6,309 matches
-
însă să provocăm voința și să începem măcar cu ce este posibil! Se pune însă problema cât de mult îl cunoaștem și îl apreciem noi, românii... Noi vom încerca! Mulți dintre cei care i-au fost alături în timpul vieții au regretat că istoria nu a consemnat o serie de fapte cutremurătoare din destinul său de om și de artist. Nu se cunoaște cum, la Iași, în perioada Primului Război Mondial, refugiat fiind, împreună cu ce avea mai de valoare Țara, ridica prin acțiunile sale
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
putea să-i cheme decât Mitică. „Te văz băiat de încredere - îi spusese omul lui Mitică din Paris mesagerului -, zi-i lui Mitică doar atât: să-l anunțe pe Stelică să fie acolo unde-am vorbit, și n-ai să regreți!“ La un ceas de la plecarea mesagerului, Mitică încă se mai întreba cine putea să fie Stelică. Cât timp s-a întrebat fără carnețelul cu numere de telefon în mână, a stat buimac, dar după ce l-a deschis la litera S
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
expuneam prin activitatea mea preoțească, întărit de harul lui Dumnezeu am căutat să-mi împlinesc în modul cel mai conștiincios obligațiile mele preoțești. În timpul anchetelor de la securitate aveam să fiu acuzat că mi-am depășit atribuțiile mele preoțești. Eu însă regretam întotdeauna că nu putusem lucra mai mult și mai bine. În timpul șederii mele la catedrală, am avut între altele, ocazia de a-i cunoaște pe câțiva dintre Episcopii eroi și mărturisitori ai Bisericii noastre, și anume: pe Ep. Alexandru Cisar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
toate posibilitățile de care dispuneau pentru a veni în ajutorul nenorociților băștinași și a sclavilor aduși din Africa. În discursul pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a ținut în luna octombrie la San Domingo a recunoscut și regretat imens crimele săvârșite atunci, dar a respins ferm acuza adusă clerului și călugărilor Bisericii catolice. Cred, și aceasta este părerea mea personală, că vina lor nu este cu nimic mai mare decât a noastră, a oamenilor secolului XX, care ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Moldovei. Cele două Sarmizegetuse sunt cât mai des vizitate, ca și oaza de cultură și tradiții străvechi a Maramureșului, cercetată sat cu sat în căutarea subiectelor. Face film după film, apreciate în țară, dar mai ales în afară, și nu regretă cei trei ani de studii muzicale, când visa să cânte pe scenele lirice ale lumii. „Nu pot aștepta să se ridice cortina pentru a spune ceea ce am de spus.“ Am dat de această remarcă într-o însemnare a sa din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mi am spus: „S-a sfârșit! Nu voi accepta să mă hrănesc cu firimituri. Vom rămâne prieteni, pur și simplu.“ Eram emoționat, dar lucrul nu mă durea prea tare: să nu mă mai culc cu tine nu era o tragedie! Regretam mai degrabă faptul de a nu mai putea să dorm alături de tine, dar, cum tu nu înțelegi nimic în probleme de duioșie, ar fi zadarnic să încerc să-ți explic ce înseamnă să dormi pur și simplu lângă un prieten
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fiind grosolan și lipsit de sensibilitate - păcate capitale din punctul de vedere al prieteniei... Asta ar fi pentru sâmbătă seara. Ieri m-am gândit la această poveste și am descoperit că ea nu ținea de o simplă dispoziție, și am regretat în parte de a nu mă fi lăsat purtat de impulsul care mă îndemnase să plec din primul moment. Socoteam că e bine să las să treacă câteva zile înainte de a te revedea și, în așteptare, recapitu lam toate meritele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sincronizate ale părinților, care se înțelegeau de minune. A fost cea mai frumoasă perioadă din copilăria noastră de după manifestarea pustiitoarei secete din vara anului 1946. De-atunci au trecut zeci de ani... Am ajuns la capăt de drum, dar: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veștejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi tânăr niciodată." (Serghei Esenin) Să revenim. Vaporul nostru era fixat solid în portul vieții de două ancore puternice: mama și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aprovizionare, operat de "varice gastrice" (se pare că este boala specifică celor care duc o viață dezordonată și excesivă în toate). În timpul nopții petrecute la terapie intensivă, plutonierul varicos rememora cu voce tare ce excese a făcut în viață și regreta amarnic. Didactica suferinței. Sau faptul că am fost obligat, la nici 24 de ore după operație, să cobor scările ținând într-o mână un flacon de glucoză care îmi picura în venă, iar cu cealaltă încercând să mă prind bine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
consuma bateria de la casetofon, fete simple, dar frumoase, care spuneau da rapid făra a visa la o plimbare cu BMW-ul; linoleum lipicios din cauza berii vărsate pe el, patiserii cumpărate la kilogram. Nu aș fi crezut că voi ajunge să regret într-o bună zi timpul acela de rahat, dar în care eram cu toții atât de vii, de adevărați, de inoncenți. Ce s-a ales de noi ? Cariere, rătăciri diverse, "normalitate". Poate că viața este ca o fată tânără: trebuie să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai întâlnit cu această materie, din politehnica de la Galați. Studii pe care le-am urât la un moment dat, dar care acum ajung să mă hrănească. La propriu. Mă încearcă un sentiment ciudat: pe de o parte, puțină nostalgie, mult regret că am abandonat o ramură a cunoașterii care nu înșeală niciodată dacă ești riguros și fidel metodei. Pe de altă parte, sentimentul acut că peste doar câteva zile voi avea titlul de doctor în științe umaniste, ceva ce nu se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
crezut acest lucru? Acum mai bine de 10 ani, la Galați, îmi dădeam sufletul pe metri liniari de cursuri împănați ca o rață la cuptor cu formule de acest gen, jurându-mi că nu voi fi niciodată inginer... Iar acum, regret netezimea și sinceritatea acelor materii. Nu mă mai înțeleg. 2 noiembrie 2004 Lungă, interminabilă și inutilă journée d'études dedicată memoriei comunismului. Ce este o jurnée d'études, o specie de activitate academică ce proliferează la Universitatea Laval și nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
R.P. Vă rog să nu uitați de ultimele întrebări din snop. A.R. Nu uit, dar să știți că n-am avut nebunii inavuabile. Și chiar îmi pare rău. Viața mea a urmat un traseu destul de linear, fără cotituri spectaculoase. Regret că nu am amintiri condimentate - cred că sunt foarte plăcute la bătrânețe. Acum nu privesc înapoi nici cu mânie, nici cu mândrie, ci doar cu nostalgie. N-am practicat excesul, sunt enervant de rațională. Pulsează și astăzi în mine fetița
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
R.P. Am pus întrebarea nu atât ca să redeschid o rană sau să provoc o amintire dureroasă, cât mai ales cu speranța că răspunsul dumneavoastră va fi citit și de oameni - tineri sau mai puțin tineri - care la ora asta încă regretă comunismul. Oamenii aceștia vor avea astfel ocazia să afle adevărul despre natura ordinii comuniste, despre ce-a făcut comunismul cu oa menii și cu lumea din jurul lor. Acum însă vă rog să-mi spuneți, nu de dragul unui joc de cuvinte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a reușit să schimbe fiecare la celălalt. Despre bilețelele de amor strecurate sub pernă sau sub farfurie, în buzunare sau în poșete. Despre ludicul de tip „Aveți inimă miloasă, / El olog, ea ofticoasă“. Despre călătoria în străinătate în care ați regretat că v-a luat cu el. Despre mierea și fierea celor șase decenii de atelaj conjugal. A.R. Antoaneta Ralian, cea cu care stați acum de vorbă, s-a născut în februarie 1948, la cantina Agerpres. Până atunci, totul a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
resurse materiale. În asemenea cazuri, aș refuza să lupt chiar de-ar fi să intru în închisoare. Dar în 1967 și în 1973, când s-a exprimat fățiș intenția ca evreii să fie aruncați în mare, am luptat și nu regret. Nu mi ar plăcea ca cineva să ne arunce în mare pe mine, pe soția și pe copiii mei, pentru că nu sunt un bun înotător și nu mă atrage ideea de-a trebui să înot până în Cipru. Cred că, în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Încep marile remușcări, marile întrebări: trebuia oare ucis tatăl unui mânz cu perspective de campion? Le Monde zice că nu; e cert - se spune - că azi nimeni n-ar mai vota moartea lui Dhaulagiri! Se suspină, se fac imputări, se regretă, se mestecă furii printre baroni și proprietari, într-un cuvânt, se demonstrează a mia oară că oamenii nu știu și nu pot învăța când și pe cine să omoare. 27: Cu o mie de ani înaintea erei noastre, regina egipteană
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
prima mea sală de operații: toate erau la locul lor, într-o lumină strălucitoare. Nici perfuzia, instalată pe dosul mâinii după o îndelungată orbecăire prin venele subțiri, nici acul gros înfipt scurt între vertebrele lombare nu m-au făcut să regret hotărârea de a (mă) opera. Am povestit de-atâtea ori această operație, încât, ca într-o experiență extrasenzorială, am adesea senzația că ea nici nu s-a petrecut cu adevărat, că n-a fost decât una dintre fabulațiile cât de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
privirii amuzate de un spectacol grotesc. Dănuț trăiește-n grotesc, respiră grotescul, dar, cum nu cunoaște altă realitate, numește acest grotesc „normalitate“ și-ncearcă să se bucure, cu puterea și optimismul tinereții, de el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii ’50 pentru că „eram așa tinere pe atunci !“, Cezar Paul -Bădescu este împins de o statornică nostalgie să facă liste întregi de obiecte „comuniste“ scufundate-n uitare : țigări, băuturi etc. de care puștii de azi nu mai știu. Anumite episoade
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în al nouălea cer. Se simțea puternic, se simțea bun, drept, bărbat, se simțea general. Acasă însă, cînd povesti că a găsit un inel și cînd ai lui îl întrebară dacă era la fel de galben ca veri ghetele lor, începu să regrete gestul făcut. și, supărat, se apucă să-l des crie, conștient fiind că-i înciudează și pe ei : da, era galben ca verighetele și nu era deloc ruginit și avea și-o piatră roșie. Părinții fier beau : trebuie să fi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aromați, așa cum numai bunica știe să facă, pâine pufoasă și gustoasă, friptură fragedă de rață și de găină, fructe etc. Nepoata s-a cam sfiit când colegelor ei li s-a dezvăluit proveniența ei țărănească, trăire pe care acum o regretă sincer. Bunicii au rămas în memoria afectivă a septuagenarei ca un luceafăr nestins... Cu mai multe zeci de ani în urmă, în lumina ca mierea a unei zile de toamnă, ieșenilor care se plimbau în acel timp pe bulevardul Copou
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
conspirat izgonirea lui din școala pe care a slujit-o cu devotament și dragoste, a jurat să nu-i mai calce pragul, conștient fiind că nu ar putea suporta zâmbetele și îmbrățișările ipocrite ale unora dintre foștii săi colegi. A regretat însă, despărțirea de elevii cu care lucra cu dăruire și cu care se înțelegea bine, uneori doar din priviri. Și pentru ca cititorii acestor rânduri să nu își închipuie că înțelegerea din priviri este doar o figură de stil, iată și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în acel loc; sau, dacă tabla prezenta urme de murdărie datorate modului neglijent în care a fost ștearsă, simpla privire a lui Dumitru Dascălu determina intervenția unui elev pentru a înlătura neajunsul. Exemplele ar putea continua. Elevii și părinții au regretat plecarea intempestivă a distinsului dascăl din școală. Nefiind la curent cu modul în care s-a petrecut scoaterea lui la pensie, unii părinți l-au rugat să mai rămână în activitate, să le mai îndrume copiii măcar un an. Intrând
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să facem împreună o plimbare în Iașul vechiu? O, nu așa de departe... (nici prea aproape, e drept). Eu mă gândesc la Iașul pe care l-am cunoscut în copilăria mea. Urmați-mă, vă rog... Voi face așa încât să nu regretați aventura aceasta. Îmi voi da, cel puțin, toate silințele.... Lucrul pe care mă bizui nu e de altfel arta mea sau fidelitatea memoriei mele sau căldura puțintel înduioșată pe care știu că voi pune-o în sarcina de ghid improvizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
purtătorului, căruia i se zicea jug. Unii purtau sarcina aceasta pe cobilițe; dar numărul acestora a fost întotdeauna mic. Oricât de greu de purtat era jugul acesta, când instituția aparilor a trebuit să lichideze, cei care-l purtau l-au regretat totuși și l-au plâns. S-ar fi pus și în grevă, bieții apari săraci, dar mijlocul acesta de a-și afirma drepturile ținea de regimul nou, iar ei erau ultimii reprezentanți ai celui vechi. Cu siguranță că nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]