6,333 matches
-
luat bebelușul din salon și l-au mutat la terapie intensivă. Dintr-odată, aveam timp berechet. Nu mai trebuia s-o alăptez pe Stella, fetița botezată de urgență, nu mai trebuia s-o schimb, să-i fac băiță seara. Dispăruse rutina noastră. Aș fi putut s-o înlocuiesc cu ore întregi de scris. Dar mintea mea nu concepea activitatea aceasta. Nu mă puteam ridica din pat decât pentru vizita la terapie intensivă (mi se permitea s o văd o dată pe zi
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
la telefon mai dă-i niște nurofen sau lasă, nu e nimic, încearcă mai târziu, cu fraza care-ți stăruie în cap și pe care de-abia aștepți s-o notezi. Ca să poți să-ți faci din fuga asta o rutină trebuie să poți alunga vinovăția care te bâzâie. Aceasta-i marea provocare.
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
Bebelușul Cuvânt înainte Cartea pe care o deschideți a prins contur de-a lungul unui an, pe măsură ce am invitat mai multe scriitoare să povestească despre felul în care au trăit raportul cu scrisul după ce au născut, în condițiile în care rutina zilnică se modifică drastic și timpul nu mai e același. Nu le-am rugat, simplu, să spună cum au scris, ci am încercat să dezmembrez întrebarea în segmente cât mai concrete. Latura abstractă, inconștientă, interioară era și este parte din
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
s-o ajute pe fiică-sa dar Ileana o refuzase cu delicatețe, spunându-i că nu-i nevoie. Voia să rămână singură cu soțul ei și să se ocupe de creșterea micuțului Mihăiță. Timpul începuse să se scurgă într-o rutină zilnică. Serviciu, casă și iarăși serviciu. Cristian se străduia să o ajute pe Ileana cât mai mult. Odată sosit de la muncă prelua el grija copilului, lăsând-o pe soția lui să-și mai tragă sufletul. După ce luau masa, ieșeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reluând mișcările sacadate. Peste marginea talerului, cădeau în pârâu resturi de mâl și nisip. Cercetau cu atenție ceea ce rămânea pe marginea vasului după care aruncau și restul în apă. Totul era apoi reluat de la capăt, într-o activitate repetitivă de rutină. După minute bune în care nu se petrecu nimic, unul dintre ei se opri din lucru privind atent la nisipul rămas în taler. Se mișca descumpănit de pe un picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
detalii. Șeful poliției tot nu pricepea de ce ginerele său este interesat de aceste amănunte. Era adevărat că se îngrijise de petrecerea pe ultimul drum al lui Calistrat, dar înmormântarea bătrânului nu reprezentase pentru el nimic altceva decât o operațiune de rutină. Se simțise într-un fel obligat să se ocupe de funeralii deoarece știa de legătura acestuia cu ginerele său, însă nimic mai mult. Cum l-ați îmbrăcat pe Moș Calistrat? întrebă Cristian. Păi, să știi că n-a fost greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din adminis trație aveau grijă să țină necazurile departe de el. E drept că liniștea aceasta îl costa suficient de mult, dar merita să plătească. Totul mergea ca pe roate, de acum chiar putea să spună că intrase într-o rutină. Clienții soseau, se cazau și apoi noaptea își cheltuiau banii la mesele de joc. Avusese grijă să aranjeze roata ruletelor de așa natură încât bila să se oprească în căsuța unde voia crupierul, ori de câte ori era nevoie. Nu forța lucrurile, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nou, pe "marele necunoscut", o carte valoroasă, să "lanseze" acea carte și, într-un anume fel, să-și lege numele și activitatea de acel autor și de acea carte; în fond, (și) de aceea e frumoasă lumea literaturii unde, dincolo de rutina istoriei literare și de evoluția oarecum predictibilă a unor structuri și paradigme, apare deodată un autor "anonim" care tulbură o ierarhie de valori. Au fost, în ceea ce mă privește, două evenimente: Marginea Imperiului, în 1981, un roman al lui Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunt luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii vesele” sau „văduvei vesele”. Servilismul lui Buiac, automatismele și rutina subdirectorului, împlinirea caracterelor prin indicațiile scenice demonstrează cunoașterea operei comice a lui Caragiale. Dovadă a cunoașterii spiritului caragialean o consitutie piesa Caragiale în veremea sa, omagiu adus de Camil Petrescu înaintașului. B. Elvin e de părere că autorul lui Mitică
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
degete nervoase biletele de examen. Eu toată tevatura o percep vag de la grupul sanitar, unde mă oprisem să-mi dau doi pumni de apă pe față. Acum știi de ce am ales să plec. Călătoria cu trenul devenise un fel de rutină; cu trenul urban, dar dacă închid ochii picotind, cum fac în fiecare dimineață pe traseul Unirii-Eroilor, pot să-mi imaginez situația de acum. În metrou mă trezesc încercându-mi aptitudinile de detectiv-urmăritor pe o fată frumoasă, după toate semnele elevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei creolă trăsăturile aspre, nasul ascuțit, ochii mici numai pupile și mai ales faciesul pe care tunsoarea părului roșu îl face pătrățos. Pe urmă, pe măsură ce primăvara ne ia mințile, mă invadau stări de care mă credeam secătuit în anii de rutină serviciu-acasă. Stări neortodoxe, de mărturisit doar într-un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea clădită de Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o găsisem pe S. în stația autobuzului, încercând cu cazne să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fiu timid, dar niciunul nu mă învăța cum să mă schimb. Poate mă obișnuisem să-mi petrec timpul în umbra altora, poate că mi-era destul de comod să mă știu neînsemnat pentru ceilalți din jur, dar în acea zi toată rutina îmi crea suferință. Trebuia să mă schimb, voiam să aflu cine sunt, cum sunt perceput de ceilalți din jur și dacă am dreptul la propria mea poveste de iubire. Țineam ochii strânși și totuși lumina se colora văzului meu așa cum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
capcană fără scăpare. Era convinsă că nu va putea să-i refuze oferta fiindcă nu era omul care să dea cu piciorul la vreo ocazie. Poate că încă o iubea pe Creața, dar uitase de mult cum să-i arate. Rutina se așternuse peste dragostea lor și acest lucru era acum în avantajul ei. Mâine se va comporta asemeni unei văduve negre care își consumă iubirea devorându-și partenerul. Mâine avea să simtă pe limbă gustul unei răzbunări cam ciudate... mâine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mea, căci mi-o impusesem singură și perfect conștientă de posibilitatea unor urmări nefaste. M-am uitat la picioarele mele subțiri, arătând mult prea fragile și instabile. Era vremea să mă ridic. 5 Zilele treceau ușor și monoton. În această rutină plictisitoare, reușisem să mă detașez de tot ceea ce Însemna persoana lui. Mă axasem pe școală, pe repetiții, pe viitorul meu. Era ceva ce puteam clădi și controla și nu voiam să mai am parte de surprize. Când aveam puțin timp
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
auzea foarte bine, dar nu înțelegea nimic. Oricât de nebunesc și exagerat ar părea, comunicam prin scris. Casa era plină de carnețele ce păstrau urma conversațiilor noastre. Pe atunci, abia scrijeleam propoziții scurte, cu litere de tipar, referindu-mă la rutina de zi cu zi: „De ce țipi?“. Sau unele rumegări filosofice de genul „De ce m-ai făcut?“. La astfel de întrebări mama se prefăcea că nu-mi înțelege scrisul, ridica din sprâncene și-mi punea deoparte mesajul, cu mult tact și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dat niciodată seama de cât rău îmi provoacă mie serviciul meu. Și totuși, încă nu îmi pot închipui cum de am putut lucra tot timpul acolo, timp în care am dus o viață cu totul sterpă, fără ca lupta înflăcărată cu rutina și cu stagnarea să nu răbufnească-n mine. Ce prostie din partea mea, parcă n-am fost eu! Ah, ba da, eu am fost, doar că am fost oarbă - păcat! -, însă cred că oricine altcineva, în fața temniței crunte a unui astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ah, ba da, eu am fost, doar că am fost oarbă - păcat! -, însă cred că oricine altcineva, în fața temniței crunte a unui astfel de loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că n-are de gând să te cruțe vreun dram, cel puțin așa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a unui astfel de loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că n-are de gând să te cruțe vreun dram, cel puțin așa o percep eu. Ea este călăul tău, tu îi ești victima. De câte ori, oare, o astfel de victimă s-a găsit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă lămuresc ce traseu de zbor vom urma. În jur, pasagerii citesc, moțăie sau discută... Pentru noi românii, un drum la Paris e un eveniment. Distanța dintre Boston și Chicago e mai mare. Totul arată, însă, ca un zbor de rutină. Ca într-o cursă București-Cluj. Americanii au altă percepție a distanțelor. Nu au "complexul spațiului", ca noi. Vecina mea își face cruce și când roțile avionului ating pista. Am ajuns la Newark. La ieșirea din coridorul-burduf, mă așteaptă o funcționară
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Părea că nu era loc de formalități. Ofițerul de la admiteri îi lăsa pe voluntari să treacă; după care grăsanul îi conducea în această cameră și-i expedia la destinație. În rest, nimic nou. Ofițerii și echipajul își duceau existența de rutină, fără să se întrebe de ce nava lor rămânea la Yalerta. Cum era trecut de miezul nopții, dormeau poate acum. Gosseyn se simți stimulat de acest simplu gând. Se întoarse la ușă. Culoarul era tot pustiu. În urma lui, Leej spuse: - Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Veni la Gosseyn în momentul în care Leej se ridica. Spuse: - Un subaltern al comandantului portului va urca la bord peste aproximativ o jumătate de oră. Între timp am dat ordin să se transporte la bord echipamentul necesar. Ca simplă rutină. Gosseyn încuviință, dar, observându-l pe ofițer, rămase îngândurat. Nu-l preocupa căpitanul Free, sau posibila lui împotrivire. Cu Leej lucrând în tandem pentru eliminarea oricărei primejdii, înainte de a avea loc, nu mai era nevoie să se gândească la riscurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
constipate și burgheze. Numai că Dan și Carol nu știau toate lucrurile acestea. În schimb, în clipa în care Dave 2 intrase în casa din Melrose Mansions, amândoi fuseseră frapați de vitalitatea și adaptabilitatea lui, de felul în care distrugea rutina vieților lor, pe care o credeau mai rezistentă decât o anvelopă de camion. „Bing-bong“, se auzi soneria la ora șapte; Dave intrase în vestibul și stătea cu mâinile în șold; gura îi era întredeschisă, iar claia de păr sârmos, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și peste imaginile naive din Biblie, lipite cu bandă adezivă roșie și aurie. Băutul nessului și fumatul a multe, multe țigări, activitatea grupului, preocuparea pentru finanțare, rândul la cafea și comercializarea literaturii de propagandă - toate acestea erau elemente liniștitoare, de rutină, care o atrăgeau pe Carol. În plus, simțea și eliberarea care decurgea din împărtășirea celor mai tainice dureri, temeri și dorințe în fața unei săli pline de oameni străini, deși în cazul ei beneficiul terapeutic era limitat de o stranie capacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
silueta zveltă - asta ca să mă exprim ceremonios -, iar ea se întorsese la el și îi strigase „Băga-te-aș undeva!“, după care se îndepărtase fericită. Dan nu observase schimbarea, poate și pentru că era obișnuit s-o vadă zi de zi. Rutina anulează capacitatea de reflecție, iar Dan era prototipul omului scufundat în rutină - și, oricum, nu fusese niciodată căsătorit cu Carol, ci cu un simulacru al ei, creat de propriile-i proiecții mentale și de indiferența mamei sale. („E doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el și îi strigase „Băga-te-aș undeva!“, după care se îndepărtase fericită. Dan nu observase schimbarea, poate și pentru că era obișnuit s-o vadă zi de zi. Rutina anulează capacitatea de reflecție, iar Dan era prototipul omului scufundat în rutină - și, oricum, nu fusese niciodată căsătorit cu Carol, ci cu un simulacru al ei, creat de propriile-i proiecții mentale și de indiferența mamei sale. („E doar o fetișcană impertinentă, dar, sincer, nu cred că ai șanse să pui mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]