5,555 matches
-
un cercetător german, F.R. Schröder, a demonstrat că Gerad nu mințise, pentru că o ceremonie analoagă (așvamedha-) se regăsește și În lumea indiană. Confruntarea cu ceremonia indiană nu numai că garantează relatarea lui Gerald, ci permite și o interpretare clară a ritului: este vorba despre o hièros gamos. Regele era Înscăunat printr-o căsătorie cu o zeiță indigenă care, În cazul nostru, este reprezentată material de o iapă. Gerald a văzut probabil cu ochii săi un asemenea ritual și a rămas scandalizat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
guvernare, dar faptul că de rege depinde chiar și abundența peștelui În mare demonstrează că bunăstarea poporului nu depinde de virtuțile umane, ci este rodul magico-religios al „autenticității” suveranului. Acesta se configurează ca preot prin excelență, nu pentru că Împlinește personal rituri și jertfe - aceasta fiind, dimpotrivă, misiunea acelui „intelectual” despre care vorbeam mai sus -, ci pentru că regele este legătura necesară Între oameni și zei. Iar această natură sacerdotală a fost declarată clar În ritul indian al Înscăunării, atunci când regele se Îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preot prin excelență, nu pentru că Împlinește personal rituri și jertfe - aceasta fiind, dimpotrivă, misiunea acelui „intelectual” despre care vorbeam mai sus -, ci pentru că regele este legătura necesară Între oameni și zei. Iar această natură sacerdotală a fost declarată clar În ritul indian al Înscăunării, atunci când regele se Îndreaptă către patru preoți (brahman-, hotar-, udg³tar-, adhvaryu-) numindu-i „O preotule!”, iar aceștia Îi răspund: „Preotul ești tu!”. Această funcție eminamente magico-sacerdotală se explică ușor și datorită faptului că, În unele tradiții indo-europene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un limbaj germanic tipic, Odin afirmă că acest chin nu a durat nouă zile, ci nouă nopți, pentru că, așa cum Tacitus știa deja (Germania, XI), germanii „nu socoteau timpul zile, ci după nopți”. Aici ne aflăm În mod cert În fața unui rit de inițiere de tip șamanic, În cadrul căruia, prin diferite chinuri, inițiatul dobândește Înțelepciune și puteri magice (cf. Scardigli, 164, p. 76). De asemenea, mai există și alte elemente de tip șamanic care pot fi identificate la Odin: calul său, Sleipnir
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mare apropiere geografică de lumea germanică este cazul perechii romane Remusxe "Remus" și Romulusxe "Romulus", În figura cărora, datorită unor particularități esențiale - cum ar fi protecția oferită de păstori Împotriva hoților, capacitatea de a facilita graviditatea și nașterea pentru femei (ritul lupercaliilor), protecția și cetățenia oferite celor exilați etc. (cf. Campanile, 1988) - trebuie recunoscută versiunea romană a străvechii perechi divine aparținând celei de-a treia funcții (trebuie ținut cont și de faptul că, și În acest caz, perechea este asimetrică: Romulus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o vadă ca pe o divinitate infernală, legându-i numele de termenul holda „daemonum turba”, din germana nordică veche. Tacitus (Germania, XLIII) amintește doi zei pe nume Alci: „La naharvali există o dumbravă sacră, În care se celebrează un vechi rit religios. Ritul este condus de un preot În veșminte de femeie; identificând apoi zeii cu divinități romane, naharvalii Îi indică pe Castorxe "Castor" și Poluxxe "Polux": ș...ț pe aceștia lumea Îi venerează ca frați și tineri”. Faptul că este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca pe o divinitate infernală, legându-i numele de termenul holda „daemonum turba”, din germana nordică veche. Tacitus (Germania, XLIII) amintește doi zei pe nume Alci: „La naharvali există o dumbravă sacră, În care se celebrează un vechi rit religios. Ritul este condus de un preot În veșminte de femeie; identificând apoi zeii cu divinități romane, naharvalii Îi indică pe Castorxe "Castor" și Poluxxe "Polux": ș...ț pe aceștia lumea Îi venerează ca frați și tineri”. Faptul că este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din experiență și din trecerea anilor); iar uriașul Mímirxe "Mímir" este sfetnicul atât de apreciat al lui Odin. 11. ȘTIINȚA PROFEȚIEITC "11. ȘTIINȚA PROFEȚIEI" O viziune religioasă asupra realității implică - sau, cel puțin, poate să implice - ideea că prin anumite rituri și rugăciuni devine posibilă cunoașterea viitorului, tocmai fiindcă acesta nu este controlat de Întâmplare, ci de voința divină; iar profeția era foarte practicată la germani. O modalitate aparte este prezentată de Tacitus : Semnele și sorții le păzesc cu mare sfințenie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acte cultuale de alt tip, cum ar fi dansul spadelor, În care Tacitus vedea doar un spectacol sau un joc (de altfel, vorbește despre acesta alăturându-l jocului de zaruri); Însă În acest caz este mai corect să vedem un rit de atragere a bunăvoinței zeilor, În vederea pregătirii pentru război (cf. Behm-Blancke, 1983, p. 365): „Este unic la germani un tip de spectacol, același ori de câte ori se Întâlnesc: tineri goi sar pentru a se distra În mijlocul spadelor și a lăncilor Îndreptate amenințător
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că semnonii aduceau jertfe umane la dată fixă; este deci clar că victima era ucisă fără vreo legătură cu evenimentele legate de război: În zilele hotărâte, solii trimise de popoarele de același sânge se adună Într-o pădure sfințită prin riturile străvechi și, acolo, ucigând un om În numele obștii, Împlinesc rânduielile Îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare (Tacitus, Germania, XXXIX). De asemenea, după cum am văzut deja, la sfârșitul procesiunii solemne a zeiței Nerthusxe "Nerthus" erau sacrificați prin Înecare sclavii care spălaseră carul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jertfă care era practicată la Uppsala. Acest lucru se Întâmpla o dată la nouă ani, dura nouă zile și În fiecare zi erau sacrificate nouă victime, adică opt animale diferite și un om; a fost pusă În evidența analogia cu alte rituri solemne care, de asemenea, aveau loc la nouă ani, cum ar fi sărbătoarea de la Delfi. Nu cunoaștem modul În care aceste jertfe erau Împlinite sub aspect ritual; existau, desigur, ritualuri foarte precise, lucru dovedit de două versuri din strofa 144
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitului și nașterea logosului 290 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților 292 3. Cultul 293 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății 301 3. Dinamici și orientări 302 1. Un politeism pentru cetate 302 2. Supraevaluarea mitului și limitele ritului 304 4. Olimpian și misteric 307 5. Orientarea crizelor: arta prezicerii viitorului 313 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poeți 316 Bibliografie 318 Religia etruscă (Mario Torelli) 321 1. Izvoarele și reconstituirea religiei etrusce 321 2. Protoistoria și concepțiile religioase cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1. Avesta 483 2. Literatura pahlavi 489 3. Alte izvoare 494 2. Idei, credințe și practici religioase 496 1. Trăsături specifice 496 2. Teologia: panteonul și pandemoniul 498 3. Cosmogonia și cosmologia 501 4. Soteriologia și escatologia 503 5. Obiceiuri, rituri, sărbători 506 3. Dezvoltarea istorică 514 1. Perspectiva istorică 514 2. De la origini la secolul al III-lea d.Hr. 515 4. Parsismul 526 Bibliografie 537 EUROPA PRECREȘTINĂ Religia indo-europenilor (Enrico Campanile) 549 1. Metodologia reconstrucției religiei indo-europene 549 1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Kunst, o artă plăsmuitoare, generatoare de formă, în care se reiterează simbolic actul cosmic al Facerii. Exegeza modernă a religiilor ne-a arătat că fiecare activitate este, în rădăcina ei, o asemenea reiterare. Nu numai agricultorul (a cărui muncă este rit) sau întemeietorul de cetate, dar fiecare om este purtat, în gesturile lui esențiale, de un patos cosmotic. Numai că, între acestea toate, sculptura este cel mai decis atentat la adresa haosului, pentru că în ea voința de limitare și modelare, ca principiu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și dacă în orice producție umană se află o urmă, cât de palidă, a travaliului divin de in-formare, atunci sculptura - activitatea orientată deliberat și în deplină gratuitate către plăsmuirea formei - nu mai este o simplă specie a activității, ci un rit comemorativ în care cosmogeneza, antropogeneza și esența oricărei fapte modelatoare sunt menținute constant în conștiința umanității. Spre deosebire de alte arte, de cinematograf de pildă, care atunci când încetează să fie simplu divertisment sfârșește în psihologia sentimentului sau în morală, sculptura păstrează mereu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile imitate nu sunt „icoane“, ci simboluri ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
subțiat și au fost fondate două principate românești: Valahia (Țara Românească) și Moldova (care includea Basarabia și Bucovina). Românii s-au creștinat printre primii. Datorită poziției lor geografice, au adoptat creștinismul prin intermediul Bizanțului, devenind singurii latini care nu sînt de rit romano-catolic. După căderea Constantinopolelui, mulți greci bizantini s-au refugiat în principatele române, care, ajungînd la o înțelegere cu turcii, și-au păstrat într-o oarecare măsură independența. Principatele române au luptat împotriva turcilor, dar, dîndu-și seama de diferența de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
continent era prin tradiție distant și nestructurat. Profesori aroganți și inabordabili țineau cursuri magistrale În amfiteatre pline de studenți anonimi care nu se grăbeau deloc să-și termine studiile: pentru ei, studenția era un proces educativ, dar și, socialmente, un rit de trecere 1. În loc să construiască universități noi, guvernele europene au decis să le extindă pur și simplu pe cele existente, fără să adauge impedimente suplimentare sau noi filtre la procesul de selecție. Ba chiar au Înlăturat, În numeroase cazuri, restricțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el a fost suspectat de o fraudă electorală masivă. Din punct de vedere ideologic, Karamanlis nu era anticomunist și nici extrem de apropiat forțelor armate. Dar, detaliu semnificativ, se născuse În Macedonia greacă și era profund antislav. De origine țărănească și rit ortodox, el era instinctiv provincial, naționalist și conservator - un reprezentant perfect al țării și o investiție sigură În ochii diplomaților americani și ofițerilor greci deopotrivă, fiindcă nu dădea semne că intenționează să subordoneze armata autorităților civile sau să investigheze zvonurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cripto-călugărilor” modernizatori din Opus Dei), În contrast cu spiritul neocruciat al „catolicismului național” din primul deceniu al regimului 12. În iunie 1968, plecându-se În fața realității moderne, Franco a admis În premieră principiul libertății cultelor, permițându-le spaniolilor să practice deschis orice rit. Dar, În acel moment, religia intra deja Într-un lung declin: Într-o țară care la Începutul anilor ’60 se mândrea cu 8.000 de seminariști, 12 ani mai târziu existau mai puțin de 2.000. Între 1966 și 1975
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
foarte diferită de cea pe care ar putea să o aibă oamenii Bisericii, până în punctul în care am putea să ne întrebăm dacă în spatele lui Bachus de origine păgână sau a Sfântului Vincențiu de origine creștină, nu se ascund vechile rituri agrare care continuă să existe. I. O băutură sfințită Sfinții sunt urmașii zeilor și sfinții ocrotitori ai viticultorilor sunt urmașii zeilor vinului. Sfinții se vor specializa în secolul al XII-lea, odată cu apariția corporațiilor și a breslelor meșteșugărești. În general
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sincretismul creștin a facilitat răspândirea noii religii în rândul popoarelor păgâne. De la sfânta Apolonia, la sfânta Zoe sau de la sfânta Olimpia la sfânta Valpurga, sfinții păgâni au servit drept suport ai imaginarului creștin. Referirile și continuitatea în liturghia creștină a riturilor bahice devin evidente în cultul celor doi sfinți ocrotitori ai viticultorilor cei mai renumiți în Franța: sfântul Martin și mai ales sfântul Vincențiu, după cum bine se spune într-un cântec din Burgundia: Cavaler, discipol, însoțitor, E Bachus pentru cinstitor, Dar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Grecia în fiecare lună a lui februarie în cinstea lui Dionisos. Sărbătoarea Sfântului Vincențiu începe, fără îndoială, pe o notă religiosă, însă odată terminată sfânta liturghie începe petrecerea. Se mănâncă și se bea din belșug, iar petrecerea tradițională evocă vechile rituri agrare; căci marele ciclu al naturii își spune cuvântul, iar sfinții din calendar, prăznuiți odată cu aceste serbări, au știut să "profite" de aceasta. Capitolul IV VINUL ȘI SĂRBĂTORILE SALE Era creștină a fost deseori supranumită "era dionisiană", deoarece, în anul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
viața de cuplu. Vinul recoltat în timpul anilor importanți ai căsătoriei era servit cu ocazia sărbătorilor principale ale soților: aniversarea căsătoriei, nașterea și prima împărtășanie a copiilor, etc. Masa festivă după ceremonia religioasă se organiza, de asemenea, și cu ocazia altor rituri de trecere 45: " În acest context, funcția de convivialitate specifică mesei, reprezintă, prin excelență, o perioadă de coeziune care încununează riturile de trecere."46 Funcția socială este și mai pregnantă în cazul sărbătorilor, care nu țin nici de riturile de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și prima împărtășanie a copiilor, etc. Masa festivă după ceremonia religioasă se organiza, de asemenea, și cu ocazia altor rituri de trecere 45: " În acest context, funcția de convivialitate specifică mesei, reprezintă, prin excelență, o perioadă de coeziune care încununează riturile de trecere."46 Funcția socială este și mai pregnantă în cazul sărbătorilor, care nu țin nici de riturile de trecere și nici de ciclurile calendaristice, precum banchetele, fie ele antice sau moderne, ospețele și mesele festive, unde, după spusele lui
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]