6,870 matches
-
În ansamblu, România Înclina spre dreapta. Era o lume predominant rurală, În sens atât real, cât și simbolic, iar țăranul, cu mentalitatea lui de mic proprietar, nu se lasă ușor tentat de ideologiile de stânga. Paradoxal, chiar stânga românească avea reflexe de „dreapta“. Este cazul „poporanismului“ Înaintea Primului Război Mondial și al ideologiei țărăniste În perioada interbelică. Idealul proclamat era rural, nu citadin: o societate românească de mici proprietari. Departe de proiectul industrial și colectivist al comunismului, dar și de social-democrația modernă. Socialiștii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și de nepotism planează și asupra unora dintre exponenții puterii instalate În 1996. România este percepută, de români și de străini deopotrivă, ca o societate puternic afectată de corupție. Poate că cel mai mult a evoluat În bine „atmosfera intelectuală“: reflexele democratice sunt mai sigure, românii s-au Învățat cu pluralitatea ideilor și a opțiunilor, demagogia naționalistă a pierdut cel puțin sprijinul direct sau indirect de care a beneficiat din partea Puterii În anii regimului Iliescu. Global, a fost un oarecare progres
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să restabilească dreptatea. În fapt, nu s-ar putea spune despre statul român că nu este prezent. În unele privințe, este chiar prea prezent, iar centralizarea — excesivă; În alte privințe, se constată Într-adevăr un vid. Este un stat cu reflexe autoritare, dar lipsit de autoritate. Tendințele divergente se solicită reciproc: autoritarismul dă naștere, prin reacție, la anarhie, iar anarhia Îndeamnă la soluții de autoritate. Alegerile din noiembrie 2000 Ajungem astfel la alegerile legislative și prezidențiale din 26 noiembrie 2000. În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
indirect din vechile structuri comuniste. Fără a putea fi definit În primul rând ca un partid naționalist, P.D.S.R. a avut o componentă naționalistă, și În anume momente (mai ales electorale), când a socotit profitabil, nu a ezitat să mizeze pe reflexe de acest gen (antimaghiare sau antioccidentale). Am văzut cum această atitudine s-a schimbat radical după 2000. Pentru P.U.N.R., justificarea Însăși a existenței sale a fost rezistența față de pretențiile maghiarilor din Transilvania. Dar acest partid practic a dispărut
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
democrației! Interesant și faptul că Biserica — Biserica ortodoxă, se Înțelege — este considerată „instituție a statului“. O ideologie religioasă destul de vag definită a ocupat locul lăsat liber prin dispariția ideologiei comuniste. Desigur, Biserica și comunismul nu Împărtășesc aceleași valori, dar unele reflexe și atitudini sunt similare (și comunismul a fost o religie). Într-un caz, ca și În altul oamenii se adună În jurul unor adevăruri revelate, considerate deasupra oricărei discuții. Valorile comunitare sunt puse deasupra individului și liberului-arbitru. Potrivit unei sintagme insistent
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pot controla O pagină goală. Dar un document video (540 kb) era atașat și etichetat „fără subiect“. Am apăsat DESCĂRCARE. A apărut o fereastră care mă întreba „Doriți să descărcam acest fișier?“ (Doriți - ce alegere stranie de verb, am gândit reflex.) Am apăsat DA. Numele fișierului: „fără subiect“. Am apăsat SALVARE. - Fișierul A fost descărcat, promise vocea metalică. Apoi am dat clic pe DESCHIDERE FIȘIER. Am tras aer în piept. Ecranul deveni alb. Apoi foarte încet apăru pe ecran o fotografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
clară a distanțelor și a noțiunii de timp. Țin în mână o schemă a muzeului, frumos desenată, dar îți trebuie ceva timp ca să-i deslușești „codurile”, să o faci funcțională, și, cel puțin în prima oră, nu-mi pot reprima reflexul de a cere ajutorul supraveghetorilor în livrea. Aceștia sunt peste tot - prezențe discrete, eficiente. Bărbații comunică prin stații radio, cu ochii pe grupurile de excursioniști, cărora ghizi țepeni, limbuți și metodici le dau explicații amănunțite (turația lor este la fel de formidabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
omul cuibărit în fotoliul de lângă fereastra TGV-ului - și, în sfârșit, un al treilea ins, viitorul autor al jurnalului, care îl contemplă de la distanță pe diaristul-călător cu privirea ațintită la geam, în scurtele pauze de gândire, de unde primește pe chip reflexele peisajului de dincolo de peretele sticlei. Dar și cea de a treia instanță narativă, care - așa cum spuneam - se va întruchipa când voi da formă finală acestui periplu, va fi, poate, la rândul ei, imaginea răsturnată din irișii unui al patrulea eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de „probe” (i.s. volume traduse în limbi de mare circulație sau de premii internaționale), îi surprinde pe ruși. Ei se așteaptă, pesemne, ca niște foști „frați mai mici” sovietici să privească în continuare cu pietate spre marea cultură rusă. Reflex șovin, manifestat nu întotdeauna cu rea intenție, ce îi trădează până și pe intelectualii ruși stabiliți în Vest. Este o primă reacție, probabil inevitabilă, pentru că după destrămarea imperiului, confrații scriitori din fostul centru imperial n-au prea auzit exprimate din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nimeni nu a amintit despre pericolul roșu din Europa de Est.” Abia am pronunțat aceste cuvinte, că amicului meu de la RFI îi piere invariabilul zâmbet de pe față și-mi întoarce spatele, fără nici o formalitate. Dumnezeule, ce e cu oamenii ăștia? Reacționează din reflex, ca la rostirea unei parole magice. Părăsesc Parisul cu o impresie dezagreabilă. Franța rămâne înfofolită într-o pătură stângistă, în pofida dispariției comunismului ca sistem politic. Mulți intelectuali de aici nu vor în continuare să audă de realitățile ultimilor 50 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ruhr s-a mai potolit. Acum sindicatele sunt cuminți, pentru că nivelul de viață a crescut. Oftez cu ușurare: Yours words really enjoyed me. Omul - un ins robust, în costum sportiv - nu știe cum să o ia și-mi zâmbește din reflex, ușor stingherit. Baza de antrenament a Borussiei Dortmund reprezintă o salbă de terenuri excelent întreținute, încondeiate cu un gard viu, „englezesc”, și împăturite cu o „carpetă” de gazon verde și gras - o sursă de extaz pentru cunoscători. Poposim, aici, până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar nici voință pentru reparația și întreținerea clădirilor din oraș. Într-o pauză, discut cu ghida despre filmul rusesc contemporan. Ne „întâlnim” perfect în disprețul pentru prestația culturală și politică din ultima vreme a lui Nikita Mihalkov, un imperialist cu reflexe antisemite tot mai deranjante. O observație în treacăt. Pe străzile orașului, numeroase mașini ale poliției în alertă. Cred că am văzut vreo cinci într-o oră. Dacă la New York, în Manhattan, ești răscolit clipă de clipă de sirenele mașinilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
critic în primii ani ai poetului de afirmare publică, dar l-a și format în bună parte, prin sfaturi și asistență critică în perioada cea mai dificilă, înainte și după lungul și istovitorul debut al marelui poet -, Matei a avut reflexul pe care-l au nu puțini din cei care vor să-l „înfunde” pe poet: - Dar... Roșu vertical? a replicat el. M-am ridicat atunci și am scos din raft acest volum, apărut la Editura Militară, volum pe care, din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tipul sud-american, ambiția și scopul comuniștilor, ruși sau români, se situa în aria ideologică, pe ei nu-i mulțumea stricta posesie a mijloacelor fixe și a bogățiilor naturale: ei voiau răsturnarea Tradiției, a valorilor și instituirea unui individ cu alte reflexe culturale și sociale. Or, tocmai aici, pe acest teren sensibil și nu totdeauna vizibil, spectaculos, s-au dus acele încleștări din care, cred eu, am ieșit învingători în toate zonele de expresie artistică și literară. Nu modelul comunist, realist-socialist, ci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e o treabă”, cum se spunea pe vremuri în lumea pictorilor, „e o treabă” a istoricilor literari; eu am meritul doar de a „atinge” membrana sensibilă a acelor ani și destine, de a sugera o atmosferă, un climat, „aerul” unor reflexe sociale și psihologice, legile nescrise ale acelui „continent scufundat”, în subsolul căruia - dar uneori și la suprafață! - s-au dus lupte aprige, s-au distrus vocații și prietenii fundamentale, dar s-au și născut personalități și opere autentice care au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
personalități și opere autentice care au fost semnalul, cum o spuneam mai sus, că regimul ideologic comunisto-bolșevic putea fi învins în chiar ambiția și esența sa: în ideologie, în creație. (Deoarece istoria, istoria reală, „modificarea oamenilor, a instituțiilor și a reflexelor de gândire”, cu un cuvânt, suprastructura, este singura ce justifică o „revoluție”. În absența ei, a unei noi „și revoluționare” suprastructuri, orice așa-zisă „revoluție” nu e decât o dictatură și o opresiune „de moment”, indiferent că acest „moment” se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a unui caracter rece, grav, sceptic, capabil de a se limita și educa prin ironie, extrem de matur și radical în judecățile sale estetice, caracter ce se afla, în toți acei ani, în directă și flagrantă opoziție cu „tipul” meu, cu reflexele mele civile și ideatice. La ambii, probabil juca și se reliefa originea socială - Matei venea dintr-o burghezie „înalt”, cu patină metropolitană, eu, dintr-un lanț încăpățânat de preoți și comercianți de țară, dar mai ales contradicția venea dintr-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care, nu știu de ce, nu îl „număr” printre membrii grupului nostru, deși a făcut și el parte din „grup”, ca și Mircea Ivănescu, prietenul lui Matei în primul rând, un „singuratec”, dar care „alerga” cumva alături de noi, ne împărtășea adică reflexele culturale, orizontul literar, modelele, uneori și ticurile de expresie sau „poziția socială”, estetismul. Sau „tânărul” Adrian Păunescu, care „ni s-a alăturat”, trecând iute, deși era abia un „post-liceal”, un adolescent furtunos, mândru de această „boală”, a adolescenței, din „grupul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și nici azi, după. El reușește abia în al treilea volum, în Dreptul la timp, să „insereze” acest poem, „apărându-l” cu alte câteva ce trebuiau să „certifice” apartenența sa, a poetului, la „pământul și oamenii acestor locuri”, ca și la reflexele lor culturale. Apoi, în volumul următor, încurajat de succesul poeziei sale și de o anume consacrare a persoanei, Nichita propune în 11 Elegii, scris sub influența stilistică a lui Rilke, mai ales din volumele Stundenbuch și Duineser Elegien, din care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nietzscheniene pentru ca fraza sus-menționată să câștige cât de cât în claritate; caracter, acest cuvânt, aici, nu are o semnificație morală, așa cum îl folosim noi îndeobște când înseamnă mai degrabă „fire, structură, alcătuire”. Typiches-Erlebnis - trăire-tip vrea să însemne acea „reacție”, „reflex individual” al cuiva care nu seamănă în nici un caz cu al altuia sau cu al altora, ci, el, acel „reflex”, „reacție” devine „tipică” doar în rarul caz când cel care o trăiește devine lucid de aceasta: de faptul că „ea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
așa cum îl folosim noi îndeobște când înseamnă mai degrabă „fire, structură, alcătuire”. Typiches-Erlebnis - trăire-tip vrea să însemne acea „reacție”, „reflex individual” al cuiva care nu seamănă în nici un caz cu al altuia sau cu al altora, ci, el, acel „reflex”, „reacție” devine „tipică” doar în rarul caz când cel care o trăiește devine lucid de aceasta: de faptul că „ea”, această reacție, reflex de comportament sau de gândire e caracteristic, specific în cel mai înalt grad propriei individualități. Și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cuiva care nu seamănă în nici un caz cu al altuia sau cu al altora, ci, el, acel „reflex”, „reacție” devine „tipică” doar în rarul caz când cel care o trăiește devine lucid de aceasta: de faptul că „ea”, această reacție, reflex de comportament sau de gândire e caracteristic, specific în cel mai înalt grad propriei individualități. Și de această calitate a „specificității”, a „individualității”, respectivul ins devine conștient nu numai dacă această trăire-tip se repetă - deoarece și alte reflexe de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reacție, reflex de comportament sau de gândire e caracteristic, specific în cel mai înalt grad propriei individualități. Și de această calitate a „specificității”, a „individualității”, respectivul ins devine conștient nu numai dacă această trăire-tip se repetă - deoarece și alte reflexe de comportament se pot repeta „în cerc”, ci dacă acest „motiv esențial” al „caracterului său” poate fi - și trebuie să fie! - unul formator, unul absolut tipic, unul „salvator”! Aminteam în această serie de „confesiuni” de motivul „labirintului” în existența mea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
contra mediocrității agresive și ticăloșiei umane și profesionale curente oricând și oriunde! Să fi fost noi doi, eu și Nichita, niște „dinozauri sentimentali”, încarcerați în prejudecățile unui secol moral obsolet, inapți de a se pune „în acord” cu trepidația și reflexele „noii vremi”, de tip „american” (ca să nu zic „balcanic!”Ă, în care sentimentele și legămintele psihologice, umane trebuie să dea întâietate intereselor și carierei? Doi dintre apropiații prieteni, în fața cărora și lângă care m-am bucurat, am suferit și „m-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
primea astfel de vize de călătorie, chiar și pentru o durată mai lungă -, vizele și călătoriile mele de care au făcut atâta caz unii „bătrâni” ai emigrației culturale, bolnavi, dar și cultivând virusul suspiciunii, deranjați se pare în habitudinile și reflexele lor de grup, încercând să provoace cu orice preț „scriitori dizidenți”, izolându-l pe Goma de noi ceilalți, deoarece răspundea „perfect” criteriilor „anti-comuniste primare” - fost pușcăriaș și autor interzis -, creându-i un „statut special” de singurul dizident, singurul „curajos” și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]