6,018 matches
-
să nu vadă cadavrul. Voi, fotografilor, faceți-vă pozele acum! Voi, băieții de la morgă, acoperiți cadavrul cu un cearșaf când termină ei. Voi, cei de la patrulă, înconjurați tot perimetrul cu bandă galbenă la doi metri în jurul cadavrului. Arestați imediat orice reporter care încearcă să calce perimetrul. Când sosesc băieții de la laborator, îi mutați pe reporteri pe trotuarul celălalt. Harry, sună-l pe locotenentul Haskins de la secția University și spune-i să-și trimită aici toți oamenii disponibili pentru prelevare de probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acoperiți cadavrul cu un cearșaf când termină ei. Voi, cei de la patrulă, înconjurați tot perimetrul cu bandă galbenă la doi metri în jurul cadavrului. Arestați imediat orice reporter care încearcă să calce perimetrul. Când sosesc băieții de la laborator, îi mutați pe reporteri pe trotuarul celălalt. Harry, sună-l pe locotenentul Haskins de la secția University și spune-i să-și trimită aici toți oamenii disponibili pentru prelevare de probe. Millard se uită în jur și dădu cu ochii de mine. — Bleichert, ce cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
crimei. M-am uitat în jos, la cadavru. Fotografii continuau să facă poze din toate unghiurile. Lee continua să scrie în carnețel. Oamenii care se învârteau pe trotuar se uitau din când în când la leș, apoi își fereau privirea. Reporterii și fotografii începuseră să împânzească strada. Harry Sears și un cordon de polițiști erau gata să-i țină la distanță. Cadavrul îmi atrăgea privirile ca un magnet, așa că am început să mă uit cu atenție la fată. Avea picioarele desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
decât fantomele din văzduh. — Junior Nash. Îți amintești? l-am abordat eu. Privirea lui Lee se focaliză pe mine. — Nu el a făcut asta. E un gunoi, dar n-a făcut asta. În stradă rumoarea creștea pe măsură ce alți și alți reporteri soseau la fața locului. Se formă un cordon de polițiști, care să-i țină la distanță. Am ridicat glasul pentru a mă face auzit: — A omorât în bătaie o bătrână! El e prioritatea noastră. Lee mă apucă de brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și asta-ți ordon! Cuvintele lui răsunară puternic. Cei din jur întoarseră capetele spre noi. Mi-am eliberat brațele și i-am replicat tăios: — OK, partenere! • • • În următoarea oră intersecția dintre 39th și Norton se umplu cu mașini de poliție, reporteri și o grămadă de gură-cască. Cadavrul a fost transportat cu două tărgi acoperite cu cearșafuri. Echipa de la laborator a prelevat amprentele fetei în partea din spate a dubei legistului, înainte s-o transporte la morga din centru. Harry Sears le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
grămadă de gură-cască. Cadavrul a fost transportat cu două tărgi acoperite cu cearșafuri. Echipa de la laborator a prelevat amprentele fetei în partea din spate a dubei legistului, înainte s-o transporte la morga din centru. Harry Sears le-a dat reporterilor o declarație de presă detaliată compusă de Russ Millard, mai puțin faptul că trupul fusese eviscerat. Sears porni spre sediu, ca să verifice dosarele cu persoane dispărute, iar Millard rămase la fața locului, ca să conducă investigația. Tehnicienii de la laborator au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
găsit cadavrul unei fete tăiată în două și dezbrăcată. E limpede că a fost torturată, dar nu-i nimic cert până nu stau de vorbă cu legistul. Doctorul Newbarr o să facă autopsia în după-amiaza asta, la Queen of Angels. Fără reporteri - vrem ca anumite detalii să nu ajungă la urechile presei. Dipă o pauză, Millard continuă: - Zona a fost cercetată în amănunțime, dar deocamdată nu avem nici un fir. La fața locului nu existau urme de sânge; evident, fata a fost ucisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am uitat în fugă peste primele pagini iar Elizabeth Short ocupa șase pagini întregi, majoritatea articolelor o înfățișau în chip de femeie fatală, în rochie neagră, mulată pe trup. — Da, i-am răspuns. CAPITOLUL NOUĂ Secția University era asediată de reporteri. Parcarea era plină, iar la bordură erau aliniate dubițe de la radio, așa că am parcat paralel cu una din ele, am pus sub ștergător un carton cu inscripția „Vehicul oficial al poliției“ și m-am strecurat prin cordonul de jurnaliști cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dureroase ale hemoroizilor sau, în caz contrar, ți se înapoiază de două ori prețul preparatului. Am închis radioul și am făcut cale-ntoarsă spre secția Hollenbeck. Strada din fața secției era blocată cu grilaje. Mai mulți polițiști îi țineau la distanță pe reporteri. Am parcat pe aleea din spatele secției și am intrat pe ușa din spate, pe la celulele celor arestați provizoriu. Niște bețivani mormăiau cu limba împleticită în partea rezervată contravențiilor minore. Recidiviștii îmi aruncau priviri întunecate din sectorul hărăzit infracțiunilor periculoase. Pușcăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Deja m-am obișnuit cu rahatul, padre. Nu cred c-o să fie chiar atât de rău. • • • L-am condus pe Johnny la mașină și am mers cale de patru cvartale, până la secția Hollywood. Pe treptele de la intrare își făceau veacul reporteri și fotografi. A dat strechea-n ei când au observat civilul care-l aducea încătușat pe polițistul în uniformă. Blițurile sclipiră. Știriștii m-au recunoscut și au început să-mi strige numele. Le-am strigat: — Fără comentarii! Înăuntru colegii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
privirea mi-a poposit asupra unui bărbat mai în vârstă, îmbrăcat într-o cămașă cu mâneci largi, care stătea lângă casa de marcat. M-am apropiat și ceva m-a împiedicat să-i arăt insigna. − Scuzați-mă, vă rog. Sunt reporter și scriu un articol despre Elizabeth Short. Am înțeles că a lucrat aici în ’42 și m-am gândit că mi-ați putea spune câte ceva despre ea - cea de atunci. − Elizabeth și mai cum? întrebă individul. E cumva vreo actriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
anii războiului e Roz. Rozzie, vino-ncoa’! Cineva vrea să stea de vorbă cu tine. Își făcu apariția o chelneriță impunătoare, întruchiparea tuturor chelnerițelor - un pui de elefant într-o fustă scurtă și strâmtă. Șeful mă prezentă: − Tipul ăsta-i reporter. Vrea să vorbească cu tine despre Elizabeth Short. Ți-o amintești? Rozzie sparse un balon de gumă de mestecat în nasul meu. − Le-am zis totul celor de la Globe și Sentinel și polițiștilor care au venit atunci și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
toți studenții ăia de la Harvard, n-ar fi rezistat aici nici măcar o zi. Am auzit c-a contribuit la efortul de război, dar nu l-am cunoscut pe nici unul dintre iubiții ei. Și cu asta, basta. Și tu nu ești reporter, ești polițai. − Mulțumesc pentru comentariul perspicace, i-am replicat și am plecat. Conform hărții mele, Medfordul era la vreo douăzeci de kilometri în linie dreaptă, pornind de pe Massachusetts Avenue. Am ajuns acolo chiar când se lăsa înserarea. Mai întâi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și atenție de mai tinerele prototipuri care-i cereau un sfat, un tranzistor, l-am putea închipui pe Dromiket 4 conducând o cochetă stație de mecanizare, ori pe Stejeran 1 un întreprinzător constructor sau - de ce nu? un recunoscut și apreciat reporter agricol, am putea descrie căsnicia reușită a Gettei 2, căsătorită definitiv pe aceste meleaguri. Cum însă nu suntem asemenea povestitori, preferăm să privim și noi cum se depărtează personajele noastre, declarând, cu sinceritate, caragialean, că nu mai știm ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în sec. Avea dreptate și m-am ferit să-i mai supăr vreodată favoriții, chiar dacă uneori îmi venea să rup în bucăți poza decupată din revistă și să-i strig Laurei: „Nu mai crede toate gogoșile pe care le înșiră reporterii!” Am intrat astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecându-i, am luat barca și am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ce gând morbid. — Și nu doar că le-ar putea citi, ci le-ar putea publica și scoate bani de pe urma lor. Așa merg lucrurile În această epocă a noastră Îngrozitoare, americanizată. Nu mai există intimitate, nu mai există decență. Jurnaliștii, reporterii, biografii sunt niște paraziți, niște lăcuste care devorează orice frunzuliță. Arta pe care o creăm... eforturile noastre... de a da naștere unor lumi imaginare... nu-i mișcă. Nu-i interesează decât faptele triviale. Mi se pare că e de datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de milioane de locuitori ca pe obiectul unei venerații neegalate până acum de vreun geniu. Demostrațiile și revelațiile l-au Învăluit ca o ronde infernale. S-a trezit prins Într-un vârtej de obsesii, de scrisori aiuritoare și absurde, de reporteri, intruși, invadatori, unii dintre ei relativ inocenți, dar de aceea și mai Înnebunitori, alții cu dorințe de răzbunare care l-ar fi putut Îndemna să Își dorească sfârșitul mai degrabă, să invoce călăul și securea. Să fi fost oare Întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceva. Te va interesa. Ne întâlnim mâine seară, pe vasul de scurtă croazieră Isabel. Vei veni. Aici e biletul. A, și (spune făcându-mi din ochi, pe când pleca) sunt Vlad Fitac. Mă duc, pentru că vreau, doresc. Dincolo de interesul profesional de reporter, mă duc pentru mine. Pentru că vreau, și eu vreau atât de rar. Când îl văd tocmai și-a stins țigara. A aruncat-o și a strivit-o cu piciorul. Mă vede și îmi zâmbește. Sincer pentru mine, dar și provocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de pe Heathrow, aterizînd pentru prima dată pe pista militară care deservea acest ultim avanpost al Imperiului Britanic. Mereu am evitat Gibraltarul, cu aerul său vag de Anglie provincială lăsată prea mult afară, la soare. Dar ochii și urechile mele de reporter au preluat repede controlul și timp de o oră Încheiată am explorat străzile Înguste, cu ceainăriile lor pitorești, cu magazine foto și polițiști deghizați În curcani londonezi. Gibraltarul, ca și Costa del Sol, nu era pe sufletul meu. Prefer zborurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mă mir că n-ai citit despre asta. — Am fost plecat În străinătate. N-am mai văzut ziar englezesc de săptămîni Întregi. În Lhasa nu-i mare cerere de știri despre Costa del Sol. — SÎnt convins. Era plin clubul de reporteri de la The Fleet Street. A trebuit să Închidem barul, mă-nțelegi. — Dă-l Încolo de bar! am Încercat eu să preiau controlul convorbirii. Frank e bine? Unde Îl țin? — E bine. Per total, rezistă. E foarte tăcut, dar asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
iar Fyodor se gândește: „Mamă! Din chestia asta ies pe puțin șase sute de pagini!“. Mi-am dres glasul și am revenit la un ton serios. Deci, Ben, zisei eu, cu o voce care semăna cam mult cu cea a unui reporter TV care ia un interviu. Ți-era teamă că dacă le mărturisea le-ar fi spus că tu știai totul de la început, nu? —Partea aia i-ar fi plăcut cel mai mult, zise Ben, cu amar. M-ar fi târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rânduri în spatele lor, neobservat de cameră, se afla un bărbat mai în vârstă: grav, cu o figură încordată de atâta hotărâre. Verifică interiorul jachetei: încă mai era acolo. Pe platforma construită temporar în acest scop se afla un șir de reporteri care descriau scena telespectatorilor din întreaga lume. Un corespondent american era mai zgomotos decât ceilalți. Însoțiți-ne la Tel Aviv pentru ceea ce se anunță a fi o noapte istorică atât pentru israelieni, cât și pentru palestinieni. În doar câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
legătura evreilor cu Hebronul era mai puternică decât cu oricare alt loc de pe pământurile Israelului. „Acesta este locul unde se găsește stejarul lui Avraam, bătrânul copac unde Avraham Avinu, tatăl nostru, Avraam, și-a ridicat cortul“, le-a declarat el reporterilor în 1968. „Aici se află mormintele Părinților, unde sunt îngropați Avraam, Isaac, Iacob și toți ceilalți. Fără Hebron nu suntem nimic.“ Guttman și colegii lui activiști au încheiat în cele din urmă o înțelegere cu autoritățile Israelului, eliberând hotelul, mutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nici mai mult nici mai puțin. N-am dreptate, domnișoară Costello? Își dorea să nu fi venit. Uri, de unul singur, ar fi fost scutit de un astfel de spectacol. Dar nu terminase. Îl văzu aplecându-se înainte, ca un reporter. —Akiva. Ce vreau să știu eu e ce îl preocupa exact pe tatăl meu în ultimele zile de viață. — Și pentru asta ai bătut atâta drum? N-ai fost în stare să te dumirești și singur în privința asta? Ce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Abia puseseră piciorul afară din clădire, că gloata asta imensă începu să urle la unison: —Maggie, Maggie! Ce a spus? Maggie, ce a spus Avraam? Ce spune tăblița? Uri și Mustafa o flancară pe ambele părți, dând la o parte reporterii ca să ajungă la taxiul care îi aștepta. Șoferul fu nevoit să facă două ture complete înainte să poată scăpa de dubele și motocicletele care îi urmăreau, ajungând într-un final în siguranță la hotelul lui Maggie. În sanctuarul camerei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]