KorAP: Find »[drukola/base=regret & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...220 221 222 ...267 >

6,667 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

făcut să mă gândesc la felul în care arăta Hartley, înfățișarea aceea vag stranie, care-ți dădea impresia că privește dincolo de tine. Din când în când, îmi îngăduisem luxul de a medita asupra regretelor ei. Poate că fusese chinuită de regrete. Dar acum... persoana pe care o iubisem și pe care o iubeam, nu era genul de femeie care să se lase stupid orbită de „faimă“. Așadar, dacă eram în căutarea unor fisuri în structură... Ei bine, desigur că nu puteam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Spuse: „Ascultă!“, după care a urmat o pauză, a înghițit în sec, iar eu am simțit că mi se taie răsuflarea. Stăteam împreună înghesuiți în mica încăpere, eu aplecându-mă ușor spre el. — Ascultă, începu din nou, n-are rost, regret, dar noi nu dorim să te cunoaștem, îmi pare rău că trebuie să ți-o spun pe șleau, dar văd că nu înțelegi când ți se face o aluzie. Vreau să spun că n-are nici un rost. Foarte bine, ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
iubi-o acum, numai dacă... Dar aveam încă o suficientă doză de prudență pentru a continua să gândesc. Am recapitulat mărturiile și nu aveam aproape nici o îndoială asupra a ceea ce dovedeau. Hartley mă iubea și de multă vreme o rodea regretul de a mă fi pierdut. Cum ar fi putut să fie altfel? Pe soțul ei nu-l iubea. Cum ar fi putut să-l iubească? Moralicește, era lipsit de orice distincție; în omul ăsta nu exista urmă de spirit sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și dacă n-ar trebui să chem un doctor. Pe urmă, mai curând exasperat decât compătimitor, m-am întrebat dacă nu mi-aș sluji mai bine cauza arătându-mă dur, și am părăsit-o destul de brusc, pentru ca după aceea să regret. Stăteam lângă perdeaua de mărgele, atingând-o, șovăind asupra atitudinii pe care s-o adopt, când am auzit de jos o gălăgioasă izbucnire de hohote de râs, urmată de un cântec intonat de o voce de femeie. Am alergat în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
În cele din urmă l-am localizat în bibliotecă, și am alergat să răspund, mânat de o speranță disperată. Era vocea Rosinei. — Charles. Sunt eu. — Bună! — Îmi pare foarte rău de ce s-a întâmplat cu nefericitul \la de băiat. — Da. — Regret din inimă. Mă rog, ce altceva se poate spune în asemenea împrejurări? Dar, spune-mi, Charles, vreau să te întreb ceva. — Ce? — E adevărat că Peregrine a încercat să te omoare? — M-a îmbrâncit în mare. Nu voia să mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
încă repede! Și totuși, chiar în timp ce lăsam fluidul tămăduitor și senin al lui Hartley să mă pătrundă pe calea infimelor particule terapeutice, o altă parte a minții mele gândea că, în curând, vor începe să mă macine cele mai amarnice regrete și remușcări pentru că îi expediasem împreună pe James și pe Lizzie. De ce am fost atât de idiot? Mă lăsasem pradă unui ineluctabil impus de pură destrucție, autodestrucția de care mă acuzase James. Aș fi putut să-l alung pe James

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
în mod cert, nu aparținea cuiva familiarizat cu literele latine. Mânat de o curiozitate leneșă și obosită, am scos scrisoarea din teanc și am citit-o. Era datată cu două zile în urmă, și conținea următoarele: „Dragă domnule Arrwoby, Spre regretul meu, trebuie să vă aduc la cunoștință o veste tristă. Nu am reușit să vă găsesc numărul de telefon. Dar dumneavoastră îmi puteți telefona la numărul indicat pe antetul hârtiei. Vestea tristă este că vărul dumneavoastră, domnul James Arrowby, a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ce nonsens sentimental!). În timp ce țin piatra și o joc printre degete, încerc o emoție pe care mă forțez să mi-o strunesc. A iubi oamenii nu înseamnă și aceasta un atașament? Nu vreau să sufăr fără rost. Totuși simt un regret, o remușcare, că nu l-am cunoscut mai bine pe James. Niciodată n-am fost prieteni cu adevărat, și mi-am petrecut o bună parte din viață invidiindu-l prostește, urmărindu-l cu nervozitate și antrenându-mă într-o competiție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

merită soarta, pentru că atunci când partidul nostru a fost la ananghie în perioada ’96-2000, ei s-au retras și ne-a lăsat pe noi singuri și toată lumea ne-arată cu degetul. Acuma o pățesc ei, s-a-ntors roata. Privind în urmă aveți regrete pentru ce-ați făcut, pentru ce-ați pătimit? Pentru ce-am făcut? Nu. N-am nici un regret. Zic că e bine că a fost așa. Faptul că am ajuns la închisoare mi-a trezit mintea, mi-a oțelit puțin sufletul

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și ne-a lăsat pe noi singuri și toată lumea ne-arată cu degetul. Acuma o pățesc ei, s-a-ntors roata. Privind în urmă aveți regrete pentru ce-ați făcut, pentru ce-ați pătimit? Pentru ce-am făcut? Nu. N-am nici un regret. Zic că e bine că a fost așa. Faptul că am ajuns la închisoare mi-a trezit mintea, mi-a oțelit puțin sufletul, și m-a pus pe un drum bun. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă nu se întâmpla

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
că a fost așa. Faptul că am ajuns la închisoare mi-a trezit mintea, mi-a oțelit puțin sufletul, și m-a pus pe un drum bun. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă nu se întâmpla lucrul acesta... Nu am regrete. Dar resentimente aveți? Nu, nu. Eu sunt și cantor la biserica greco-catolică. Eu de mic, de la vârsta de 12 ani am fost trimis la seminarul greco-catolic la Oradea... și nu urăsc pe nimeni, și nu doresc rău nimănui. Mă revoltă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
să fie altfel... S-a și întâmplat de fapt, că Ticu Dumitrescu a reușit să-l convingă pe Tăriceanu să ne dubleze indemnizația de deținut politic, astfel că avem acuma un milion pentru un an de detenție... Privind retrospectiv, aveți regrete? Nu! Categoric, nu! Nu regret nimic! Am o bătrânețe fericită, am o familie frumoasă, în fiecare seară îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat. Și ce să mai zic? Pentru că am fost închis, am și niște bani

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
au divulgat. Doamna Meri Constantinescu, soția lui Constantinescu care scoate „Puncte cardinale” la Sibiu, a tratat cu edilii orașului și a obținut locul pentru cruce. Mi-a povestit că s-a’ purtat bine cu ea. Privind în urmă acum aveți regrete? Nu. Nu. Noi, educați creștini, n-am făcut altceva decât am ajutat un om: l-am găzduit, l-am hrănit, nu? Dar în suflet... dacă comuniștii ar fi știut cât îi urăsc, cred că nu numai 7 ani îmi dădeau

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
cine? Cu oamenii ăștia? Eu am sperat în ei, că va fi învățat ceva în anii de comunism, dar ăștia-s mai răi ca comuniștii, să știți. ăsta-i guvern? ăsta-i Senat? Parlament? Guvern? Batjocură pe capul nostru... Aveți regrete? Ceea ce regret e numa’ pentru copii. Pentru mine, nu... Eu m-am descurcat în servici foarte bine, am fost apreciat, am avut rezultate bune, nu pot spune că, din punctul ăsta de vedere, am avut neplăceri.... dar pe copii mi

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
oamenii ăștia? Eu am sperat în ei, că va fi învățat ceva în anii de comunism, dar ăștia-s mai răi ca comuniștii, să știți. ăsta-i guvern? ăsta-i Senat? Parlament? Guvern? Batjocură pe capul nostru... Aveți regrete? Ceea ce regret e numa’ pentru copii. Pentru mine, nu... Eu m-am descurcat în servici foarte bine, am fost apreciat, am avut rezultate bune, nu pot spune că, din punctul ăsta de vedere, am avut neplăceri.... dar pe copii mi i-a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
care erau deja acolo și am lucrat undeva mai ușor. Da’ și acolo era foamea care era istovitoare, groaznică și frigul... De Borcea vă mai amintiți ceva? Am văzut la „Memorialul Durerii” pe Borcea, de la Capu’ Midia, spășit și cu regrete. Că la el în colonie veneau distroficii este și asta... dar și el provoca distrofia. Cum? Erau oameni de 60 de ani, oameni în vârstă... Dacă vedea că nu mor destui, le punea în mâncare să provoace o diaree, se

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
să meargă la Craiova și-am ajuns de am lucrat la Simeria, la Întreprinderea de Reparat Vagoane, până la pensie. Privind în urmă toate experiențele prin care ați trecut și toate schimbările care s-au petrecut în viața dumneavoastră, aveți vreun regret? Domnule, uite care e chestiunea... marele fizician Benjamin Franklin a fost întrebat: Dom’le dacă ar fi s-o luați de la capăt, ați merge pe același drum? Și-a spus: Da! Ei, eu nu pot să spun așa ceva. Sunt multe

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
din nou, mă rog, treburi din astea. Și acum când vreau să-mi caut drepturile, ca să-mi vie o hârtie, că am dreptul la anumite despăgubiri, o trebuit să treacă 4 ani. Ați făcut 7 ani de închisoare. Aveți vreun regret față de experiențele pe care le-ați trecut? Mie îmi pare rău că n-am fost lăsați să vorbim pentru oamenii care vor veni după noi. Și tineretul nu știe... Eu, de exemplu, cu propiul meu fiu, am încercat să nu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
să las o cerere și să vin după două zile. Și m-am dus după două zile și m-a angajat. Așa am lucrat tot la întreprinderea forestieră... Dacă ar fi să priviți în urmă acuma, la vârsta aceasta, aveți regrete sau resentimente? Nu, nu, absolut deloc. Mai ales că am reușit să duc o viață bună. Pe mine ceea ce m-a dus la închisoare, educația care am primit-o până atunci și apoi în închisoare, m-a ajutat tot restul

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-i de mine și m-am dus înapoi la întreprindere; n-am vrut să plec de la lucru. Ați avut activitate politică după ’89? Păi, după ’89 tot țărănist am rămas. Și-acuma am prieteni la sediu... Privind în urmă aveți regrete sau resentimente față de tot ceea ce ați trăit? Soarta omului n-o poate schimba nimeni, asta-i părerea mea, așa că n-am ce să regret... Ați face la fel acuma? Păi tot la fel, pentru că ăsta al nostru o fost un

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
urmașii unui sistem, dom’le, toți-toți-toți... Toate țările astea care au fost comuniste... Deci noi trebuie, de bine, de rău, să ne adaptăm la o nouă formă de viață, dar nu la ce-i acuma, la acest capitalism dramatic. Aveți regrete? Dom’ne, e o întrebare... să spun așa, cu deschidere. Regrete... După o viață categoric începi să ai regrete. Da’ niciodată nu știi ce regreți mai mult, când n-ai făcut pasul bun, sau când... mă rog... Regrete am în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
rău, să ne adaptăm la o nouă formă de viață, dar nu la ce-i acuma, la acest capitalism dramatic. Aveți regrete? Dom’ne, e o întrebare... să spun așa, cu deschidere. Regrete... După o viață categoric începi să ai regrete. Da’ niciodată nu știi ce regreți mai mult, când n-ai făcut pasul bun, sau când... mă rog... Regrete am în sensul că săraca mama a suferit foarte mult... În primul rând, nu mi-e de suferința lu’ tata și-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
dramatic. Aveți regrete? Dom’ne, e o întrebare... să spun așa, cu deschidere. Regrete... După o viață categoric începi să ai regrete. Da’ niciodată nu știi ce regreți mai mult, când n-ai făcut pasul bun, sau când... mă rog... Regrete am în sensul că săraca mama a suferit foarte mult... În primul rând, nu mi-e de suferința lu’ tata și-a mea... dar io cred că mama a fost cea care a suferit cel mai mult de pe urma noastră... ăsta

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
săraca mama a suferit foarte mult... În primul rând, nu mi-e de suferința lu’ tata și-a mea... dar io cred că mama a fost cea care a suferit cel mai mult de pe urma noastră... ăsta e într-adevăr un regret: suferința pe care am provocat-o mamei... Și, în plus, au fost și situații efectiv de moment... Te adaptai ca să treci puntea, și după ce ai trecut, ai zis: Dom’le, îi bine. O mai trecut doi-trei ani? E bine. Pân-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și după aceea n-aveai voie nici la cei 10 lei, că ni-i punea pe CEC. Și la eliberare am avut 100 de lei... Din toată munca de pe Canal de un an jumate am avut 100 de lei. Aveți regrete pentru cele întâmplate în perioada comunistă? Nuuu, nimic. Pușcăria fără părere de rău. N-am negat acolo nimic... Am recunoscut că suntem împotriva și că am format o organizație care este împotriva comunismului. Și din cauză c-am recunoscut și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]