6,281 matches
-
în care nu ai beneficiat de prietenul tău abílio, marinarul portughez cu barbă albă, și nici de corabia lui splendidă, cu pânze late, acostezi cu ușurință pe un mal prietenos, ești întâmpinat de câteva veverițe-călugăr, unele chicotesc, altele se roagă solemn, ele ți-o iau în față, fac tumbe, îți arată pe unde să îți îndrepți pașii pe acest nou meleag. nouă deasupra: te lași condus la singurul edificiu al acestei insulițe, pe care în rest sunt numai flori și plante
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
până plângi, până îmi mai scrii un poem. nouă în primul loc: armonie: se aud strigătele de rut ale vulturilor harpagornis, primăvara, în dimineața roz a lacului tău secret, kanas, lacul paletei dumnezeului adevărat, se aud rugile din bisericuța-mariitale-speranțe, vocile solemne ale veverițelor-călugăr, albinuțele superpolenizatoare, cu inelele aurii și argintii ale trupurilor elastice, lucrează intens, cu gurița înfiptă în pistilul petuniilor tale magice, sandalele tale zburătoare au încălțat picioarele din față ale tigrului alb qilin, tigrul prosperității grădinii tale suspendate, să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
boturile la o parte, tigrul alb qilin, protectorul căminului tău, se dă peste cap de bucurie, furnicuțele albe bat tropa-tropa pe pământ, vulturii harpagornis fac loopinguri pe cer, broscuțele țestoase de galapagos dansează dezbrăcate, unele veverițe-călugăr chicotesc, altele se roagă solemn, taurii născuți din dude-de-aur mugesc din rărunchi, petuniile magice au întors toate clopotele către tine, desaga-fără-fund a prințișorului vieții tale stă agățată-n pridvor. paradis paradis sau măcar cer, măcar vedere spre cer, măcar aceste trei litere c e r
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
N-a renunțat nici la o părticică din dreptul ei, dar n-a luat o poză prea impertinentă, ca și cum nu s-ar mai teme de dojană. Fața ei era sfioasă, așa cum se cade să fie la o ocazie atât de solemnă. Boierul Barbu Pandele, dimpotrivă, a iubit cu furie viața. N-a făcut teorii, dar a sorbit din ea cum sorbi apa proaspătă după o zi de muncă pe căldură, cu violență și cu zgomot. Copil, slugile se îndoiau de pe atunci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sperând să mai întîrzie astfel despărțirea, îl ținea de mână și-l ruga cu vorbe multe să mai rămâie. Ceasornicul de la biserica târgului îi veni lui în ajutor, cu bătăi tari, care cădeau dureroase pe capul fetei. El spuse ceva solemn, cu un deget în sus, desigur: "Vezi că am avut dreptate!" Și apoi o trase la el, prefăcîn-du-se că se joacă, de fapt s-o hotărască. O strânse tare, o sărută, pe gură, și fata acceptă cuminte strânsoarea. Apoi se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la despărțire este că nu v-am fost de absolut nici un folos. Nu-i mai rămăsese decât un fir de glas, dar i se desprindea lin de pe buze. Toți cei de față se așezară mai bine, privind tăcuți miracolul acela solemn. Hideyoshi, îndeosebi, își îndreptă spatele, lăsă capul în piept și, cu mâinile împreunate în poală, ascultă mai departe, ca și cum n-ar fi putut îndura să piardă nici un cuvânt. Lampa gata să se stingă se mai învăpăiază cu putere o dată, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ciudat, simțeau chiar și un fel de compasiune pentru ei. După ce trecură de palisadă și de poarta castelului, Kanbei și fiul său ajunseră rapid la poarta principală, unde Goto și trupele sale alese pe sprânceană îi așteptau, cu o indiferență solemnă. „Acum îmi dau seama cum a fost apărat castelul de acești oameni,“ își spuse Kanbei, în timp ce se apropia de poartă. „Castelul nu va cădea, chiar dacă nu mai există mâncare. Vor rezista, cu orice preț.“ Observa că oamenilor nu le pierise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
privi clasa, gândindu-se ce școală ciudată era. Pupitrele și băncile din sală erau de model străin, iar pe fiecare pupitru era pus câte un manual. Așa cum era de așteptat, elevii erau fii de seniori și vasali provinciali. Se înclinară solemn în fața lui Nobunaga. Copiii aveau între zece și cincisprezece ani. Cu toții făceau parte din familii nobile și întreaga scenă, pătrunsă de exotismul culturii europene, era ca o grădină de flori cu care nu putea rivaliza nici o școală din vreun templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stingherire, oamenii înnegriți înaintau ca un val. Totuși, nu-și pierduseră curajul prefăcut și cotinuau să glumească și să se grozăvească. Dintr-o dată, mulțimea tăcu, când Hideyoshi se apropie de scaunul pus lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un pas mai înapoi, pajii și vasalii. Războinicul-demon, Kuroda Kanbei, care era ținta răutăților ei zilnice, se oprise mai la o parte, rezemat în toiag. Li se adresă din înălțimea stăvilarului: — Astăzi, Seniorul Hideyoshi dorește să-i spuneți ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acolo, la casa țărănească goală, unde avusese loc întâlnirea dinainte. Așezându-se drept în fața lui Ekei, Hikoemon spuse cu adâncă simțire: — Dacă stai să te gândești, noi doi trebuie să fim uniți printr-o karma comună. Ekei dădu din cap, solemn. Cei doi își amintiră în tăcere întâlnirea lor din Hachisuka, cu vreo douăzeci de ani în urmă, când Hikoemon încă mai era căpetenia unei bande de ronini și purta numele Koroku. În timpul șederii sale la conacul lui Hikoemon, Ekei auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
surâdeau vag, în timp ce alții vărsau, în tăcere, lacrimi. Numai Katsuie privea peste sala uriașă cu o mutră posomorâtă. Părea că tare ar mai fi vrut să bombăne ceva despre un „deranj“. Aflându-se în fruntea întrunirii și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința, luând, cel dintâi, cuvântul. Acum, însă, tuturor le zburase atenția în altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui. Părea aproape insuportabil de deznădăjduit pentru eforturile sale irosite în zadar. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de tămâie, Katsuie rămase mult timp cufundat în rugăciune, tăcut, cu palmele lipite solemn una de alta. Apoi, retrăgându-se cam șapte pași, își îndreptă spatele și se întoarse spre Samboshi. Întrucât Nobuo și Nobutaka se plecaseră deja cu respect în fața lui Samboshi, Katsuie nu prea putea fi neglijent în această privință. Simțind, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sutre și ale împrăștierii florilor în fața lui Buddha, marii preoții Zen își aduseră omagiile. În final, marele preot Soken recită gatha de despărțire și strigă din răsputeri: — Kwatz! Preț de-o clipă, se lăsă o tăcere desăvârșită. Apoi, în timp ce muzica solemnă se relua, căzură florile de lotus și, unul câte unul, participanții depuseră tămâie la altar. Printre cei îndoliați, însă, cam jumătate din rudele clanului Oda, care ar fi trebuit neapărat să participe, lipseau. Samboshi nu apăruse, și nici Nobutaka, Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vocile lor în apartamentele femeilor, unde spera să uite de grijile nenumărate printre râsetele lor vesele, dar, de fiecare dată când apărea, fetele se întunecau la față și nu mai râdeau, nici nu mai zâmbeau. Până și Doamna Oichi devenea solemnă și tăcută, frumoasă și rece. — Vă rog, intrați, stăpâne, spunea ea, invitându-l să se așeze lângă micul arzător de argint cu dantelărie metalică. Chiar și după căsătorie, continuau să folosească între ei cu formalismele vasalului care se adresează cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a crescut inima numai datorită sosirii voastre aici ca mesageri. Acum, toți acei oameni care ar dori să ne asmuțească unii asupra celorlalți voi fi dezamăgiți. Dar n-ați dori, vă rog, să luați penelul și să semnați un angajament solemn, numai pentru a astupa gura acelor oameni? îl îmbie Kanamori. Asta era. Acesta era lucrul care devenise, dintr-o dată, esențial pentru emisari, în acea dimineață. Convorbirile de pace decurseseră prea lin, iar cei doi nu aveau liniște numai cu vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oboseala unei campanii îndelungate. În zorii acelei zile, Shogen măturase pământul umed de rouă și pusese cărbunii în vatră. Curând, sosiră Ogane și Kinoshita. Amândoi erau vasali ai lui Shibata Katsutoyo. Shogen le acordase încrederea lui și depuseseră un jurământ solemn de a acționa împreună cu el. — Hayato întârzie, nu-i așa? comentă Ogane. Undeva, cântă un cocoș. Cei doi invitați păreau neliniștiți. Shogen, însă, se comporta așa cum se cuvenea din partea unei gazde, rămânând perfect calm. — Va fi aici destul de curând, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
n-ar fi trebuit să poată dormi: ce semănase, aceea culegea - favoritismele sale față de Genba ascunseseră otrava iubirii oarbe. Făcuse o gravă greșeală, lăsându-se mânat de emoții în a confunda legătura de sânge dintre unchi și nepot cu relațiile solemne ale comandantului cu subordonatul său. Acum, Katsuie înțelegea perfect. Tot Genba fusese și cauza revoltei fiului său vitreg, Katsutoyo, la Nagahama. Și auzise despre comportamentul neplăcut de trufaș al lui Genba față de Maeda Inuchiyo și nimeni altul, pe câmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
douăzeci și una din Luna a Cincea. Cel mai vârstnic general al lui Ieyasu, Ishikawa Kazumasa, îl vizită pe Hideyoshi la Castelul Takaradera. — Am venit să vă transmit felicitările Seniorului Ieyasu. Marea dumneavoastră victorie a adus pacea în țară. Cu aceste cuvinte solemne, Kazumasa îi dărui lui Hideyoshi o cutie antică prețioasă pentru ceai, numită Hatsuhana. Hideyoshi devenise un fidel al ceremoniei ceaiului și fu încântat să primească prețiosul cadou. Dar la fel de clar era că și mai multă satisfacție îi dăruia faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jos al etajerei cu cărți și o punea pe masă... Parcă-l vede și-acum ascunzând câte un pion în fiecare mână, unul alb, celălalt negru gesturi devenite deja de multă vreme familiare. Întinde spre Lucian, cu figura lui prefăcut solemnă, brațele cu mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele tatălui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
armată! În nouă sute șaișpe, până în nouă sute optișpe, cât a durat războiul, și în toți anii de mai târziu în armată nu-ți slujeai decât țara și neamul. Atât! Și regele! completă oarecum ironic domnul Stancu. Dar domnul Racolțea, grav și solemn, rămăsese cu gândul dus la anii trecuți când se acoperise de glorie pe câmpul de luptă. Domnul Prodan nu era decât concentrat, domnule Racolțea... Parcă așa am înțeles că vă cheamă. N-are importanță. Chiar și concentrat! reveni brusc pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fete a intrat dansând și luând armele bucată cu bucată, l-au dus la locul unde se afla agățat scutul; aici, el a întâlnit-o pe zâna castelului. Ea i-a investit cu armele dobândite, după ce depuse mai întâi jurământ solemn de a nu se sluji de nici o altă spadă în afară de Durindana, pe care trebuia s-o smulgă lui Roland și să completeze astfel armele lui Hector. ‘’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ I N V A Z I A F R A N Ț E I
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sunt numărați în ceata sfinților și a cuvioșilor, căci mare le-a fost credința și plină de roade bune viețuirea, pentru care Hristos le-a dat cununa cea neveștejită a slavei Sale în ceruri. O parte dintre ei au trecut solemn în ceata sfinților, alții doar așteaptă smeriți o confirmare din lumea aceasta. Munții și pădurile de prin aceste locuri au fost binecuvântate de nenumărați sihaștri care își trăiau viața în Hristos, în osteneli de post, în ceasuri întregi de rugăciune
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
loc proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei, după ce în ședința Sfântului Sinod din 12 februarie s-a hotărât trecerea acestuia în rândul sfinților. În perioada 28-30 august 2007 au avut loc o serie de evenimente care au marcat proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Varlaam. Astfel marți 28 august 2007 la Centrul Social Cultural Sfântul Paisie de la Mănăstirea Neamț a avut loc colocviul „Sfântul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei - slujitor al credinței și culturii creștine”. Sfântul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei Sfântul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pe care 1-a păstorit cu dragoste și devotament până la sfârșitul vieții. Prezența lui Dumnezeu în mod cât mai real în viața Sfântului a condus la sfințenie, la „odihna” lui Dumnezeu în om și „odihna” omului în Dumnezeu. La slujba solemnă de proclamare a canonizării Mitropolitului Varlaam au participat numeroși ierarhi din țară și străinătate, oficialități centrale și locale, oameni de cultură și alți invitați de seamă. Momentul canonizării a fost marcat și prin editarea unor materiale potrivite acestui prilej (confecționarea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]