la ediția a doua a "Serilor în cătunul de lângă Dikanka". 1842: La 9 decembrie are loc premiera comediei "Căsătoria" la Petersburg . În această perioadă, deși gloria sa atinge apogeul , starea dispoziției psihice
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
acest prim număr Gogol publică nuvela "Caleașca", fragmentul dramatic "Dimineața unui funcționar" (titlul schimbat de cenzură în "Dimineața unui om ocupat"), articolul "Asupra mișcării literaturii din reviste în anii 1834 și 1835" și câteva recenzii mărunte. Tot aici se tipărește recenzia lui Pușkin la ediția a doua a "Serilor în cătunul de lângă Dikanka". 1842: La 9 decembrie are loc premiera comediei "Căsătoria" la Petersburg . În această perioadă, deși gloria sa atinge apogeul , starea dispoziției psihice și fizice îi este din ce în ce mai precară
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]