6,018 matches
-
deja în restaurante și la nunți, la fel ca "Fost-am Omu' pădurii" (ar trebui să fiu acum un om bogat, nu-i așa?), nu mi-l dădeau întreg, observam ba că dispărea o strofă, ba alta. Tăiau de obicei strofa cu versurile Avem casă și mașină/ Și doi ari de grădină, pe care cenzorii le percepeau ca fiind critice, sau cel puțin ironice, la adresa sistemului comunist, ce luase oamenilor aproape totul, dar cel mai des îmi tăiau strofa la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de obicei strofa cu versurile Avem casă și mașină/ Și doi ari de grădină, pe care cenzorii le percepeau ca fiind critice, sau cel puțin ironice, la adresa sistemului comunist, ce luase oamenilor aproape totul, dar cel mai des îmi tăiau strofa la care te referi și tu: Lumea asta aiurită/ Stă pe-un tron de dinamită/ Nu se naște un copil/ Făr' o tonă de trotil. Securiștii din TVR au făcut legătura cu faptul că eu lucram pe atunci în Borșa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de la ei, să arunc în aer sistemul comunist, sau cel puțin cântecul era în mințile lor bolnave o dovadă mascată a intenției mele de-a detona clădirea CC al PCR, iar vigilența lor se făcea utilă sistemului comunist eliminând acea strofă din cântecul dat la TVR, pentru a nu sugera și altora periculoasa idee subversivă. Astea le-am aflat mai târziu de la cineva sus-pus, care lucra în televiziune, așa cum am aflat că după ce apăream la TVR cu acel cântec, reduceau porția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
hotărârăm să vie la mine la mânăstire, unde vor primi zahăr de fiecare nouă melodie. Au și venit, dar, sfârșind repertoriul și neavând de unde să-l reînnoiască, crezând că nu voi descoperi frauda, compuseră un nou cântec cu câte o strofă din fiece cântec ce știau. Vorbele se loveau în cap și melodiile împestrițate formau un pot-pourri foarte caraghios. Când au văzut că nu m-au înșelat, s-au rușinat; înfricoșați, au luat-o la fugă de frica bătăii ce-și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Doamnă, nu discut politică aici cu dumneata. Știi că această întrunire este autorizată de Kommandantură excluzând aceste chestiuni. Vom relua convor birea după pacea generală.“( În ediția I, 1937, schimbul de replici e mai scurt: „D-na Darvari, mă apo strofă, atacând pe Brătieni și războiul“, p. 328. ) Răspunsul meu, râsetele doamnelor și aprobarea lor îi măriră violența: „Vasăzică ești mulțumită? Eu mă retrag din această societate. Descurcați-vă singure“. Întorcându-se către cele două tovarășe, le făcu semn s-o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
personificări statice - în care termenul înlocuit este un substantiv sau un adjectiv - citând în acest sens o frumoasă expresie poetică a lui V. Voiculescu „semințiile gândului” (p.278). Sonet Poezie cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri, împărțite în patru strofe: 2 catrene și 2 terțete. Are doar două rime dispuse astfel: în catrene abba și baab, iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
pentru înțelegerea operei integrale, avantajele fiind din acest punct de vedere (date) de însăși natura lor spontană, care le apropie de inconștientul creator" (Preliminarii). Punând la socoteală și faptul că în manuscrisele sortite abandonului, de către poet, se află versuri, chiar strofe, pentru a nu mai vorbi de imagini (ce se dovedesc a fi adevărate "giuvaere"), cu nimic "inferioare splendorii" din forma "șlefuită", "perfectă" a variantei finale. Pledoariile pentru metoda de investigare propusă, mereu punctuale, mereu analitice și demonstrative, constituie substanța exegetică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
accepția mea, cosmicul nu este imaginea divinului /ci Părintele ceresc și Hyperion/"), de la Alain Guillermou ("ceea ce-i părea unui spirit european precum Alain Guillermou ca o discontinuitate de idei, nebuloasă descriere a dezgustului de viață /.../ din unghiul meu de vedere, strofe din versiunea genuină a poemului par enigmatice spiritului european, deși ele sunt expresiv exacte pentru mentalitatea indică"), la Lucia Cifor ("privind semantizarea ideii divinului /.../ Lucia Cifor acceptă cele două lumi semantic-textuale, numite de mine "lumea posibilă" a Luceafărului și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
armoniile noi pe care le aduce sunt sinteze muzicale ale unui fluid poetic pur. Fascinantă este pentru Ion Pillat decantarea formelor "întrebuințate stângaci înaintea lui de alții". De Iancu Văcărescu, bunăoară, unde se regăsește, într-o poezie ca Saturn, ritmul strofei din Luceafărul. Alăturarea unor strofe din poemele celor doi arată, izbitor, o armonie a expresivității pe care, zice Pillat, "zadarnic încerci să-i exlici vraja prin ritm, prin rimă, prin aliterații surprinzătoare", "farmecul poetic (...) scapă ultimei analize, oricât am dori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aduce sunt sinteze muzicale ale unui fluid poetic pur. Fascinantă este pentru Ion Pillat decantarea formelor "întrebuințate stângaci înaintea lui de alții". De Iancu Văcărescu, bunăoară, unde se regăsește, într-o poezie ca Saturn, ritmul strofei din Luceafărul. Alăturarea unor strofe din poemele celor doi arată, izbitor, o armonie a expresivității pe care, zice Pillat, "zadarnic încerci să-i exlici vraja prin ritm, prin rimă, prin aliterații surprinzătoare", "farmecul poetic (...) scapă ultimei analize, oricât am dori-o de pătrunzătoare", fiind rezultatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
formulei internaționale „dada“ fiind un tânăr și exotic colaborator În trecere pe la Noua Revistă Română, al cărei se cretar de redacție eram (1910-1916); el Însuși având un precur sor autohton În poetul Dalocrin de la Steaua Olteniei, din care citez această strofă dadaistă avant la lettre: „ș-apoi târza-mârza / aduce cu mârza / a cucoanei Smara / haida-hara-hara!“ În ciuda alurii mele vestimentare destul de neglijate, ecou Întârziat al boemei noastre În dezmăț dintre 1905 și 1910, am fost totuși printre novatorii norocoși ai modei masculine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de-a rândul, mai târziu, aveau să-l celebreze lăutarii, În mah mureala dinspre ziuă a chefului, pe coarda cea mai gravă a Cântecului lui Victor Ta lianu, cântec de pușcărie, de „pâr naie“, din care mi-amintesc această singură strofă În chip de Testament al lui Maître François Villon (J’ordonne qu’aprșs mon trépas...): Să mor de-o fi să fie În pat la Filantropie șapte doftori să mă ție Să-mi facă autopsie... NOTĂ A TIMPULUI, SPRE REFLECȚIA
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
VII-a își imagina, înainte de culcare, că se săruta ba cu Alina, ba cu Rozalia. Tot atunci, doamna de română i-a dat să învețe „pe de rost“, cum li se spunea elevilor mai grei de cap la poezii, o strofă, în care un rus cu un nume ce te făcea să râzi - Ivan Ivanovici Caraghiozov - susținea că simte în pieptul său „iubire pentru întreaga omenire“. Mama lui Petruș îi zicea mereu: „Dacă mă iubești, fugi și adu o găleată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tot cuprinsul românesc,/ Voioși îți cântă slavă ție,/ Partid al celor ce muncesc!“. Aici rima se împiedica, nu reușeai nici măcar să-ți intri în ritmul bătutului de covoare. Când recitai cu glas tare una după alta cele șase sau șapte strofe, capul îți răsuna ca de hârtoapele dintr-o șosea. Sufeream de o greață a rimelor. Abia mai târziu am citit rimele austere, retractile ale lui Theodor Kramer 1 și Inge Müller2. Simțeam în ele o pulsație stăpânită, vulnerabilă, de parcă felul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
copii, dar în semicerc încremeniseră, cântând, niște soldați. Care mai mult zbierau și lătrau decât cântau. Importanță nu părea să aibă decât intensitatea sonoră și ținuta corporală. Imnul era foarte lung, în ultimii ani i se mai adăugaseră vreo câteva strofe. Ca-n basmul cu vrăjitele cizme-de-șapte-verste, în acea vreme imnul ajunsese deja, cred, la lungimea lui de șapte strofe. După o perioadă mai lungă de șomaj, nu prea eram la curent, iar textul strofelor mai noi nu-l știam defel
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să aibă decât intensitatea sonoră și ținuta corporală. Imnul era foarte lung, în ultimii ani i se mai adăugaseră vreo câteva strofe. Ca-n basmul cu vrăjitele cizme-de-șapte-verste, în acea vreme imnul ajunsese deja, cred, la lungimea lui de șapte strofe. După o perioadă mai lungă de șomaj, nu prea eram la curent, iar textul strofelor mai noi nu-l știam defel. După ultima strofă, copiii au rupt semicercul; agitându-se și zbierând, cei ce mai adineauri stătuseră smirnă s-au
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
i se mai adăugaseră vreo câteva strofe. Ca-n basmul cu vrăjitele cizme-de-șapte-verste, în acea vreme imnul ajunsese deja, cred, la lungimea lui de șapte strofe. După o perioadă mai lungă de șomaj, nu prea eram la curent, iar textul strofelor mai noi nu-l știam defel. După ultima strofă, copiii au rupt semicercul; agitându-se și zbierând, cei ce mai adineauri stătuseră smirnă s-au transformat iarăși într-o hoardă fără astâmpăr. Directoarea a luat de pe etajeră un băț: „Fără
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
basmul cu vrăjitele cizme-de-șapte-verste, în acea vreme imnul ajunsese deja, cred, la lungimea lui de șapte strofe. După o perioadă mai lungă de șomaj, nu prea eram la curent, iar textul strofelor mai noi nu-l știam defel. După ultima strofă, copiii au rupt semicercul; agitându-se și zbierând, cei ce mai adineauri stătuseră smirnă s-au transformat iarăși într-o hoardă fără astâmpăr. Directoarea a luat de pe etajeră un băț: „Fără ăsta nu merge“, m-a încredințat. Apoi mi-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
culesul florilor. Au început să cânte ceva despre iarbă și o pajiște. Prin urmare, totuși un cântec de vară, mi-am zis, chiar dacă împărțirea asta nu par s-o cunoască. Dar iluzia mea n-a durat mult: după o primă strofă despre vară, următoarea o cârmea voios spre cultul Conducătorului mult iubit, căruia un copil îi oferea în dar cea mai frumoasă floare roșie. Iar în a treia strofă, Conducătorul se bucura nespus și le zâmbea tuturor, fiindcă el, Conducătorul, le
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o cunoască. Dar iluzia mea n-a durat mult: după o primă strofă despre vară, următoarea o cârmea voios spre cultul Conducătorului mult iubit, căruia un copil îi oferea în dar cea mai frumoasă floare roșie. Iar în a treia strofă, Conducătorul se bucura nespus și le zâmbea tuturor, fiindcă el, Conducătorul, le purta cea mai mare grijă copiilor din țară. Mintea lor nu percepea nicidecum detaliile particulare ale primei strofe - pajiștea, iarba, culesul florilor. Încă de la primul cuvânt, cântatul lor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dar cea mai frumoasă floare roșie. Iar în a treia strofă, Conducătorul se bucura nespus și le zâmbea tuturor, fiindcă el, Conducătorul, le purta cea mai mare grijă copiilor din țară. Mintea lor nu percepea nicidecum detaliile particulare ale primei strofe - pajiștea, iarba, culesul florilor. Încă de la primul cuvânt, cântatul lor răsuna febril, îi îndemna pe copii la grabă. Cântau tot mai tare, mai lătrat, mai iute cu cât textul se apropia mai mult de momentul când Conducătorului i se dăruia
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lor răsuna febril, îi îndemna pe copii la grabă. Cântau tot mai tare, mai lătrat, mai iute cu cât textul se apropia mai mult de momentul când Conducătorului i se dăruia floarea, iar el zâmbea. Cântecul consuma cu vara o strofă, dar îți interzicea intuirea peisajului dintru început, de unde demara prinzând „viteză“. La fel interzicea și intuirea momentului când Conducătorului îi era dăruită floarea. Căci, deși Ceaușescu lua deseori copii în brațe, aceștia mai întâi fuseseră ținuți în carantină de medici
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a spus: „Tovarășa, trebuie să cântăm tot Imnul“. N-ar mai fi avut nici un rost să-i întreb iarăși dacă vor sau trebuie s-o facă, așa că am spus doar: „Atunci cântați-l pe tot“. Au cântat deci și restul strofelor. Apoi semicercul s-a rupt. Toți, cu excepția unui băiat, s-au reașezat la mesuțele lor. Băiatul însă a venit la mine, m-a privit țintă și m-a întrebat: „Tovarășa, dumneavoastră de ce n-ați cântat? Cealaltă tovarășă cântă totdeauna cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
l-a făcut cu o piesă muzicală foarte cunoscută la vremea aceea și care primise sufragiile tuturor iubitorilor acestui gen. Cu siguranță se va păstra în fonoteca de aur a creațiilor muzicale. Pentru edificare, vă voi prezenta doar textul primei strofe evident, fără partitura muzicală pentru a vă convinge de adevărul spuselor mele. Iat-o: "Cârciumare dă-mi o bere vreau să beau (bis) Ce știu ele ce este viața Ce-i iubirea de golan Să iubești o fată care Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
devotat. Am citit atunci, cu respirația tăiată, pe Ehreburg, cu pamfletele lui nimicitoare, pe Simonov, cu poeziile lui pline de avânt, pe Gorbatov, cu schițele lui răscolitoare, pe Surkov, trimițând acasă, de pe front, buletine de luptă și de victorie, în strofe patetice care făceau serviciul unei salve de tun trase în dușman. Nu l-am citit atunci și n-am auzit atunci de Pasternak.“ („Pasternak? N-am auzit de Pasternak!“, Gazeta literară, 30 octombrie 1958) Zaharia Stancu e sincer (nota V.
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]