6,994 matches
-
pipa cu ea. Pfuuuf! Fum! Un norișor, cenușă, neant! Continuă să cauți vinovatul, ca să nu rămân doar eu în cazul ăsta. Probabil că în fond era vorba despre răzbunare. Un fel de a-mi spune că nu eram singurul care săpa în pământ cu unghiile și care căuta morți cu care să stea de vorbă. Chiar și în neant simțim nevoia să știm că mai sunt și alții care ne seamănă. XXVII Și iată că ajungem la sfârșit. La sfârșitul poveștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
răspuns deloc la telefon. Un episod onorant din timpul mandatului său a fost candidatura lui Marin D.V. la Primăria Vaslui, sprijinit la fața locului de Primul Ministru Tăriceanu și destui miniștri dar nu și de liberalii locali care m-au săpat bine-bine, deci am avut rezultat slab, foarte slab. Am fost tentat să cred că la 67 de ani sunt tot tânăr, ce-i drept cam de multă vreme tânăr, dar ghemul dușmăniei locale s-a desfășurat cum nu-mi trebuia
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
anarhistă” care trăiește la Boston, înconjurată de ostilitate și admirație. Am re-cunoscut-o în vara lui 1998, când am trăit alături de ea momente de o gynergie intelectuală fără egal. A scris șapte cărți. Toate cât se poate de ginomorfice. A scris săpând în rădăcinile teologice, filosofice și antropologice ale patriarhatului. Căutând o Welthanschaung în care să se regăsească și „morphe” femeiască. Da, ea mi-a influențat parcursul intelectual așa cum o fac toți cei care suferă de hybrisul marilor maeștri sau al marilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Acesta e primul lucru pe care mi-l amintesc din copilărie, primele cuvinte. A început apoi o perioadă înspăimântătoare. Tata a fost dus la muncă forțată de către trupele lui Horthy, deoarece zona respectivă din Ardeal fusese cedată Ungariei. Era la săpat tranșee, undeva, la vreo 15 kilometri de sat. Mai țin minte când l-am văzut pe tata în jug, la propriu. Țăranii erau cu spinările goale și plini de sânge. Au arat pământul cu țăranii în jug. Voiau să intimideze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de pildă, acel Rusu de care am mai vorbit, care înspăimântase zona. Mai era unul Aron, care a sfârșit-o ca și cum ar fi fost blestemat. A înnebunit. A ajuns să creadă că la el în pivniță s-ar găsi aur. Săpa în neștire, iar ziua stătea pe pragul casei și, când treceau pe lângă el mașinile cu navetiști, care plecaseră de frica lui din sat, muncitorii îl scuipau de îl umpleau de sus până jos. Un vecin de-al meu, care mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
locotenente. Trecerea era blocată de o baricadă improvizată, compusă din plăci de oțel și țevi asamblate prin suduri, panouri de uși, dale din plafon și planșeu confecționate din materiale compozite. Obstacolul ridicat în grabă era străbătut de găuri și dâre săpate de acid. Metalul fusese îndoit și smuls cu o forță terifiantă. În dreapta lui Frost, bariera fusese deschisă ca o cutie de conservă. Se strecurară unul câte unul prin pasajul îngust. Fascicolele lămpilor măturau o nouă scenă a devastării. ― Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de parcă acum o vedea pentru prima oară. Femeia fu cuprinsă de o bucurie nestăpânită. ― Nu-mi vine să cred că aici se găsește, o fetiță, declară înainte de a examina cârpa. Stratul de praf este atât de gros că am putea săpa șanțuri în el. (Se apropie pentru a studia fața emaciată.) Ba da, este chiar o fetiță. Și este frumoasă. Ripley se întoarse pentru a fi sigură că nimeni nu era pe punctul de a se năpusti înăuntru. Sosirea unui nepoftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
căror diametru varia între cincizeci centimetri și peste zece metri, erau legate prin fire de păianjen care păreau fragile, dar în fapt se dovedeau mai rezistente decât cablurile de oțel. În acest labirint intrau tunele adânci, iar în podea erau săpate puțuri. Materialele adăugate se contopeau atât de precis în structurile anterioare încât era greu de stabilit unde anume se termina lucrarea omenească și unde începea materia aceasta total diferită. Din loc în loc, elementele noi imitau aproape perfect elementele stației, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
două ecrane. O lumină albă indica locurile în care trasoarele aprinseseră niște materiale inflamabile. Podelele erau presărate cu cadavre calcinate și răsucite în poziții grotești: un osuar biomecanic. Mai multe corpuri se prăbușiră și dispărură: acidul scurt din rănile lor săpase o gaură mare în sol. Nimic nu țâșni din lințoliul de fum pentru a smulge armele de pe afeturile lor. Detectorul de mișcare rămase mut. ― Ce dracu' se-ntâmplă? (Hudson modifică reglajele aparatelor lui, descumpănit.) Dar te se-ntâmplă, unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cauzele respective au fost justificate legal prin aceea că acțiunile și manifestările de propagandă nu erau de natură să pună în pericol orânduirea socialistă sau securitatea statului. Firește că, atunci, mai nimeni nu-și putea imagina că, încet-încet, activitățile respective săpau eficient la temelia...orânduirii socialiste! Mai mult, în a doua parte a anilor ’70, Ceaușescu a ajuns la concluzia că societatea socialistă „multilateral dezvoltată” era atât de puternică, încât asemenea acțiuni și manifestări de propagandă nu o mai pot pune
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
de importanță, dar care m-a ajutat nesperat în „cercetarea” ulterioară a suspectului. Astfel, am mai aflat că acesta avea o preocupare-pasiune care îi ocupa mai tot timpul și îi confirma boala de care suferea: cu eforturi greu de imaginat, săpase în curtea casei o groapă enormă, mai exact, un gen de puț cilindric, având diametrul de vreo opt metri și adâncimea de peste zece, armat cu diverse bucăți de lemn, pentru a nu se surpa. Apoi, la acea adâncime, începuse să
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
în curtea casei o groapă enormă, mai exact, un gen de puț cilindric, având diametrul de vreo opt metri și adâncimea de peste zece, armat cu diverse bucăți de lemn, pentru a nu se surpa. Apoi, la acea adâncime, începuse să sape un tunel orizontal, fiind convins că va găsi acolo, în adâncuri, cum iar fi spus cosmica forță ce îl călăuzea, o luminiță cu puteri miraculoase. Dar să revenim la cercetări. În pofida circumstanțelor expuse mai sus, s-a reușit obținerea a
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Tâncăbești - completă spătarul. — ... așa, și la Tâncăbești... tu, zic, tu, oșteanul viteaz, verde la bătrânețe, roșu în tinerețe, te pierzi cu firea în fața unei... mă rog... zi-i cum vrei... — Așa e - suspină spătarul. Simt ispita în pieptul meu cum sapă... Femeia, spătare - spuse Barzovie-Vodă sculându-se cu plapuma în capul oaselor - este acel lucru minunat lăsat de Domnul pe pământ pentru a scăpa raiul de-o pacoste, cum au zis proorocii, care nu erau chiar așa cum îi considerăm noi astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
copiii, cu diferența că finalitatea fiecărui joc trebuia să fie la ea, săparea unei gropi. Cu timpul, gropile ajunseseră un scop în sine și căruțele care intrau sau ieșeau din curtea vel-logofătului Samoilă se hurducau prin hârtoapele tot mai numeroase săpate de inventiva copilă, făcându-i pe surugii să suduie în șoaptă. în fața toanelor fetei sale, vel-logofătul rezista cât rezista, apoi, deoarece o iubea nespus și Despina se făcuse și frumoasă, ceda în cele din urmă. Sigur, bunul simț ultragiat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
binișor la cobză, gătind onorabil, ba chiar posedând în micul pavilion de lângă conac o lunetă nemțească prin care, în nopțile senine de vară, cerceta, din păcate, ce fac slugile în odăile lor. Cu timpul, obiceiurile proaste ale Despinei de a săpa gropi în curte și de a lega orătăniile în cupluri dispărură, și adolescenta se îndrepta vioaie spre vârsta întrebărilor pe care i le punea din când în când Samoilă, tatăl: „Despina dragă, comment on dit en français vistiernic?” „Ministre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până seara nu m-am oprit. Când m-am oprit eram frântă; nu-mi ardea de nimic. — Mare e puterea ta, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înalți și foșnitori stăteau bătute-n cuie scânduri pe care erau scrise cu cărbune sau arse cu fierul povețe, îndemnuri, judecăți pentru lucrătorii câmpului: „Spatele plecat biciul nu-l atinge”, „Nu iaste alta mai de folos zăbavă decât munca”, „Unde sapă sapa locul, sare din pământ norocul”, „Eleșteul fără pește e ca mâna voastră fără dește”, „Cine muncește de dimineață se odihnește seara”, „Ocrotiți pădurea, nu vă ascundeți în ea” și altele și altele, vădind o bună cunoaștere a psihologiei rurale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Până aici Occident, de-aici încolo pașalâc - spuse turcul cu mândrie. — Mă scuzați, n-am știut - zise Metodiu. Eu sunt moldovean, și știți, la noi nu... — Moldovean?! - spuse uimit ienicerul. Osman, Selim, Zaiafet, ia veniți bre, încoace! Din niște tranșee săpate la umbra pâlcurilor de salcâmi, răsăriră câteva busturi mahmure de turci. Alături de ele apărură și altele, mai tuciurii, cu inel în ureche și cu viori în mâini. Abia acum își dădu seama Metodiu de ce nu-i zărise pe turci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Alice - nici unul dintre noi nu trebuia să zică mai mult decât atât și era imediat recunoscut. —Sunt Sam. Sam Jones. Îți mai aduci aminte de mine? Tipa care obișnuia să facă bancuri cu blonde până când și-a dat seama că sapă cu limba o cloacă pentru cinism și a văzut greșeala din comportamentul ei. —A, bună, Sam. Ai vorbit cu Alice? Cum altfel puteam să îi spun că vreau să vorbesc cu tine? Prin limbajul semnelor? — Nu e nevoie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Plec de la bancă și rămân cu Dan, a zis Simon. Pare a fi lucrul cel mai înțelept. Încă zăpăcită, am continuat să mă uit prin dosar. Nu ai ajuns la partea cea mai bună încă, a mai spus Simon. Am săpat mai adânc în dosar și, pe ultima pagină, stătea noroiul. Poze de-ale lui Dominic și de-ale Belindei împreună, nu cu foarte multe haine pe ei, întinși pe ceea ce am recunoscut a fi podeaua din dormitorul Belindei, cu masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de el... - ...când părinții tăi sunt semianalfabeți, tu faci șase ani de Normală (atât se făcea atunci) și te-ntorci printre ai tăi și-i Înveți tu, Mucea-al-lui-Cutare, cum să-și facă o casă cu mânurile lui, cum să-și sape fântână, cum să alterneze culturile, cum să-și vindece de boli animalele, plantele, să-i Înveți să se despartă de vite, să le facă grajd, coteț, staul, cocină... Și mai ales când Îi convingi pe țărani, care sunt de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gardul țintirimului, Într-o parte din imaș - dar Îngrădită și partea lor. Din prima zi m-am ascuns, cu băieții, În tufe: ca să vedem. Noi, copiii, n-avem voie - tocmai de aceea ne ducem să ne uităm: Bărbații În vârstă sapă gropile. Dar o iau la goană când se apropie flăcăii cu tărgile. Mama se supără, Îi ceartă, Îi amenință, mai și plânge și așa, plângând-beștelindu-i, Îi scoate de pe unde s-au vârât și-i silește să se apropie; și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În preajma iernii, mama nu mai primește telegrame; nu mai ține-legătură, deci nu se mai duce - la Cernăuți și la Ismail, la Bălți, la Tighina. Târziu, În pragul iernii, mama se Îmbracă În negru. Gata. Nici o nădejde. Moș Iacob cioplește crucea, sapă un mormânt lângă cel al lui frate-meu Petrică. Mergem tot satul la Înmormântare. Popa Dodon, Întors din refugiu și dascălul Grosu cântă frumos și trist. Și gata. Gata, sunt orfănel - cum zice Mătușa Domnica. De-acum pot face orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
avansat: am devenit felcer! Adevărat, examenul l-am trecut În... latină, În prezența unui ofițer de-al lor, care zicea că și el e doctor, turuind: «Radius, cubitus, calcaneu, astragal...» Cât Îmi aduceam și eu aminte de la anatomie... Așa că, În loc să sap, În continuare, la canale, să tai pădure, să descarc armament englezesc, am făcut pe felcerul - și aici, ca și la „bucătărie”, nu eram În medicină, ci pe-lângă: făceam curățenie, măturam, spălam podelele, mă ocupam de oalele de noapte - când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
curții școlii, dar aici să fie omătul de statul meu; de șezut. Dar n-avem. Nu se pot amândouă deodată: ori una, ori alta. Zăpada a scăzut, s-a topit... Chiar pe pântece de m-aș așeza, n-aș putea săpa tunel. Adun, strâng de sub gardul dinspre Moș Iacob, acolo n-a atins-o Încă soarele; o iau, o mut, o clădesc, o bătătoresc, tipăresc, o, cu mâinile: să deie un fason de tunel. Ceva-ceva tot am făcut. Numai că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]