7,161 matches
-
bătrânu șî șarpele, când a șuierat o dată, i-a dat bătrânu o palmă după ceafă la mă-sa șî l-a făcut mai mândru șî mai frumos pă cioban”(Valea Mănăstirii - Argeș). Ipostaza teriomorfă a monstrului înghițitor conține și simbolistica strămoșilor care asistă la inițierea neofitului și de aici rezultă funcția de călăuză psihopompă a șarpelui. „A intrat în gură. ’Ce: - Stai acolo pă măsălele mele, ’ice, fără teamă, că n-am nimic, ’ice, cu tine! (...) Șî s-a băgat în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Din perspectiva simbiozei omcopac, „trunchii vecinici” eminescieni, cu suflete părelnice sub coajă, valorifică aceeași credință arhaică, a retragerii spiritelor tutelare în trupul arborilor seculari. Fecioara care se refugiază în lemn se identifică, așadar, atât cu principiul vegetal, cât și cu strămoșul, ambii constituind depozitare de energii magice, fertile. Omul de lemn în care intră fata popii a cu stem o camuflează integral, existența ei este dovedită uzând același registru specific spiritelor, pe care l-am văzut în basmul Florea. Ca și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înzestrează discipolul cu un obiect năzdrăvan, al cărui rol va deveni fundamental pentru înfrângerea răului. Puterea magică a lupului în mentalul nordic și elen pare să motiveze aici ipostaza dascălului inițiatic, el e „un simbol al luminii, solar, erou războinic, strămoș mitic”. Rolul de călăuză întregește spectrul inițiatic al lupului. Într-un basm din Izvoare, Soroca, apariția lui este proprie celui de-al treilea drum întâlnit la răscruce. Peste tot unde apar trei direcții de continuare a traseului, numai cel din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apucarea coarnelor reprezintă un gest viril, de luare în posesie, ce invocă soarele să răsară deasupra apelor cosmogonice. Supunerea cornutei este precedată de imersiunea parțială a flăcăului, jumătatea înghițită de monstrul figurat de ape amintind de intrarea lui Mistricean în strămoșul ofidian. În basme, șarpele își păstrează funcția inițiatoare, rolul psihopomp și tiparul înghițirii fiind însumate acesteia: „Ș-a zburat cu el șî l-a dus peste nouă mări, peste nouă țări, peste nouă ape curgătoare. Șî l-a lăsat în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unirea celor două naturi, cabalină și umană, poate fi anulat răul. Calitatea psihopompă a calului se datorează în special provenienței sale sepulcrale. V. I. Propp a analizat motivul calului dăruit de tatăl mort, pentru care a găsit o „justificare istorică: strămoșii erau socotiți puternici pentru că se aflau în lumea de dincolo, izvorul tuturor lucrurilor din astă lume”. Credința universală, ce dă calului aura moștenirii paterne, este evidentă într-un basm din Scheiu de Sus, Dâmbovița, în care veghea mezinului la mormântul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
finalității fericite. Fecioara nu află în mod direct de ce trebuie să lase pantoful acolo unde s-a agățat inexplicabil, dar știe că gestul ei va declanșa un ansamblu de evenimente iminente. Pragul constituie un spațiu magic, de legătură cu lumea strămoșilor și a spiritelor protectoare, și are rolul de hotar între nivelurile magice. Trecerea pe care o implică inițierea stă sub protecția dublată a pragului de la lăcașul de cult, și tocmai acolo rămâne simbolul marital al Cenușăresei. Mersul pe jumătate desculț
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroului cunoașterea superioară a lumii, aflată acum la dispoziția sa. Învățarea implicită este de fapt orchestrată de spiritele tutelare, căci ființele salvate „nu constituie nimic altceva decât niște animalestrăbuni, animale ce nu pot fi mâncate tocmai datorită faptului că sunt strămoși totemici”. Corbul apare în basm ca ajutor ex machina pentru eroul încleștat în lupta cu zmeul și stinge flacăra care reprezintă forța monstruoasă. Asimilat tenebrelor și contextului mortuar, corbul anulează infernalul prin propria substanță, întoarsă spre puterea regeneratoare a apei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acțiunile neofiților, perfectul compus creează reprezentarea cinematografică a pregătirilor rituale, care au loc în profan. În aceste fragmente densitatea verbelor este maximă. Dinamismul imaginii devine fundamental pentru portretul protagonistului, care are ca sarcină principală să imite și să reitereze faptele strămoșilor întemeietori. Descrierea, ca procedeu artistic ce dă penelul substantivelor și adjectivelor în crearea unei imagini statice, apare preponderent în prezentarea naturii alese a tinerilor. Pasajele acestea sunt însă reduse și se întâlnesc cu predilecție în baladele fantastice, mai rar în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
desăvâr¬șirea procesului ritual, prin prezentarea lui ca un fapt încheiat. În planul mitic, prezentul marchează intrarea sub semnul sacralității, a cărei dimensiune se revarsă peste existențele actuale. În comparație cu prezentul indicativ, imperfectul implică o coborîre în timp, actele eroice ale strămoșilor sunt reluate de neofitul întors pe axa temporală. Cele două mișcări ale energiilor, dinspre sacru și dinspre profan, dezvăluie raportul de lumi comunicante, stabilit de limbajul poetic într-un timp magic aferent. O valoare diferită de imperfectul durativ au verbele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitului este imagi¬nea trupului ieșit doar pe jumătate din monstru, Maui condamnând întreaga specie umană la moarte prin eliberarea parțială. Cu această asociere la îndemână, pare îndreptățită interpretarea baladei lui Mistricean ca scenariu inițiatic de identificare a eroului cu strămoșul arhetipal, de la care este preluată cunoașterea. Șarpele acționează ca un demon al inițierii ce torturează neofitul și îi provoacă disoluția fizică și moartea necesară trecerii în noul stadiu. Călătoria inițiatică, topos universal al căutării, este însoțită într-un basm din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reperabile în cultura populară românească se ridică deasupra procesiunilor sângeroase din alte civilizații prin condensarea metaforică a imaginilor. Această evoluție spirituală a fost susținută mai ales de sentimentul cosmic al românului care și-a comparat întotdeauna existența cu cea a strămoșilor, a zeilor și a astrelor antropomorfizate. Nimic violent în accederea către un alt nivel existen¬țial nu i-a marcat ființa, și de aici vine frumusețea simplă și „plină de înțelesuri” a subtilelor implicații inițiatice din viața flăcăilor și a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
abordat, bibliografia să fie consultată temeinic de elevi, caracterul interactiv al desfășurării activității și, nu în ultimul rând, pregătirea temeinică a conducătorului. În ceea ce mă privește, eu am condus de-a lungul anilor un cerc de istorie, „Să ne cunoaștem strămoșii” și, mai recent, un Cerc de cultură istorică în cadrul experimentului UNESCO „Educația pentru pace prin cultură”. Dezbaterile din ședințele de cerc au fost adeseori urmate de activități practice la Muzeul de Istorie a Moldovei, de excursii pentru vizitarea monumentelor istorice
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
ale soarelui își serbează învierea, astfel și frații noștri din Basarabia, cu prezența lor la Congresul bucovinean, ne vestesc că sub razele strălucitoare ale Coroanei Române se va deștepta tot românul la o viață națională fericită. Iubiților frați Basarabeni, sângele strămoșilor noștri, vărsat împreună pe plaiurile Moldovei, s-a amestecat și închegat astfel, ca toată cruzimea și viclenia dușmanilor noștri n-a izbutit să desfacă această sfântă legătură. Din adâncul inimilor noastre vă zicem bine ați venit pe acest vechiu pământ
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cel Mare de la Mănăstirea Neamțului și evangheliile slavonești ferecate în aur și-n argint, din veacul XV și XVI; pierdute odoarele brâncovenești ale Horezului și cele cantacuzinești de la Mănăstirea Dintr-un Lemn; pierdute toate urmele pietății bătrânilor voievozi și ale strămoșilor noștri, care-și însemnau și în acest chip trecerea lor prin viață și care s-au păstrat sute de ani prin sfintele lăcașuri, ca niște moaște scumpe din trecutul zbuciumat al poporului românesc. Acum, totul s-a irosit. Durerea noastră
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
D. Pătrășcanu mai citează chivotele și epitrachilul de la Bistrița, darurile lui Vasile Lupu și ale soției sale, Tudosca, de la biserica Trei Ierarhi din Iași; minunata Evanghelie scrisă de Isidor din Bădăuți. S-au irosit urmele pietății bătrânilor voievozi și a strămoșilor noștri, păstrate - din timpul veacurilor - ca niște moaște scumpe din trecutul zbuciumat al poporului nostru. Un erou ! „Pe când generalul Polivanov, ministru de Război al Rusiei țariste, scria la 7 noiembrie 1916 raportul secret - divulgat de Soviete - prin care sfătuia încorporarea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în subconștientul său pentru a scoate la suprafață adevăruri pe care rațiunea nu le poate descoperi. El sondează atât în propriul său subconștient, cât și în ceea ce numim subconștientul colectiv. Sunt experiențe și imagini pe care le moștenim din moși strămoși, pe cale genetică. Ei, bine, poetul posedă tocmai acest har de a comunica pe calea intuiției cu trecutul înmagazinat înlăuntrul său, cât și cu viitorul, care i se relevă sub formă de formule, imagini și metafore. Numai că această cufundare înlăuntrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fi scriitor minoritar înseamnă a scrie în limba minorității din care faci parte. Ori eu am scris doar în limba română. Desigur, n-am ascuns niciodată faptul că provin dintr-o familie de ruși de rit vechi ai căror strămoși au venit pe teritoriul României în urmă cu 300 de ani, după o cruntă prigoană religioasă. Credința le-a dat tăria de a-și părăsi locurile natale, de a pribegi și de a-și întemeia așezări în care să-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dintr-o sorbire" e mai curat decât Bahluiul simiradinizat dintr-o ochire? Gândirostiviețuiesc sub ius valachicum, atât de pastoral: azi în Iași, mâine-n Focșani, poimâine la Strasbourg și răspoimâine în urbea Bahluviașiotă, că nu degeaba mi-or fost rudele, strămoșii, vecinii ori nănașii... oieri, păcurari, ași ai navetizărilor, cuintesențiale, între munte și câmpie, adicătelea, mai precis, între pleonasm șesuri întinse, plate și oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
judicios diseminați prin ea și se bucură de o mediatizare corespunzătoare. Știa ea ce știa Betrana hahaleră Staliniană când opera cu simbolicul număr 20, jumătatea anilor de rătăcire în Pustiul Sinaitic indicând. Mai adaugă 100 și obții vârsta biblicului său Strămoș Abraham, iar de scazi 7, pitagoreciana cifră, din 2017, data sărbătoririi Veroluției Bolșevicioase, îți iese termenul "a quo" își va cumpăra vecinul meu Mardare bericile în euro. Pe omul românesc, homo valachicus, nu l-a modificat prea mult nici măcar episodul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
început, dragă Adrian, trebuie să-ți spun că ești primul, singurul și ultimul căruia mă dezvălui cu atâtea amănunte despre intimitățile vieții mele. Dacă ar fi o poveste aș începe cu a fost odată în secolul al XII-lea când strămoșii mei au părăsit meleagurile natale din zona Moselei și a Rinului de Mijloc, unde viața lor de hangii și viticultori nu mai garanta supraviețuirea. Astfel au lăsat totul în urmă în speranța unei vieți mai bune la 1500 km în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
strâns legate unele de altele. Probabil că de acolo, din zona respectivă, ne provine numele sau înaintașii mei au dat numele Cincului (în germană "Groß-Schenk" Cincu Mare). Arborele meu genealogic nu precizează acest lucru. Cu siguranță însă este faptul că strămoșii mei au deținut o mare parte din podgoriile Jidveiului, primul atestat fiind Jacobus Schenk care în secolul al XVI-lea a vândut partea lui de vie și s-a mutat la Jibert lângă Rupea pe drumul înspre Făgăraș, unde în afară de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ultimului copil Friedrich Wilhelm Schenk (tatăl meu), s-a mutat cu întreaga familie, 5 fete și un băiat, la Brașov unde a lucrat ca și înaintașii lui ca tâmplar de mobilă în atelierul propriu, fără angajați. În jurul anilor 1880-1890 toți strămoșii mei, cu excepția bunicului, au luat-o iar spre tărâmuri îndepărtate, lăsând în urma lor tot ce-au agonisit. Cei mai mulți au plecat spre America (spre Vest) ajungând în California, Nevada și Arizona, iar altă parte spre Brazilia unde sperau într-o viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Mai mult, dacă Moldova a fost "descălecată" de legendarii Bogdan și Dragoș plus cățeaua Molda, cu ceva secole în urmă, acum e firesc să încercăm și noi o "reîncălecare" a originilor, nu-i așa? Și dacă tot ne-au fost strămoși niște maramureșeni, de ce nu am revendica acum ceva moșteniri, în calitate de urmași? Măcar cât spațiu ocupă horinca dintr-un prun dintre Rona de Jos și Sighet, de exemplu...! Sau cât aerul de sub un vers de Vasile Muste? Sau cât umbra de sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
făcut că nu ne vede nimeni... După o iarnă grea, abia așteptam să evadăm din bârlogurile friguroase din anexa de la Casa "Pogor" și să cântăm, liberi, în parc și pe străzi, refrenul ludic: "E primăvară, iar e primăvară/ Își scot strămoșii degetele-afară...". După două culegeri de versuri, publicate la editurile "Junimea" și "Albatros", înaintasem un mic roman pentru aceeași editură "Junimea" (unică în Moldova de dincoace de Prut). Manuscrisul purta titlul "Mona-Ramona-Simona" și mi-a fost respins. Am dus în loc microromanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gesturile și cuvintele, asemenea respirației, mustind din zăcământul de civilizație al acelei lumi străvechi. D-apoi bineo zis cine-o zis: Omu bun și vremea bună/ De rare ori se adună/ Omu rău și vremea ră/ Tădeauna să-ntâlne... Sau, vorba strămoșului tău, Grigore'a lu' Ionu lu' Dumitru: Binele de mine fuge/ Răul dinapoi m-agiunge/ Fuge bine peste mine/ Răul de mine se ține... Întotdeauna era o vorbă a cuiva, a unui strămoș, a unui consătean, a nu'ș cui, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]