7,229 matches
-
prezent. Referitor la acest aspect, există trei concepții opuse: în concepția tradițională, întrebuințarea deicticelor (simultaneitate cu momentul enunțării) ilustrează valoarea fundamentală a prezentului; pentru a justifica existența prezentului narațiunii, se consideră că este vorba despre un prezent transpus, cu valoare stilistică (trăim evenimentele ca și cum ele s-ar derula la prezent); mai recent, alți lingviști consideră că prezentul este atemporal (trimite la prezent, la trecut sau la viitor, în funcție de context) și că nu trimite la momentul enunțării decât dintr-un automatism; între
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
indirect. Ceea ce este total exclus în (a). 5.8. Funcțiile discursului indirect liber După cum s-a putut vedea, discursul indirect liber permite integrarea subiectivității din limbajul personajului în cuvintele citate de-a lungul narațiunii. Unele opere fac din dispozitivul lor stilistic o adevărată urzeală pe care o pun în slujba propriei estetici. Fapt dovedit în Gervaise și Doamna Bovary. În această operă a lui Flaubert, importanța discursului indirect liber a fost constant subliniată de către critici. Bineînțeles, ea s-ar putea explica
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
povestire. "Contaminarea lexicală" este un caz aparte pentru un fenomen mai amplu, pe care stilisticianul Leo Spitzer 205 îl numise Sprachmischung sau Sprachmengung ("amestec de discursuri") și care este cunoscut în stilistică și sub denumirea de "pseudo-obiectivitate" sau de "contaminare stilistică" (D. Cohn). Ea poate viza vocabularul unui personaj din povestire, dar și termeni atribuiți opiniei comune sau unuia dintre subansamblurile sale. Dacă expresia care nu poate fi atribuită naratorului, este pusă în ghilimele sau în italice, nu mai are loc
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o Christine Angot ireală în televiziune, mie ce-mi iese din asta? Nu mai vreau în veci să aud că viața scriitorilor nu e importantă, în orice caz e mai importantă decât cărțile.230 Capitolul 6 CLASIFICARE ȘI NON-CLASIFICARE Analiza stilistică acordă un interes deosebit categoriei adjectivale 231. Mai întâi pentru că un mare număr de adjective, prin semnificația lor, constituie un loc în care subiectivitatea este marcată în mod privilegiat. Apoi pentru că, în limba franceză, plasarea unui adjectiv în fața sau în urma
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o aventură susținută printr-o morală colectivă invocată de un narator stăpân peste întreaga povestire. 6.5. Adjective și determinanți Non-clasificarea nu se referă doar la adjective. Determinanții substantivului sunt și ei implicați într-un fel care interesează direct analiza stilistică. În mod tradițional, se disting substantive "numărabile" (câine, casă...) și "ne-numărabile" (unt, suferință...). A. Culioli a completat această opoziție distingând trei clase, nu două236: substantivele discrete corespund "numărabilelor": în Am văzut un câine, se distinge doar un exemplar de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ca producătoare de "efect" literar. Prin o zăpadă imaculată ... enunțătorul instituie o relație cu o lume foarte diferită de lumea pe care o implică grupurile nominale de tipul niște zăpadă topită sau zăpada de la munte. 6.6. Pluralul cu valoare stilistică În aceeași ordine de idei, vom semnala existența pluralului cu valoare numită adesea "amplificatoare", căruia i se atribuie, pe bună dreptate, o valoare stilistică. Efectele de sens legate de acest tip de plural sunt variabile; ele depind de substantivul avut
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
grupurile nominale de tipul niște zăpadă topită sau zăpada de la munte. 6.6. Pluralul cu valoare stilistică În aceeași ordine de idei, vom semnala existența pluralului cu valoare numită adesea "amplificatoare", căruia i se atribuie, pe bună dreptate, o valoare stilistică. Efectele de sens legate de acest tip de plural sunt variabile; ele depind de substantivul avut în vedere (nisipurile, zăpezile, ploile, apele...), de determinantul și de complementele sale, de întregul enunț, chiar de fragmentul în care apare. De pildă, pentru
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un rol comparabil cu cel al nimfelor sau cu al fațadei catedralei din Rouen la Monet: pictorul nu urmărește să reprezinte nimfele sau catedralele, ci să capteze un obiect care să elibereze o impresie rară atunci când întâlnește lumina. Dincolo de incidența stilistică imediată pe care o au aceste fapte de limbă, am fi îndreptățiți să ne punem întrebări despre relația, oarecum paradoxală la o prima abordare, care unește romanul naturalist cu procedeele caracteristice "scriiturii de artă" specifice sfârșitului de secol XIX. De ce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
XIX. De ce literatura trebuie să-și arate artificiul cu forță tocmai atunci când pretinde că reflectă fidel realitatea? 6.8. Locul adjectivului În mod tradițional, problemele semantice pe care locul adjectivului le pune sunt tratate prin trimiteri la fapte de ordin stilistic. De fapt, literatura are acest privilegiu lingvistic. În cele ce urmează, ne vom limita la fenomene care privesc direct literatura, lăsând deoparte mai ales adjectivele antepuse cu valoare intensivă (adevărat, mare, perfect...) și opozițiile cu omonime de tipul veche casă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
victorie răsunătoare mai degrabă decât o răsunătoare victorie. Dar nevoia de emfază poate oricând să anuleze tendințele prozodiei franceze. În plus, dacă adjectivul însoțește un atribut, va fi neapărat postpus: un băiat simpatic tuturor vs *un simpatic tuturor băiat. Analiza stilistică este interesată și de ante-punerile adjectivelor care clasifică, ele având o puternică incidență semantică. De fapt, aici se încrucișează cu noțiunea tradițională de epitet retoric (numită atât de simplu epitet în tratatele de retorică). Este vorba de acele adjective "pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
scânteiere de fildeș", "nisipurile nesfârșite", "o apă limpede", "un palid spectru"... nu putem decupa obiectele din realitate. Vom remarca subtilitatea legăturii dintre limbajul și discursul literar. Non-clasificarea și structurile care o fac posibilă nu reprezintă în sine fapte de natură stilistică, ci literatura doar le exploatează interstițiile ca să le pună în slujba propriilor interese. "Hazardul" limbii face ca, în domeniul determinării nominale, să fie excluse anumite combinări, anumite "spații" goale sau marginale: pluralul cu un substantiv ne-numărabil, antepunerea unui adjectiv
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dimensiunea configurațională. De altfel, există anumite norme în vigoare, variabile în funcție de genurile de discurs, dar care lasă autorilor o marjă de libertate destul de considerabilă. La fel se întâmplă și cu punctuația. Decupajele pe care le instituie textul au o valoare stilistică importantă, deoarece nu coincid neapărat cu unitățile "naturale" (secvențe, macropro-poziții) și participă la ritmul general al enunțării. În acest context, să comparăm începuturile a două povestiri, una din Mérimée, alta din Léon Bloy, care au cam același decor, o biserică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
centru deictic, 338 citat (discurs ~), 203 citează (discurs care ~), 203 clasificare, 258 co hiponim, 152 co~enunțător, 49 coerență (vs coeziune), 285, 306, 345 compactă (funcționare ~), 267 compusă (formă ~), 105 conceptuală (anaforă ~), 318 configurațională (dimensiune ~), 294 conotație autonimică, 185 contagiere stilistică, 230 contaminare lexicală, 230 contextul producerii, 51, 52 contract narativ, 95 coreferință, 316 cotext (vs context), 58 D dativ etic, 67 deictic, 55 deictic spațial, 57 deictic temporal, 57 demonstrativ, 333, 337 densă (funcționare ~), 266 descriere, 149, 312 descriere definită
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Camus, Străinul, (trad. de Georgeta Horodincă), București, Editura Albatros, 1992, p. 5. 19 Idem. 20 D. Mainguenau, L'énonciation en linguistique française, Paris, Hachette, 1991, p. 78. 21 Cu atît mai mult, cu cît el însuși era preocupat de valorile stilistice ale imperfectului: "Mărturisesc că o anumită folosire a imperfectului de la indicativ a acestui timp crud care ne prezintă viața ca pe ceva efemer și pasiv care, chiar în momentul în care ne prezintă acțiunile, le învăluie în iluzie, le anihilează
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
plan global și la un nivel de adâncime unde nu sunt implicate diferențele specifice prin forța lucrurilor, inerente oricărei înjghebări individuale. Identice sunt sufletul, simțul orientării, discernământul, ritmul vital, tonalitatea fundamentală. (...) Eminescu este așadar o reflectare "globală" a unei matrițe stilistice naționale ..."16. Aprecieri deosebit de importante face Steinhardt în legătură cu Eminescu în Cuvânt înainte la Eminescu abisul ontologic, cartea Svetlanei Paleologu Matta, cuvânt înainte ce va fi publicat și în N. Steinhardt, Lecturi inedite (Dacia, 2000, ediție îngrijită de Ioan Pintea), sub
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
spațiului public și cel adresat Securității este evidentă. Și e de înțeles. Nimeni nu e absurd. George Ardeleanu consideră chiar că "cele câteva note date de informatorul "Marin Oltescu"... sunt, de fapt, niște eseuri care poartă, ce-i drept, amprenta stilistică a semnatarului -, niște fișe de dicționar ce pot apărea și astăzi în orice revistă"9. S-ar putea să fie așa, dar găsești în aceste note și paragrafe pe care nu ți-ai dori să le găsești. Spre exemplu, paragraful
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
după'89 nu se ridică la nivelul acestui volum. R.D.M.: Categoric, ca gen omiletic. Nu, pentru că acolo este o franchețe, o conștientizare și o problematizare pe care cu greu le mai putem găsi altundeva (poate doar, într-un alt registru stilistic, la părintele Galeriu). Dintre toate genurile teologice genul omiletic e cel mai vitregit. Suntem obișnuiți cu predici șablon, cu lucruri cuminți, banale, plate; suntem foarte prudenți în această privință. Or, părintelui Nicoale, prudența nu îi era caracteristică. Avea îndrăzneala de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Paul Evdokimov și Olivier Clément, dar cred că nu este departe, într-o anumită privință (mă refer la nivelul erudiției și al pasiunii pentru metaforă) nici de André Scrima. Mi-e foarte greu să-l încadrez cu exactitate. Teologic și stilistic, acești doi teologi francezi pe care i-am pomenit mi se par cei mai apropiați de Steinhardt. În spațiul românesc, cred că se poate risca o proximitate cu Nichifor Crainic, care de asemenea a fost un om al condeiului, dăruit
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
1829, Zoe se prezintă, în linii generale, ca o proză debitoare romantismului minor, plină de efecte melodramatice. Dar O alergare de cai? Scrisă cu șapte ani mai târziu, nuvela urmărește alternativ două acțiuni, în cadrul a două registre afective, cu accente stilistice adecvate fiecăruia. Dragostea dintre Olga și Ipolit ne păstrează în lumea pasiunilor funeste și a sancțiunilor dictate de providență. Cealaltă acțiune, în care naratorul se autoimplică (iubirea lui pentru frumoasa doamnă B.), virează clar spre parodie. Aflat pentru un timp
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
s-au asociat în scrierea acestei nuvele. Dar rolul de a închega ansamblul și de a-i conferi un sens revine, fără dubii, celui din urmă. Ceea ce ne parvine astăzi, la analiza cu lupa a textelor, sub forma acestor clivaje stilistice nu poate fi pus numai pe seama evoluției autorilor, a sporului lor de experiență, a depășirii stângăciilor juvenile. Este aici, mai presus de toate, reflexul unor ambiguități în relația dintre creatori și public, al oscilării celor dintâi între mai multe coduri
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de scriitor în presa vremii. Călinescu a fost, în mod evident, de partea noii puteri politice. Ceea ce nu înseamnă că el s-a transformat într-un propagandist de duzină. Dimpotrivă, a practicat mereu o echilibristică, încercând să își păstreze identitatea stilistică, de viziune în literatura propriu-zisă. A fost Călinescu un privilegiat al regimului comunist?, se întreabă autorul. Răspunsul este negativ, de vreme ce marelui critic i s-au acordat "privilegii" decorative, dar a fost eliminat de la catedra universitară și i s-au cenzurat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
specific. Scos din peisajul politic, poemul poate părea banal, palid. Reamplasat în climatul său real și analizat ca reacție la cutumele propagandistice ale vremii, poemul devine un prilej de a observa cum se putea deconstrui poetic o grilă ideologică și stilistică. Sau, cum conchide idealist criticul, el însuși un foarte bun poet din școala lui Mircea Ivănescu, o ocazie de a vedea pe viu "că, în relația dintre putere și poezie, puterea reală e de fapt a poeziei". În Arhitecții utopiei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
reacțiile sale sobre de la precedentele întâlniri cu Ceaușescu o prevesteau, Jebeleanu a vorbit despre existența treptelor în educația estetică. Trezit din coșmarul proletcultismului stalinist, Jebeleanu refuza necesitatea unei literaturi realist socialiste accesibilă oricui, construită în tușe groase și cu mijloace stilistice primitive. Mai mult, el și-a exprimat îndoiala cu privire la voluntarismul secretarului general în materie de transformări culturale: "Educarea poporului, arăta poetul, nu se face prin decrete, ci prin conlucrarea oamenilor de specialitate cu oamenii de la conducerea statului"63. Jebeleanu nu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a criticat pe cei care introduc trepte în dezvoltarea cunoașterii, reanimând astfel viziunea elitistă asupra lumii 67. Literatura, spunea el, trebuie să fie realist-socialistă pentru că este o componentă importantă a conștiinței socialiste.68 Ceea ce lăsa neatinsă noua politică era libertatea stilistică de a reda mesajul ideologic unic: " Nu trebuie să scriem unitar, arăta Ceaușescu. Nici nu se poate..., dar a înțelege problemele unitar, aceasta este o necesitate, tovarăși"69. Din punctul de vedere al încărcăturii conceptuale, discursul lui Ceaușescu nu a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
alcătuind, împreună cu Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, un prețios document - social, psihologic și literar deopotrivă. În fapt, notațiile de jurnal și scrisorile lui Ion D. Sîrbu relevă două ipostaze distincte ale autorului, aflate însă într-o organică interdependență. Vioiciunea, exuberanța stilistică, jovialitatea feroce a epistolierului lasă loc, în paginile jurnalului, meditației grave, patetice, impresia de obiectivitate fiind aici potențată de un pesimism lucid, justificat de întunecatele vremuri. Într-adevăr, corespondența lui Sîrbu se naște din nevoia firească de comunicare și afecțiune
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]